Motivele frecvente pentru care apar fracturile la nivelul mâinii și soluțiile eficiente de tratament. Dr. Radu Ciuvică, ortoped Regina Maria: „La pacienții activi, intervenția chirurgicală e mai eficientă decât ghipsul“

O simplă căzătură poate provoca una dintre cele mai frecvente leziuni ale mâinii: fractura articulației pumnului (a încheieturii mâinii). Aceasta apare adesea pentru că, instinctiv, ne sprijinim în palmă la impact, iar presiunea se transmite direct către încheietură, unde osul este cel mai vulnerabil. Sunt însă și alte motive pentru care apar fracturi la nivelul mâinii, sportivii, persoanele în vârstă și femeile la menopauză făcând parte din grupurile de risc. Deși ghipsul rămâne un tratament des utilizat, medicii recomandă intervenția chirurgicală, mai ales în cazul pacienților tineri și activi, pentru că ajută la o recuperare mult mai rapidă. Dr. Radu Ciuvică, medic primar Ortopedie și Traumatologie în cadrul Ponderas Academic Hospital, are mai multe sfaturi pentru a depista și trata cât mai eficient o astfel de problemă medicală.

Fracturile de la nivelul mâinii presupun ruperea unuia sau mai multor oase începând de la încheietura mâinii și până la degete. Aceasta poate fi o fisură fină sau o ruptură completă, iar în funcție de severitate, poate afecta mobilitatea și funcția mâinii – o face să devină dureroasă, rigidă și greu de folosit în gesturi obișnuite.

Încheietura mâinii cedează cel mai ușor în urma unei căzături

Dintre toate fracturile mâinii, încheietura cedează cel mai ușor, indiferent de vârstă. Când ne sprijinim instinctiv în palmă pentru a amortiza o cădere, mâna preia întreaga forță a impactului, iar oasele fine ale încheieturii nu mai pot face față presiunii. Este ca și cum osul ar fi un băț sub tensiune, care se îndoaie până când, brusc, se rupe. 

În funcție de intensitatea loviturii, fractura poate fi o simplă fisură sau o ruptură completă, iar fragmentele osoase se pot deplasa, iar mâna devine rigidă, dureroasă și dificil de mișcat. Chiar și o căzătură aparent banală poate transforma astfel un gest obișnuit într-o accidentare serioasă.

„O fractură reprezintă orice întrerupere a integrității osului. Cele mai frecvente sunt fracturile de epifiză distală de radius, adică la nivelul încheieturii mâinii. Radiusul este unul dintre cele două oase ale antebrațului, iar această zonă este cea care cedează cel mai ușor în timpul unei căzături pe palmă“, explică dr. Radu Ciuvică.

Aceste fracturi apar de regulă după căzături de la același nivel – „atunci când o persoană se împiedică sau alunecă și cade direct pe podul palmei, concentrând forța impactului asupra radiusului“.

Alte tipuri de fracturi ale mâinii

Pe lângă fractura încheieturii, mâna poate suferi și alte tipuri de fracturi, mai puțin frecvente, dar la fel de problematice:

• Fracturile metacarpienelor – oasele lungi din centrul palmei se pot rupe în urma loviturilor directe sau a accidentelor sportive. Ele afectează prinderea și forța mâinii, iar unele necesită imobilizare sau intervenție chirurgicală.
• Fracturile falangelor – oasele de la degete sunt mai mici și mai rezistente, dar se pot fractura în accidente domestice sau la locul de muncă. De obicei, sunt mai simple și se vindecă mai ușor, însă pot provoca durere și rigiditate temporară.
• Fracturile cominutive ale mâinii – apar atunci când osul se rupe în mai multe bucăți. Acestea sunt mai complexe și aproape întotdeauna necesită tratament chirurgical pentru a restabili funcția mâinii.
• Fracturile de stres – sunt rezultatul unor suprasolicitări repetate. Sunt rare la nivelul mâinii, dar pot apărea la sportivi sau persoane care folosesc intens mâna în activități repetitive..

