Chiar și așa, nu vorbește despre corpul ei ca despre o povară. Îl privește ca pe un drum greu, dar care îi aparține. Un drum pe care a mers multă vreme cu dureri de genunchi, până când artroza bilaterală i-a redus treptat libertatea de mișcare până a ajuns la protezare.
Prima intervenție la genunchi a fost o proteză parțială, iar cea de-a doua, aproape o lună jumătate mai târziu, a fost o proteză totală de genunchi asistată robotic.
„Cred că n-am mai mers așa de 20 de ani”, spune acum, după două intervenții realizate la Spitalul Euroclinic, în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria, de dr. Robert Apostolescu, medic primar ortopedie-traumatologie, Chirurg de Excelență și Master Surgeon în protezarea articulară.
„Avea artroză la ambii genunchi”
Doamna Chesler a ajuns la medic după o perioadă lungă în care a încercat aproape tot ce se putea încerca fără operație. A făcut investigații, infiltrații și tratamente alternative. Ea spera în felul acesta că va putea ține durerea sub control. „Am fost la homeopat, am făcut infiltrații, deși aveam RMN-uri, radiografii și scria clar ce se întâmplă. Toată lumea știa că nu am cum să mă fac bine”, povestește pacienta.
În cele din urmă, și-a dat seama că operația nu mai putea fi amânată.
Spune că atunci când l-a descoperit pe dr. Apostolescu, a simțit că a găsit omul și specialistul potrivit. „Când l-am văzut și l-am ascultat, am zis: el este. N-am mai stat”, își amintește doamna Camelia.
Diagnosticul ei era clar: artroză bilaterală de genunchi, adică distrugerea cartilajului articular la amândoi genunchi.
„Avea dureri, dar și dificultăți la mers.”, spune dr. Apostolescu.
Proteză parțială la un genunchi, proteză totală la celălalt
În cazul pacientei, cei doi genunchi nu erau afectați identic. De aceea, planul chirurgical a fost diferit pentru fiecare în parte. La unul dintre genunchi, medicul a putut realiza o protezare parțială. Asta înseamnă că a înlocuit doar partea afectată a genunchiului și a păstrat restul structurii articulare.
„Ligamentele încrucișate ale pacientului rămân intacte, recuperarea este mai rapidă, iar genunchiul se simte mai natural”, explică medicul.
Din păcate, la celălalt genunchi, afectarea era mai mare și atunci medicul a decis că este nevoie de o proteză totală, pe care a realizat-o cu ajutorul chirurgiei robotice.
Cele două operații au fost planificate de la început. Pentru că boala afecta ambii genunchi, medicul i-a explicat pacientei că va fi nevoie de intervenție pe ambele părți, la un interval de aproximativ o lună și jumătate.
„După prima operație, când mi-au spus că plec acasă, am zis: nu, nu, stați un pic. Eu vreau să mă programez la a doua”, povestește doamna Camelia.
Un caz complex: situs inversus total și un singur rinichi
Deși intervențiile de protezare a genunchiului sunt frecvente în ortopedie, cazul pacientei avea particularități care cereau o atenție suplimentară.
„Doamna are două lucruri speciale. Are situs inversus, adică inima este pe partea dreaptă, toate organele sunt inversate. Și mai are un singur rinichi”, spune medicul.
Situs inversus total nu afectează direct genunchiul, dar este o informație extrem de importantă pentru echipa medicală, mai ales în contextul anesteziei și al monitorizării pacientei. În plus, prezența unui singur rinichi înseamnă că echipa trebuie să fie foarte atentă la echilibrul organismului în timpul intervenției și după operație.
„Dacă ai un singur rinichi, în timpul intervenției și al anesteziei trebuie avută grijă. Trebuie să existe un balans, astfel încât rinichiul să facă față și noi să ne putem face treaba în condiții optime”, explică dr. Apostolescu.
Pentru pacientă, însă, toate aceste detalii medicale nu au fost un motiv de panică. Dimpotrivă. Doamna Chesler spune că a intrat în operație cu încredere.
„Am știut că sunt pe mâini bune. Am stat foarte liniștită. Cred că și asta contează foarte mult”, povestește ea.
„Operația este asistată robotic. Nu robotul operează”
A doua intervenție, proteza totală de genunchi, a fost realizată cu asistență robotică. Medicul subliniază însă că formularea corectă este „asistată robotic”, nu „făcută de robot”.
„Nu robotul face operația. Tot chirurgul ortoped operează. Robotul mă ajută în timpul intervenției să realizez tăieturile osoase cu o precizie foarte mare”, explică dr. Apostolescu.
Cum funcționează, mai exact, chirurgia asistată robotic? Înainte de intervenție, medicul face o planificare în softul sistemului robotic. Astfel, poate anticipa cum va arăta genunchiul după implantarea protezei și poate personaliza procedura pentru anatomia fiecărui pacient.
„Un genunchi nu seamănă cu altul. Fiecare pacient s-a născut cu picioarele mai drepte sau mai strâmbe. Contează foarte mult să reconstruiești anatomia pacientului astfel încât el să se simtă bine postoperator și să recupereze repede”, spune medicul.
Robotul ajută apoi la executarea precisă a tăieturilor osoase necesare pentru implantarea protezei.
„Dacă eu spun că vreau să iau 9 milimetri dintr-o parte, cu robotul pot să iau exact 9 milimetri. Precizia și planificarea sunt avantajele”, spune dr. Apostolescu.
