Gimnastă de performanță, operată pentru ruptură de ligament în UK și reoperată cu succes la Cluj: „Felul în care medicul mi-a vorbit m-a făcut să am încredere în dânsul 100%”

Operată inițial în Marea Britanie pentru ruptură de ligament încrucișat, Ionela Loaieș, 46 de ani, fostă gimnastă de performanță, a ales să vină în România pentru o a doua intervenție. Prima, spune ea, nu a avut succes, lucru care a făcut aproape imposibilă recuperarea. În România, i-a fost recomandat dr. Daniel Albu, medic primar Ortopedie și traumatologie la Spitalul Regina Maria din Cluj. Intervenția chirurgicală de revizie a ligamentului încrucișat anterior – așa cum se numește – a decurs impecabil, deși nu e tocmai simplu să repari ce a încercat un alt medic înaintea ta și nu a reușit. Ionela spune că nu a avut nicio reținere să se lase pe mâna medicilor români. Dimpotrivă. Acum, se poate deplasa fără cârjă și recuperarea decurge bine. Dr. Daniel Albu, cel care a operat-o, explică în ce a constat intervenția realizată artroscopic, care sunt categoriile de risc și de ce este extrem de important ca post-intervenție pacienții să facă recuperare.

Ionela Loaieș este una dintre fetele de aur pe care gimnastica românească le-a produs de la Nadia Comăneci încoace. Născută în 1979 la Comănești, Bacău, Ionela a debutat în competițiile internaționale la vârsta de 9 ani. În 1994, a devenit campioană mondială la Dortmund, Germania, împreună cu echipa, iar doi ani mai târziu, în 1996, cucerea medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Atlanta, SUA. Acum, Ionela are 46 de ani și este antrenoare de gimnastică în Marea Britanie.

În urmă cu doi ani, spune Ionela, a suferit un accident la piciorul stâng. „S-a întâmplat în timpul carantinei. Trebuia să reparăm ceva și m-am urcat pe un lemn, care, din nefericire, era putred. Eu nu mi-am dat seama și am fost luată pe nepregătite. Am căzut pe o parte și am suferit o ruptură de ligament încrucișat anterior”, povestește Ionela.

Inițial, a fost operată în Marea Britanie, într-un spital de stat. A fost o experiență nefericită pe care acum Ionela o califică drept ghinion. Operația nu i-a redat mobilitatea, recuperarea mergea greu astfel că, un an mai târziu, în 2024, a decis să vină în România pentru o nouă intervenție.

„Am luat legătura cu medicul nostru de la Onești – dr. Alexandru Costea. Dânsul colaborează cu sportivele și mi l-a recomandat pe dr. Daniel Albu, de la Spitalul Regina Maria din Cluj”, își amintește Ionela.

„Am știut că voi fi pe mâini bune”

Din acel moment, toate lucrurile au mers șnur.  „Am știut că voi intra pe mâini bune. Felul în care am fost primită, în care dr. Albu mi-a vorbit, mi-a explicat în ce constă operația, ce șanse de reușită sunt dat fiindcă urma să reintervină asupra unei operații deja făcute, m-a făcut să am încredere în dânsul 100%. Nu am avut nicio reținere. Am fost de-a dreptul încântată. Mai ales că astăzi te poți informa ușor și referitor la operație și la reușitele medicilor. Iar dr. Albu are un CV care include o experiență mare cu sportivii”, explică Ionela.

De această dată, reintervenția a avut rezultatele așteptate de Ionela. „Operația a fost făcută la Spitalul Regina Maria în Cluj, iar recuperarea la Târgu Mureș. Totul s-a derulat foarte, foarte repede. A fost o experiență pe care o voi recomanda și altora dacă se vor afla în situația mea”, adaugă Ionela.

Din pricina faptului că Ionela trebuia să se reîntoarcă la lucru în Marea Britanie, nu a avut la dispoziție decât cinci săptămâni pentru a face recuperare, chiar dacă recomandarea medicală era de minimum două luni.

„Acum, pot merge fără cârjă. Diferența dintre Marea Britanie și România a fost, pentru mine, ca de la cer la pământ”

„Dar aceste 5 săptămâni au ajutat foarte mult. Pot să merg acum și fără cârjă. Recuperare am făcut de două ori pe zi, iar fetele de la fizioterapie mi-au plăcut foarte mult. Erau profesioniste și mă încurajau mereu.