Persoanele cele mai expuse la fracturi ale mâinii

Oricine poate suferi o fractură a mâinii, dar anumite grupuri sunt mai vulnerabile la astfel de accidentări. La tineri și persoane active, în special cei care fac sporturi de contact sau care se antrenează intens, fracturile apar adesea din cauza loviturilor directe, căzăturilor sau tehnicii incorecte – de exemplu la box sau arte marțiale. 

În rândul acestor sportivi, un tip particular de fractură se întâlnește frecvent: fractura metacarpianului 5, cunoscută și sub numele de „fractura boxerului“. Apare când lovitura nu este executată corect și forța impactului se transmite prin osul degetului mic, provocând o ruptură. „Un antrenament necorespunzător la sacul de box poate duce la astfel de fracturi, iar aceste accidentări sunt din ce în ce mai frecvente“, explică medicul ortoped.

De asemenea, la persoanele în vârstă și la femeile aflate la menopauză, riscul fracturilor mâinii crește semnificativ. Osteoporoza și scăderea nivelului de estrogen subțiază și fragilizează oasele, astfel că ele cedează mult mai ușor. „La aceste categorii, fracturile apar chiar și după căzături sau lovituri ușoare, fără a fi nevoie de un traumatism puternic“, completează dr. Ciuvică.

„Durerea intensă, umflarea sau deformarea vizibilă a mâinii sunt semne clare de urgență“

O fractură a mâinii nu poate fi ignorată: durerea apare imediat și poate fi foarte puternică, mâna se umflă rapid, se învinețește și devine rigidă, iar uneori se poate observa o deformare. 

„Durerea intensă, tumefacția (umflarea), deformarea vizibilă a mâinii sau imposibilitatea de a o mișca sunt semne clare. Dacă există și plagă sau sângerare, este o urgență și pacientul trebuie să ajungă imediat la medic“, explică dr. Ciuvică.

În funcție de gravitate, cei care trec prin astfel de experiențe pot simți fragmentele osoase mișcându-se sau chiar un trosnet la momentul accidentului. Chiar și gesturi simple, cum ar fi strângerea unei mâini sau ridicarea unui obiect ușor, devin imposibile, semnalând că este nevoie de intervenție medicală rapidă.

După un traumatism al mâinii, este esențial să nu încercăm să o mișcăm sau să realiniem oasele – acest lucru poate agrava leziunea considerabil. Mâna trebuie ținută nemișcată, într-o poziție cât mai confortabilă. 

„Este important să imobilizăm mâna și să o ținem ridicată, deasupra nivelului inimii, pentru a reduce umflătura, și să aplicăm gheață. Apoi, prezentarea la medic trebuie făcută cât mai rapid“, subliniază dr. Ciuvică.

Cum se pune diagnosticul unei fracturi la nivelul mâinii

După ce pacientul ajunge la medic, primul pas este examinarea clinică: doctorul verifică deformările vizibile, sensibilitatea, umflăturile și capacitatea de mișcare a mâinii. Pentru a confirma fractura și a vedea exact care oase sunt afectate, se recomandă investigații imagistice precum radiografia – aceasta oferă o imagine clară a oaselor și eventualelor deplasări ale fragmentelor.

„Verificăm dacă există plăgi – ceea ce ar indica o fractură deschisă, adică o urgență medicală. De asemenea, evaluăm circulația și funcția nervoasă, dacă pacientul simte și poate mișca degetele. Confirmarea diagnosticului se face prin radiografii, care ne arată exact tipul și gravitatea fracturii“, completează medicul ortoped.

În anumite cazuri complexe, cum sunt fracturile multiple ale osului (cominutive) sau cele asociate cu leziuni ale ligamentelor, medicul poate solicita un CT sau RMN, pentru a evalua mai detaliat structura osului și țesuturile moi înconjurătoare.

