Mina, 66 de ani, merge din nou și a scăpat de dureri, datorită unei proteze de șold, pusă printr-o intervenție minim invazivă: „A fost ultima și cea mai bună soluție”

Există diagnostice care provoacă dureri insuportabile, cum sunt cele ale sistemului osos, articular, și care te fac prizonierul propriului corp. Întâlnirea cu un medic care te înțelege și care găsește soluția cea mai potrivită este vindecătoare. Acesta este și cazul pacientei Mina Cozac pentru care întâlnirea cu dr. Adrian Blesneac, de la Spitalul Regina Maria Cluj, va rămâne „o binecuvântare”. 

Mina Cozac are 66 de ani și locuiește în Târnăveni, județul Mureș. Când am vorbit, era la câteva zile după operație. În sfârșit, putea face plimbări ușoare, dar mai ales nu mai era dependentă de calmante. În urmă cu aproape 5 luni a fost diagnosticată cu „coxartroză dreapta secundară sinovitei vilonodulare”. În spatele acestui diagnostic complicat au stat multe luni de dureri cumplite, dureri de care credea că nu va mai scăpa niciodată. Suferința ei a încetat după ce dr. Adrian Blesneac, medic ortoped în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria din Cluj, i-a înlocuit șoldul drept cu o proteză metalică („artroplastie totală de șold”). „Acum, în sfârșit, mă simt bine”, ne-a mărturisit femeia. 

Denumită științific „coxartroza sinovitei vilonodulare” și generic coxartroză, pe scurt această afecțiune se caracterizează prin prolifararea sinoviei (învelișului articular) producând modificări care evoluează rapid către distrucție articulară. 

În cazul Minei, medicul a optat, după numeroase analize și proceduri, pentru artroplastie totală de șold – o intervenție chirurgicală laborioasă prin intermediul căreia medicul i-a înlocuit pacientei șoldul drept cu o proteză metalică. Decizia de a o opera a fost ultima și cea mai eficientă soluție pentru a-i reda pacientei posibilitatea de a merge din nou. „La început medicul a încercat să facă tot ce era posibil ca să nu mă opereze. Până la urmă a decis să facă intervenția chirurgicală, a fost ultima și cea mai bună soluție, altfel nu se mai putea. Aveam dureri continue de nu le mai puteam suporta”, își amintește pacienta. 

Un traumatism care i-a intensificat durerile

Mina a început să resimtă dureri la nivelul șoldului la câteva săptămâni după o căzătură de care își amintește că nu i-a afectat decât genunchii. „M-am lovit la genunchi, la început nu am simțit nimic la șold”. Doar că, după o vreme, a început să resimtă dureri și la nivelul șoldului drept. Durerile au devenit din ce în ce mai intense, și pe măsură ce se agravau calmantele nu își mai făceau efectul: „Am avut dureri mari, nu mai puteam să rezist. Nici calmantele, am luat de toate, nimic nu mă mai ajuta. Am încercat tot ce se putea.” 

Traumatismul pe care femeia l-a suferit a fost doar momentul care a intensificat durerile latente ce existau deja în organism. „Durerile au devenit mult mai accentuate în urma traumatismului, dar ele existau și înainte. Bănuiala noastră este că această coxartroză a apărut pe fondul unei boli autoimune articulare, iar acel traumatism a declansat o evolutie foarte rapida.  Bolile autoimune articulare sunt mai nou foarte frecvente, din ce în ce mai des întâlnite.”, ne-a spus dr. Blesneac.

Dr. Adrian Blesneac cunoaște foarte bine istoricul pacientei. În urmă cu 20 de ani, pacienta a mai fost o dată diagnosticată cu coxartroză pe partea stângă. „Doamna Cozac a fost diagnosticată în urmă cu 20 de ani cu coxartroză pe partea stângă. A fost operată de unul dintre colegii mei la Târgu Mureș, dar în altă clinică. După care tot pe aceeași parte a trebuit schimbată din nou proteza”, ne-a mai explicat dr. Blesneac.