Diferența dintre Marea Britanie și România a fost, pentru mine, ca de la cer la pământ. Este drept, acolo am fost operată într-un spital public. Poate că experiența nu este la fel pentru toți, poate eu doar am avut ghinion. Însă operația de acolo nu a fost foarte reușită, iar recuperarea era foarte grea și incorectă. Plus că acolo totul durează foarte mult. Până apuci să rezolvi ceva dai în altceva, dacă nu ai asigurare privată. Și atunci am preferat să vin în țară, să plătesc și să merg pe mâna doctorilor noștri”, explică Ionela.

Tânăra este decisă să meargă măcar un an la recuperare, așa cum i-au indicat medicii de la Regina Maria: „Este foarte necesar să merg în continuare la kinetoterapeut și să continuu, pentru a nu avea dificultăți mai târziu. Altminteri, risc să rămân cu genunchiul blocat, să am mai târziu dureri la șold sau mersul să nu mai fie normal, să șchiopătez”.

Experiența medicală din România a încântat-o pe Ionela: „Pe dr. Albu îl recomand oricui are o astfel de problemă. Consider că am făcut o alegere foarte bună”. 

Sportivii, atât amatori, cât și profesioniști, sunt la risc

Intervenția chirurgicală de revizie a ligamentului încrucișat anterior se referă la acele cazuri în care prima operație sau prima reconstrucție nu a evoluat bine, din varii motive, ne-a explicat dr. Daniel Albu, medic primar Ortopedie și traumatologie la Regina Maria Cluj.

„Pacientul fie suferă un nou traumatism la nivelul genunchiului, fie e vorba despre o intervenție chirurgicală care nu a mers așa cum și-au dorit atât medicii, cât și pacienții”, precizează dr. Albu.

Categoria cea mai expusă reintervențiilor este cea a sportivilor, fie că vorbim despre cei care practică sporturi la nivel de amatori, fie că vorbim despre sportivi de performanță: „Ei sunt predispuși la reaccidentare. Riscul mai mare există la cei care practică sporturi de contact sau sporturi care implică forțe mari la nivelul genunchilor. În cazul Ionelei, dacă îmi aduc bine aminte, intervenția chirurgicală suferită în Anglia nu a mers bine din prima”.

De ce este mai dificilă a doua operație: „Nu mai avem aceleași opțiuni de grefă”

Lucru care complică situația la o a doua intervenție. „Pentru că nu mai avem aceeași opțiune de grefă. Grefa este denumirea noului ligament. Odată ce a fost folosită opțiunea respectivă, firește că nu mai poate fi folosită și a doua oară. Și, în general, se reintervine asupra unui genunchi care deja a suferit o intervenție și este o zonă mai sensibilă, să spunem așa. Plus că reintegrarea după operația de revizie și recuperarea trebuie făcute cu mult mai mare atenție decât după o intervenție primară de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior”, subliniază dr. Albu.

Practic, adaugă medicul, la reconstrucția primară se folosește un tip de grefă: „Avem mai multe opțiuni. În momentul în care se practică reconstrucția ligamentului încrucișat noi recoltăm de la pacient un anumit tip de grefă din niște tendoane. În cazul Ionelei inițial a fost folosită o grefă din hamstring – o grefă care este folosită în mod uzual. Bineînțeles că, a doua oară, la operația de revizie, nemaiavând aceeași opțiune, am folosit o grefă din tendonul patelar”, a precizat medicul primar ortoped.

Fiecare în parte, are avantaje și dezavantaje: „A doua intervenție este mai dificilă, pentru că ea deja are, să zicem, anumite puncte de lucru care au fost folosite pentru prima intervenție. Este vorba despre tunelurile care se folosesc pentru fixarea noului ligament, vechiul implant folosit, care trebuie scos. Din toate punctele de vedere, este o intervenție mult mai delicată și mai complexă. Principiile de bază sunt aceleași, ca pentru ligamentoplastie primară, însă, din cauza lucrurilor menționate anterior, intervenția este mult mai pretențioasă și, implicit, mai dificilă”, consideră medicul.  Aceste tipuri de intervenție – și ligamentoplastia primară și ligamentoplastia de revizie  – se realizează exclusiv artroscopic și presupun un tip de anestezie – rahianestezie sau anestezie generală –  în funcție de ce decide medicul anestezist și, implicit, pacientul.

„Lipsa stabilității la nivelul genunchiului schimbă foarte mult calitatea vieții”

„Este o intervenție pe care eu o realizez într-o oră. Însă, dacă este nevoie de revizie – deci de această a doua reintervenție – revenirea la activitățile sportive se face mai greu. Chiar dacă principiul este același: luăm o grefă dintr-un loc care este mai puțin important pentru a o pune într-un loc mai important. Dar în același timp, slăbim genunchiul pe alte planuri, scopul final fiind de a restabili stabilitatea la nivelul genunchiului. Pentru că principala funcție a ligamentului încrucișat anterior este stabilitatea. Iar în rândul pacienților tineri lipsa stabilității la nivelul genunchiului le schimbă foarte mult calitatea vieții”, subliniază medicul.