Diagnosticul corect este esențial pentru a decide dacă fractura poate fi tratată conservator, cu imobilizare în ghips, sau dacă este nevoie de intervenție chirurgicală, pentru a restabili funcția mâinii și mobilitatea completă.

„Intervenția chirurgicală este de preferat, mai ales la pacienții activi“

Tratamentul unei fracturi depinde de complexitatea acesteia. În cazurile mai simple, medicul poate recomanda imobilizarea mâinii cu ghips sau orteză, pentru a permite osului să se vindece corect. „Ghipsul este indicat în fracturile simple, stabile, cu deplasare minimă. În general, mâna rămâne în ghips între patru și șase săptămâni, în funcție de tipul fracturii“, explică dr. Ciuvică.

Dezavantajul ghipsului este perioada îndelungată de imobilizare, care poate duce la rigiditate și atrofie musculară: „În această perioadă pot apărea așa-numitele redori articulare – adică articulațiile se rigidizează – precum și atrofie musculară, ceea ce poate provoca dureri mai mari după îndepărtarea ghipsului. Recuperarea efectivă începe abia după ce ghipsul este scos“, precizează medicul ortoped.

În cazul fracturilor mai complicate, când fragmentele osoase s-au deplasat sau osul s-a spart în mai multe bucăți, este nevoie de intervenție chirurgicală. 

„Tratamentul chirurgical este preferat în multe cazuri, mai ales la pacienții activi. Acesta presupune fixarea fracturii cu plăci și șuruburi, ceea ce permite reluarea mișcării mult mai rapid. În practică, se observă tot mai des o orientare către tratamentul chirurgical, mai ales în cazul pacienților activi, care își doresc o recuperare mai rapidă și evitarea imobilizării prelungite în ghips“, subliniază specialistul.

Intervenția chirurgicală pentru fracturile oaselor mâinii are mai multe avantaje:

• Fixarea stabilă a osului – plăcile, șuruburile sau tijele mențin fragmentele osoase în poziția corectă și previn vindecarea greșită a osului.
• Recuperare mai rapidă – pacientul poate începe mișcările și exercițiile de recuperare mai devreme, reducând riscul de rigiditate.
• Menținerea forței musculare – intervenția chirurgicală fixează osul, iar mișcările pot fi făcute mai devreme, astfel încât mușchii nu se slăbesc și mâna își păstrează puterea.
• Restabilirea funcției normale – șanse mai mari să se poată reveni rapid la activitățile de zi cu zi sau la sporturile practicate.

După intervenția chirurgicală, este nevoie de recuperare care constă în kinetoterapie. Aceasta joacă un rol esențial în refacerea mobilității și forței mâinii. Prin exerciții ghidate de specialiști, se recuperează treptat amplitudinea mișcărilor, tonusul muscular și coordonarea, reducându-se riscul de rigiditate și ajutând mâna să revină la funcția normală cât mai rapid. 

„Kinetoterapia trebuie începută cât mai curând după operație sau după îndepărtarea ghipsului. Din păcate, unii pacienți amână exercițiile de teamă că vor simți durere, iar întârzierea poate duce la pierderea mobilității segmentului afectat. În cazuri extreme, acest lucru poate necesita chiar o nouă intervenție chirurgicală“, explică dr. Ciuvică.

Fără tratament corect și recuperare atentă,  o fractură la nivelul mâinii poate afecta serios mobilitatea și forța. Consultația la medic, alegerea metodei potrivite – ghips sau intervenție chirurgicală – și implicarea activă în kinetoterapie sunt pașii care ajută mâna să revină cât mai repede la normal.

„Disconfortul legat de imobilizarea în ghips este semnificativ, iar intervenția chirurgicală permite pacienților să înceapă recuperarea mai devreme și să-și recapete mobilitatea mâinii mai repede“. 

Dr. Radu Ciuvică, medic primar Ortopedie și Traumatologie în cadrul Rețelei de Sănătate REGINA MARIA