Un studiu publicat în 2024 în revista JAMA Network Open, care a analizat date din 183 de state membre ale Organizației Mondiale a Sănătății, arată că, între 2000 și 2019, speranța de viață la nivel global a crescut cu 6,5 ani. Însă această creștere nu a însemnat că oamenii au câștigat tot atâția ani de viață sănătoasă. Dimpotrivă, cercetătorii au constatat că perioada în care oamenii trăiesc cu boli sau dizabilități s-a prelungit, de la 8,5 ani la 9,6 ani.
Cu alte cuvinte, trăim mai mult, dar nu neapărat și mai sănătos. Potrivit unei cercetări ample publicate în 2024 în revista The Lancet, parte a proiectului internațional Global Burden of Disease 2021, bolile cardiovasculare – precum cardiopatia ischemică și accidentul vascular cerebral –, diabetul și afecțiunile respiratorii cronice se numără printre principalele cauze ale pierderii anilor de viață sănătoasă la nivel global. Cercetarea a analizat 371 de boli și afecțiuni în 204 de țări și teritorii.
Dar nu doar bolile grave pot afecta calitatea vieții odată cu înaintarea în vârstă. Durerile de spate, afecțiunile articulare, pierderea auzului sau tulburările depresive pot limita treptat activitățile de zi cu zi și independența. Aceeași cercetare arată că durerile lombare sunt principala cauză a anilor trăiți cu dizabilități la nivel global, urmate de tulburările depresive și de afecțiunile care provoacă dureri de cap.
Tocmai de aceea, medicina longevității nu urmărește doar prelungirea vieții, ci și creșterea numărului de ani petrecuți în stare bună de sănătate. Această perioadă poartă numele de healthspan și se referă la anii în care ne putem păstra sănătatea, capacitatea de a ne mișca și de a gândi, precum și independența.
La evenimentul de lansare a Centrului de Longevitate Băneasa, dr. Mircea Munteanu, medic specialist hematolog, nutriționist și dietetician, a descris această idee prin câteva exemple simple, din viața de zi cu zi: „Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte ce își doresc oamenii prin longevitate, aș spune că vor să rămână independenți: să se poată ridica singuri de jos, să meargă până la piață, să rezolve un sudoku și, până la urmă, să se bucure de viață, chiar și când o să aibă 80-90 de ani“.
Dar cât din felul în care îmbătrânim putem influența? Moștenirea genetică are un rol, însă nu este singurul factor care ne determină starea de sănătate la vârste înaintate. Contează și alimentația, activitatea fizică, somnul și nivelul de stres, precum și identificarea și gestionarea unor factori de risc precum hipertensiunea arterială, glicemia sau colesterolul crescut. Depistarea din timp a dezechilibrelor și corectarea lor, acolo unde este posibil, pot contribui la prevenirea sau întârzierea unor probleme de sănătate.
De aceea, nu ar trebui să ne preocupăm de sănătate doar atunci când apar simptomele sau primim un diagnostic. Controalele periodice, evaluarea factorilor de risc și schimbările în stilul de viață pot contribui la păstrarea sănătății și a independenței pe măsură ce înaintăm în vârstă.
Ce presupune evaluarea longevității?
O evaluare a longevității nu urmărește doar să identifice bolile existente, ci și să descopere din timp factorii care ar putea influența sănătatea în anii următori. De aceea, consultația începe cu o analiză a istoricului medical personal și familial, a stilului de viață, a alimentației, a somnului și a nivelului de activitate fizică.
Pe baza acestor informații, medicul stabilește ce analize și investigații sunt necesare. Recomandările diferă de la o persoană la alta, în funcție de istoricul și factorii individuali de risc. Scopul nu este doar depistarea unor boli deja existente, ci și identificarea unor modificări sau a unor markeri care pot semnala un risc crescut de îmbolnăvire, chiar înainte de apariția simptomelor.
„În cadrul consultației, vreau să identific eventualii markeri care pot apărea în analizele de sânge, genetice sau imagistice și să văd ce putem corecta pentru a-ți menține sănătatea pe termen lung“, a explicat dr. Mircea Munteanu.
În funcție de nevoile fiecărei persoane, evaluarea poate continua cu consultații la medici din specialități diferite. De exemplu, dacă există factori de risc cardiovascular, pacientul poate ajunge la un consult de cardiologie, pentru o evaluare mai amănunțită a sănătății inimii și a vaselor de sânge. Pentru a verifica sănătatea oaselor, medicul poate recomanda o investigație DEXA, care măsoară densitatea minerală osoasă. Iar evaluarea la medicul de medicină sportivă poate ajuta la stabilirea unui program de exerciții adaptat capacității fizice și nevoilor fiecărei persoane. Consultațiile și investigațiile necesare pot fi făcute în cadrul aceluiași centru, iar recomandările țin cont de rezultatele obținute.
Ce investigații pot oferi informații despre sănătatea pe termen lung?
Protocolul de longevitate poate include și o serie de investigații specifice, care oferă informații mai detaliate despre funcționarea organismului. Acestea pot viza sănătatea metabolică și cardiovasculară, compoziția corporală sau capacitatea fizică.
Pe lângă analizele uzuale pentru colesterol – total, LDL și HDL –, medicul poate recomanda, în anumite situații, și alte analize de sânge, precum ApoB și lipoproteina(a). Acestea oferă informații suplimentare despre riscul de depunere a plăcilor de aterom pe artere și pot fi utile mai ales persoanelor cu antecedente familiale de boli cardiovasculare sau cu alți factori de risc.