Cu cât numărul de intervenții crește, cu atât scad șansele de recuperare 100% a mobilității pacientului: „Scad ochiurile de grefă și cumva situația complică foarte mult așteptările finale după 2, 3, 4 intervenții pe care pacientul le suferă. Dar sunt exemple de sportivi profesioniști care suferă multiple intervenții chirurgicale de genul acesta, handbaliști sau fotbaliști, care continuă la un nivel destul de înalt de activitate sportivă. Nu este neapărat o regulă. Ideal ar fi ca operația să se facă cât de repede, cât de bine și să fie ultima pentru pacient. Pentru că altminteri se intră într-un cerc vicios: dacă operația nu e reușită din prima, pacientul nu poate face exercițiile de recuperare pentru că persistă instabilitatea la nivelul genunchiului și e nevoie de o nouă intervenție urmată de recuperare”.

Reușita intervenției mai depinde și de recuperarea pe care o face pacientul, adaugă medicul, precum și de trecutul sportiv al unei persoane: „Iar aici Ionela Loaieș a avut un avantaj fiind o sportivă de performanță, cu o masă musculară mult mai bine dezvoltată care o ajută mult în perspectiva unei recuperări, chiar și după operația de revizie de ligamentoplastie”.

Un atuu în cazul sportivilor de performanță care suferă o a doua intervenție este faptul că ei sunt obișnuiți cu disciplina: „Disciplina este foarte bine antrenată în rândul sportivilor sau a foștilor sportivi de performanță. Contează bineînțeles și îndrumarea și monitorizarea atât a kinetoterapeutului, cât și a medicului curant. Aș spune chiar în primul rând, a medicului curant, pentru a se vedea clar o evoluție spre bine după o asemenea intervenție chirurgicală. Însă, și partea psihologică este importantă și de aceea avem discuții destul de complexe cu pacienții înainte de intervenția chirurgicală de acest gen”, adaugă dr. Albu.

În ceea ce o privește pe Ionela, ea a venit la primul control medical după două săptămâni și s-a prezentat foarte bine. „Adică, din punct de vedere al  parametrilor articular și muscular era chiar peste medie ca evoluție și ca recuperare. Avea mobilitate completă la nivel de articulație, fără semne de inflamație la nivelul genunchiului”, a precizat medicul.

Alte două controale sunt necesare înainte ca pacientul să revină la activități sportive de intensitate mai mare, undeva la șase luni și la un an.

„Recomand tinerilor să renunțe la sedentarism”

Medicul Daniel Albu (foto) mai spune că ruptura de ligament încrucișat a ajuns să fie destul de des întâlnită și în rândul tinerilor, inclusiv a celor sedentari: „Chiar dacă nu au activitate sportivă, tinerii sunt mult mai activi decât alte categorii de vârstă. Și există riscul accidentărilor, căderilor. Mecanismul este, în general, unul indirect de ruptură a ligamentului încrucișat anterior. O simplă cădere sau alunecare poate face ca accidentarea să fie destul de gravă în raport cu acel mecanism banal. Dar, sigur că, statistic vorbind, toți cei care practică un sport sunt mult mai expuși accidentărilor”.

Dr. Daniel Albu recomandă tinerilor să renunțe la viața sedentară și să înceapă să facă mișcare, oricât de puțină, pe parcursul unei săptămâni: „O masă musculară sau o musculatură cât de cât bine dezvoltată e un factor de prevenție destul de important. Bineînțeles, ideal fără kilograme în plus. Un regim bun al vieții e un factor de prevenție important în apariția acestui tip de patologie”.

Sfatul medicului pentru genunchi sănătoși: Alergare ușoară, bicicletă, urcat și coborât scări

Iar mișcare înseamnă de la urcatul și coborâtul scărilor și până la mersul pe bicicletă și alergarea ușoară. „Recomand tinerilor să fie activi. Să se miște. Să renunțe la sedentarism. Dacă mă duc să cumpăr pâine, nu e suficient. Mișcarea începe de la practicarea unei forme mai intense care poate fi o alergare ușoară prin parc, mersul pe bicicletă sau chiar urcatul scărilor care este o activitate care solicită musculatura picioarelor. Măcar o dată pe zi să urce și să coboare zece etaje. Orice formă mai intensă de mișcare e benefică pentru sănătatea articulară”, conchide medicul ortoped.