Doar că în urmă cu 20 de ani diagnosticul de coxartroză era unul general. În ultimii ani, odată cu posibilitatea de a realiza investigații noi, mult mai complexe, de la RMN la analize de laborator, diagnosticul poate fi nuanțat. Soluția era și atunci, ca acum, protezarea.

Cei doi s-au cunoscut, însă, în urmă cu 4-5 ani, când Mina a suferit o leziune de menisc la genunchiul piciorului drept. Dr. Blesneac a operat-o atunci la același picior al cărui șold l-a protezat de curând. Cei doi au ținut legătura frecvent. „Ori de câte ori a avut probleme ortopedice, m-a contactat”, ne-a mai spus medicul. 

Stabilirea diagnosticului

După traumatismul suferit, a urmat pentru Mina o perioadă de trei luni de investigații, consulturi frecvente, radiografii și numeroase alte teste medicale. Astfel, dr. Blesneac a  putut stabili că traumatismul a fost doar „o coincidență nefericită”, iar durerile la șoldul drept ar fi debutat oricum la un anumit moment. 

Diagnosticul coxartroză secundară sinovitei vilondulare poate apărea în cursul evoluției unei boli autoimune cum ar fi poliartrita reaumatoidă, spondilita sau după traumatisme, cum a fost cazul Minei.

Din ce în ce mai mulți tineri suferă de coxartroză

Deși inițial era considerată „boala oamenilor în vârstă”, în ultimii ani din ce în ce mai mulți tineri suferă de această afecțiune. „Nu ne-am fi gândit niciodată că o persoană tanara  ar putea fi diagnosticată cu coxartroză. De obicei, era boala oamenilor în vârstă. Dacă atunci când eram copii, am fi putut auzi că bunicii noștri suferă de această boală, azi lucrurile s-au schimbat.”, explică dr. Adrian Blesneac. 

Tineri de 23 sau chiar de 18 ani au fost diagnosticați în ultimii ani de către medic cu coxartroză cauzata de traumatisme, fracturi, necroza avasculara de cap femoral (NACF).

„Anul trecut, am avut un pacient foarte tânăr. Avea 23-24 de ani. Sigur că era o coxartroză în urma unei fracturi la șold pe care o suferise la vârsta de șase ani și pe care a dus-o oarecum pe picioare până la vârsta de 23 de ani când a trebuit să intervenim. Dar cel mai tânăr pacient de-a lungul întregii mele experiențe a avut 18 ani, o coxartroză pe dispazie congenitală de șold. Din fericire, pentru că în prezent dispunem de teste standard la naștere, această boală dispare. Se poate detecta încă de la naștere și se poate trata împiedicând precoce să ajungă un viitor astfel de diagnostic.”

Dr. Adrian Blesneac, medic ortoped Regina Maria Cluj

Prin urmare, pe lângă cea de care a suferit Mina C., există mai multe tipuri de coxartroze. 

Ce este coxartroza?

Procesul este degenerativ, spre deosebire de procesul natural de îmbătrânire, și „progresează” gradual, fiind însoțit de durere și dificultate în mișcări, care crește în timp. Artroza de șold sau coxartroza poate fi primară (idiopatică) sau secundară.

În cel de-al doilea caz, este determinată de o anumită patologie sau de circumstanțe anterioare, precum afectarea articulației femuro-acetabulare prin traumatism, displazie de șold, patologii de șold genetice (moștenite) încă din perioada copilăriei, infecții articulare sau alte traumatisme anterioare. În alte cauze sunt bolile reumatismale precum poliartrita reumatoidă, spondilita ankilopoetica sau administrarea excesivă de cortizon. 