„Nu mi-a fost frică absolut deloc”
Doamna Chesler spune că nu i-a fost frică de această intervenție. Dimpotrivă, a privit tehnologia cu curiozitate și încredere.
„Mi s-a părut totul foarte frumos, totul deschis. Nu erau acele săli de operație pe care le văzusem în alte spitale. Parcă eram un copil”, povestește ea. A surprins-o și urmele intervenției care erau foarte mici. „I-am arătat unei vecine: uite ce drăguțe sunt. Am patru punctulețe”, povestește pacienta râzând.
Recuperarea, privită cu încredere
La aproape cinci săptămâni de la a doua operație, doamna Camelia mergea deja fără cârje. Mai folosea un baston mai mult pentru confortul psihologic, mărturisește ea.
Una dintre cele mai mari temeri ale pacienților care au nevoie de proteză de genunchi este recuperarea. Mulți amână intervenția ani întregi de teamă că perioada de după operație va fi prea grea.
Dr. Apostolescu spune că nu trebuie privită ca o „nenorocire”. „Pacienții nu ar trebui să se teamă de perioada de recuperare după protezarea genunchiului. Tehnicile chirurgicale au evoluat foarte mult, la fel și tehnologia. Pacientul se mobilizează imediat postoperator. De a doua zi se dă jos din pat, merge la toaletă, își face treburile uzuale. La două-trei săptămâni scapă de cârje”, spune medicul.
În cazul pacientei, recuperarea a fost susținută de disciplină, optimism și exerciții făcute cu seriozitate. „Am făcut exercițiile. Mi s-a spus că domnul doctor vrea 400 de mișcări, eu am făcut 600. Stau, mai ascult un podcast și le fac”, spune pacienta.
A ales inclusiv să se miște cât mai mult în casă, fără să transforme recuperarea într-o perioadă de imobilitate. „Eu urc și cobor în fiecare zi. M-am mutat la mansardă tocmai ca să mă mișc mai mult”, spune ea.
Pentru medic, atitudinea pacientului contează enorm. „Vârsta contează, sigur că da. Un pacient de 50 de ani se recuperează într-un fel, unul de 80 de ani altfel, dar foarte mult contează și mintea. Sunt pacienți care înțeleg ce le spui, vor să se recupereze, sunt optimiști și își fac exercițiile. Aceștia merg cel mai bine”, explică dr. Apostolescu.
„Există viață după protezare. Și chiar una mai bună”
Doamna Camelia simte că a întinerit după aceste două intervenții. Dacă înainte durerea era cea care îi dicta mersul și limitele, acum trebuie să fie atentă să nu meargă prea repede.
„Există viață după protezare și chiar există o viață mai bună. Nu mai ai suferință, nu mai ai durere”, spune ea. „Mi se pare că e ca și cum mi-ar fi dat cineva un obiect de valoare și eu trebuie să am grijă să nu îl stric”, completează pacienta.
Mesajul ei pentru alți pacienți este simplu: să nu aștepte prea mult, să se informeze și să nu lase frica să decidă în locul lor.
„Toți cei care au probleme de sănătate să se îngrijească. Nu vine nimeni să te ia de acasă. Trebuie să te interesezi”, spune femeia.
Protezele pot rezista 20-25 de ani sau mai mult
O întrebare frecventă pe care o adresează pacienții este cât rezistă o proteză de genunchi. Dr. Apostolescu explică faptul că durata de supraviețuire a implantului este mare, dar depinde de mai mulți factori, inclusiv de activitatea pacientului și respectarea indicațiilor medicale.
„O proteză ar trebui să țină 20-25 de ani. Poate să țină și 30, în funcție de pacient și de cum respectă indicațiile. Statistic, 90% dintre implanturi țin 20 de ani, 80% ajung la 25 de ani, iar 60% la 30 de ani. Dar nu este o garanție ca la mașină. Fiecare pacient este diferit”, spune medicul.
Povești cu pietre: hobby-ul care i-a ținut mâinile și sufletul active
Dincolo de diagnostice și operații, doamna Camelia creează brățări și coliere din pietre semiprețioase. Pagina ei se numește „Povești cu Pietre”, iar numele spune exact ce face: fiecare bijuterie are o poveste, o energie, un om pentru care este gândită.
A început după moartea soțului și a devenit un fel de ritual, o formă de liniște și de reconectare.
„După ce a murit soțul meu, șase ani n-am ieșit din casă decât la doctor”, spune Camelia. „După aceea, încet, încet, m-am apucat de lucru.”
„Mai bine rezolvi boala decât să stai cu dizabilitatea ani de zile”
Pentru dr. Apostolescu, mesajul principal pentru pacienții cu artroză severă este să nu lase frica de operație să le prelungească suferința inutil. „Cea mai mare nenorocire este să stai cu dizabilitatea pe care ți-o creează boala. Mai bine o rezolvi, pui proteză și ai o viață activă, decât să stai cu dizabilitatea ani de zile”, spune medicul.
Cazul acestei paciente arată exact acest lucru: chiar și la 72 de ani, chiar și cu un istoric medical complex, chiar și după ani de durere, mobilitatea poate fi recâștigată atunci când diagnosticul este corect, intervenția este bine planificată, iar pacientul se implică activ în recuperare.
Astăzi, ea urcă și coboară scări, merge la cumpărături, face exerciții și își păstrează optimismul.
„Eu întotdeauna mă uit în lumină”, spune pacienta. „Partea întunecată există peste tot, dar eu mă uit acolo unde se găsește binele.”
Iar binele, pentru doamna Camelia, se vede acum în pași. În pași fără durere.