Sănătatea metabolică (modul în care organismul gestionează zahărul și insulina) poate fi evaluată prin analize precum glicemia, hemoglobina glicată (HbA1c) și insulina. Împreună, aceste teste oferă o imagine mai amplă asupra modului în care organismul reglează glicemia și pot ajuta la identificarea unor semne de rezistență la insulină, o modificare care, netratată și în prezența altor factori de risc, poate favoriza apariția diabetului de tip 2.
Compoziția corporală este evaluată cu ajutorul unui aparat care folosește bioimpedanța pentru a estima masa musculară, procentul de grăsime corporală și cantitatea de grăsime viscerală (acumulată în jurul organelor interne). Evaluarea este importantă deoarece, odată cu înaintarea în vârstă, masa musculară tinde să scadă, în timp ce grăsimea corporală se poate acumula, inclusiv în jurul organelor. Aceste schimbări pot afecta mobilitatea, echilibrul și forța fizică și pot crește riscul unor probleme metabolice și cardiovasculare.
În plus, capacitatea cardiorespiratorie poate fi evaluată prin testarea VO₂ max, care arată cât de mult oxigen poate folosi organismul în timpul efortului fizic. Cu cât această capacitate este mai bună, cu atât inima, plămânii și mușchii reușesc să lucreze mai eficient împreună. VO₂ max este un indicator important al condiției fizice și al sănătății cardiovasculare și oferă informații despre capacitatea unei persoane de a susține efortul fizic.
„VO₂ max ne ajută să înțelegem cât de bine funcționează organismul și, mai ales, cât de eficient reușesc mușchii să producă și să folosească energia în timpul efortului. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât capacitatea funcțională a organismului este mai bună și riscul de mortalitate este mai scăzut. De asemenea, un VO₂ max mai mare indică o capacitate fizică mai bună, un organism mai activ și, în general, un risc metabolic mai scăzut“, a explicat dr. Omer Senol, medic primar Medicină sportivă.
Evaluarea poate include și o investigație DEXA, care măsoară densitatea minerală osoasă și oferă informații despre sănătatea oaselor. Este utilă pentru identificarea scăderii densității osoase, care poate crește riscul de osteoporoză și de fracturi, mai ales odată cu înaintarea în vârstă.
Nu toate aceste investigații sunt necesare în cazul fiecărei persoane. Evaluarea este întotdeauna personalizată, iar medicul stabilește ce analize și teste sunt potrivite în funcție de vârstă, istoricul medical și factorii individuali de risc. Astfel, fiecare pacient primește recomandări adaptate nevoilor sale, nu un set standard de investigații.
Ce recomandări poate primi pacientul după evaluare?
Rezultatele analizelor și investigațiilor sunt privite împreună, pentru ca medicul să poată înțelege mai bine ce se întâmplă în organism și ce aspecte au nevoie de atenție. În funcție de acestea, recomandările sunt adaptate fiecărei persoane și urmăresc să reducă riscurile identificate și să mențină sănătatea pe termen lung.
O mare parte dintre recomandări țin de stilul de viață: alimentație, mișcare și somn. De exemplu, planul alimentar poate fi ajustat astfel încât să asigure un aport suficient de proteine și fibre, iar programul de activitate fizică poate include exerciții pentru menținerea masei musculare și îmbunătățirea rezistenței la efort.
Și somnul contează. Dacă o persoană doarme prea puțin sau se trezește obosită, medicul poate încerca să identifice cauzele și să recomande soluții pentru un somn mai bun. În funcție de rezultate, pot fi recomandate și suplimente, atunci când există carențe sau alte motive medicale. Iar dacă evaluarea indică o problemă de sănătate care necesită tratament, medicul poate recomanda și medicație, pe lângă schimbările stilului de viață.
„Nu putem să ne transformăm stilul de viață peste noapte“
„După ce înțelegem de unde pornim, începem să facem schimbări treptat, fără să încercăm să ne transformăm stilul de viață peste noapte. Vedem ce poți schimba mai ușor, ce poți face săptămânal și ce se potrivește cu ritmul tău de viață. Până la urmă, dacă recomandările sunt prea stricte și nu le poți respecta, nu te ajută. Iar dacă pacientul nu reușește să le urmeze, mă întreb și ce aș fi putut face eu diferit: poate nu am găsit recomandarea potrivită sau poate i-am cerut prea mult. Important este să găsim împreună schimbări pe care să le poată menține pe termen lung“, a explicat dr. Mircea Munteanu.
După stabilirea recomandărilor, monitorizarea este la fel de importantă. Frecvența controalelor depinde de riscurile identificate și de felul în care pacientul răspunde la măsurile recomandate. Astfel, medicul poate urmări dacă valorile se îmbunătățesc și dacă planul trebuie ajustat.
„Eu aș recomanda o reevaluare după șase luni, ca să existe suficient timp pentru adaptare și pentru a vedea cum au funcționat schimbările recomandate. La o lună este prea devreme: abia începi să te obișnuiești cu noul program. Desigur, dacă apar întrebări sau există o problemă care necesită atenție, pacientul poate reveni și mai devreme“, a explicat dr. Omer Senol.
Astfel, evaluarea longevității nu se încheie odată cu primirea rezultatelor și a recomandărilor, ci continuă în timp, în funcție de evoluția fiecărei persoane. Important este ca schimbările recomandate să poată fi integrate în viața de zi cu zi și să ne ajute să ne păstrăm sănătatea, să rămânem activi și să ne bucurăm de cât mai multă independență, pe măsură ce înaintăm în vârstă.