Coxartroza primară și secundară

Așa cum am spus, în anumite situații, nu se cunoaște care este cauza directă. Cazurile de coxartroză primară reprezintă aproximativ 48% dintre toate cazurile de coxartroză. În majoritatea situațiilor, cauza rămâne necunoscută. Acest tip de coxartroză de obicei apare după vârsta de 60 de ani, are o progresie mai lentă și afectează în principal ambele articulații, deși se poate să fie afectată și doar una dintre articulații. Factorii indirecți care determină formarea osteoartritei la nivelul șoldului includ stilul de viață, impactul factorilor de mediu și predispoziția genetică.

A doua situație este reprezentată de coxartroza secundară. Aceasta reprezintă 52% dintre cazurile de boală degenerativă a articulației șoldului. Apare ca urmare a unor defecte congenitale (la naștere) sau dobândite, precum: displazia congenitală de șold, hipoplazia unghiului acetabular, afecțiuni determinate de modificările unghiului de înclinație a colului femural față de diafiza femurală – coxa vara sau coxa valga. 

Deteriorarea articulației poate să apară după alte procese inflamatorii, infecțioase sau tuberculoase, după modificări traumatice (fractura de cap femural sau de trohanter, luxație de șold, etc.). De asemenea, obezitatea, hemofilia, diabetul, alte disfuncții metabolice sau guta artritică se asociază cu deteriorarea articulației coxo-femurale. Cauzele coxartrozei secundare pot fi și modificări ale vascularizației (alimentarea cu sânge) la nivelul capului și gâtului femural specifice bolii cunoscute sub numele de necroza aseptică/avasculară de cap femoral-NACF.

O intervenție chirurgicală laborioasă

Revenind la cazul pacientei Mina Cozac, singura soluție pentru eliminarea durerilor și a invalidității a fost intervenția chirurgicală – artroplastia totală de șold. O intervenție complexă, laborioasă, artroplastia totală de șold necesită o echipă foarte bine antrenată și mulți ani de experiență. 

„Această intervenție este una clasică deschisă pe incizii foarte mici, mult mai mici decât se făceau în urmă cu 20 de ani, de exemplu. Am folosit un abord anterolateral cu afectarea musculară minimă. Altfel spus, nu mai tăiem mușchii. Înainte se tăiau mușchii, se îndepărtau, acțiune care contribuia la recuperea mai anevoioasă a pacientului.” 

Dr. Adrian Blesneac, medic ortoped Regina Maria Cluj

Tehnicile minim invazive de care dispune dr. Blesneac sunt extrem de importante pentru recuperarea pacienților. „La noi, la Regina Maria, există câteva particularități ale acestei intervenții, mai ales în ceea ce privește modul cum tehnicile noastre minim invazive ajută pacienții să se recupereze foarte repede. Ceea ce înseamnă, de exemplu, că a doua zi după operație sau poate chiar și în seara operației, dacă pacienții nu au dureri foarte mari, pot fi ridicați și ajutați să facă primii pași.”

Ceea ce în urmă cu câțiva ani părea o imposibilitate. Când i-a fost protezat șoldul stâng, în urmă cu 20 de ani, Mina s-a putut da jos din pat abia după trei-patru zile. De data asta, pacienta a făcut primii pași imediat după intervenția chirurgicală. 

Pentru înlocuirea șoldului, dr. Blesneac a realizat un implant cu o proteză necimentată. „Există două tipuri de proteze de șold. Proteze de șold cimentate (fixate cu un ciment special), care de obicei se folosesc la oamenii în vârstă. Sau la oamenii cu o calitate a osului foarte precară, cu osteoporoză severă. În cazul în care sistemul osos este într-o stare foarte bună de sănătate, adică avem un os de calitate, se folosesc proteze necimentate.”, a explicat medicul. 

În cazul pacientei Cozac, proteza necimentată a fost fixată direct pe os. Pe inserțiile protezei respective se vor dezvolta punți osoase care vor fixa proteza definitv în organismul pacientei.

Mai mult, Mina a beneficiat de un avantaj pe care Spitalul Regina Maria Cluj îl pune la dispoziție tuturor pacienților asigurați C.N.A.S, proteza i-a fost decontată complet prin Programul Național de Endoprotezare. Programul Național de Sănătate privind decontarea protezelor este folosit în majoritatea spitalelor de stat, dar este pus la dispoziție pacienților și de către Spitalul Regina Maria Cluj. 

O pregătire pre-operatorie amplă

Artroplastia totală de șold este, practic, operația de înlocuire a șoldului cu o proteză mecanică, metalică. Pentru că este o intervenție laborioasă, necesită o pregătire destul de amplă, ne mai explică dr. Blesneac.

Pregătirea pre-operație a însemnat pe lângă un set amplu de analize, și discuții cu medicul cardiolog, cu medicul anestezist. „Fiind o operație destul de complexă, necesită o investigație pre-operatorie detaliată. Avem un protocol de pregătire a pacientului care înseamnă verificări pentru depistarea posibilelor infecții deja existente în organism, cum ar fi infecția cu stafilococ.”

Astfel, după ce testele pacientei au ieșit în limite normale, aceasta a fost evaluată cardiologic, dar și de către medicul anestezist și abia ulterior tuturor acestor evaluări, dr. Blesneac a programat operația în sine.

O operație fără complicații

Deși operația de înlocuire a șoldului cu o proteză nu este una ușoară, pregătirea pre-operatorie amăunțită, experiența și tehnica dr. Blesneac au contribuit la succesul ei fără complicații. 

„Intervenția a durat aproape o oră, nu au existat complicații de niciun fel. Tehnicile minim invazive fac ca sângerearea în timpul operației să fie minimă spre deosebire de intervențiile clasice, unde, de obicei, pacienții necesită transfuzii după operație.” 

Cea mai de temut complicație în ortopedie este infecția, ne-a mai spus dr. Adrian Blesneac. Infecția la un pacient protezat poate să însemne o complicație care pune viața în pericol. În cazul doamnei Cozac nu a existat nicio complicație. Tot ce am făcut înainte și în timpul operației a fost tocmai pentru evitarea posibilelor complicații.” 

Din cauza riscului – specific chirurgiei ortopedice –, crescut de apariție a unor complicații infecțioase, medicul crede că tot ce înseamnă condițiile din spital și pregătirea pacientului pentru operație trebuie să fie exemplare. „Spitalul Regina Maria Cluj respectă cele mai înalte standarde de calitate și siguranță a pacientului din acest punct de vedere.” 

Recuperarea post-operatorie

După operație, Mina a rămas timp de 24 de ore la terapie intensivă, sub supraveghere permanentă. În aceste ore, i-au fost monitorizate toate funcțiile vitale. A doua zi, când se consideră că au trecut pericolele imediate, pacienta a fost transferată în salon, momentul în care a început, practic, procesul de recuperare. 

„Recuperarea implică procese ce țin de mobilitate, în prima zi pacientul trebuie să ajungă la toaletă, trebuie să încerce să-și reia treptat viața personală. Primul pas este să se ridice la marginea patului, apoi face câțiva pași cu cadrul, cu cârjele, în funcție de cum se simte fiecare pacient în siguranță. Bineînțeles, cu ajutor din partea echipei medicale.”

Dr. Adrian Blesneac, medic ortoped Regina Maria Cluj

Scopul principal în aceast perioadă este ca pacienții să înceapă să se descurce singuri. Pe durata spitalizării, până la patru zile, Mina a învățat minimul necesar pentru a se descurca singură, pentru a nu mai depinde de altcineva. „Îmi place să știu că, după cele patru zile de spitalizare, și așa le spun mereu pacienților, se pot descurca singuri să ajungă la toaletă, să se spele la chiuvetă, să facă tot ceea ce făceau în mod normal acasă.”

Mai mult, în perioada de aproximativ șase săptămâni, timp în care protezele se integrează în țesutul osos, pacienții care au trecut printr-o astfel de intervenție chirurgicală nu trebuie să depună eforturi fizice accentuate. 

După acest interval, urmează etapa recuperării prin gimnastică medicală, prin diverse activități fizice de recuperare. „Abia după această perioadă, pacientul poate să fie considerat complet vindecat, să nu mai depindă nici de cârje, nici de cadru, nici de alte forme de ajutor. Va putea să meargă pe stradă ca un om normal.”

În prezent, Mina Cozac așteaptă să intre în etapa de recuperare prin kinetoterapie, după care va merge la interval de trei, apoi șase luni și un an la controale periodice. După primul an de la operație, o revedere pe an cu medicul este de ajuns, consideră dr. Blesneac. 

Medicul care a scăpat-o de dureri

Pentru Mina, dr. Blesneac este nu numai medicul în care are cea mai mare încredere, ci și persoana care a scăpat-o de durerile ce o paralizau. „Doamna Mina a fost foarte afectată de întraga situație, și mai ales de perioada dinainte de operație. Faptul că a doua zi după operație nu mai avea durerile pe care le avusese înainte de operație a fost extraordinar pentru dumneaiei”, își amintește medicul.

De altfel, mulți dintre pacienții dr. Adrian Blesneac sunt recunoscători când vine vorba de rezultate. 

„Pentru că, de fapt, dincolo de tehnici medicale sau orice presupune o astfel de intervenție chirurgicală, tu-medicul îi scapi de dureri. Niște dureri care nu îi lasă să doarmă, nu pot face aproape nimic, nu pot trăi. Trebuie să îi ajute cineva să se încalțe, trebuie să îi ajute cineva să-și pună pantalonii. E o boală care te afectează, ca om, destul de mult. Și sigur că, în momentul în care treci printr-o asemenea operație și apoi scapi de acele dureri care te chinuiau noaptea și care nu te lăsau să dormi, înseamnă enorm.” 

Mai mult decât atât, cei mai mulți dintre pacienții dr. Blesneac devin dependenți de calmante, iar o intervenție chirurgicală cu succes, ca cea pe care dr. Blesneac realizat-o și în cazul Minei Cozac, îi ajută să scape de această dependență. „Mulți sunt depresivi din cauza durerii și a calmantelor”. 

Să scape de durere este beneficiul cel mai de preț al pacienților dr. Adrian Blesneac. „Asta văd pacienții, la final. Nu-i interesează neapărat ce ai făcut tu acolo, exact cum și în ce fel ai făcut, ce tehnică ai folosit. Pur și simplu, faptul că scapă de dureri este cel mai important lucru pentru ei. ’Uite, pot să merg pe stradă fără să mă doară, pot să mă încalț cu un pantof, pot să fac lucrurile pe care le făceam înainte când nu eram bolnav’, asta își spun.”

Chiar dacă procesul de vindecare este unul progresiv, durerile dispar încă din prima sau a doua zi după operație, cum a fost și cazul Minei. 

Empatia medicului, o parte din procesul de vindecare

„Aș vrea să fie toată lumea ca domnul dr. Blesneac. Dacă toți ar fi ca domnul doctor, numai bine ar fi în lumea asta. La Regina Maria m-am simțit tratată ca o regină”, ne-a mărturisit pacienta.

Empatia dr. Blesneac, puterea lui de a-i înțelege suferința și de-i explica tot ce se întâmpla cu ea, a fost, consideră Mina, mai mult de jumătate din procesul de vindecare.

„Îmi place să vorbesc cu pacienții, să intru cumva pe sub pielea lor, să le înțeleg problemele, să mă apropii de ei. Când un medic le înțelege problemele, le transmite că e gând la gând cu suferința lor, pacienții se simt mult mai bine. Îi ajută să aibă încredere în tine, să treacă mai departe”.