Dr. Tudor Dumitrescu, ortoped la Spitalul Regina Maria Brașov: ,,Leziunea ligamentului încrucișat anterior este una dintre cele mai răspândite la tinerii care practică sport. Operația presupune o tehnică minim invazivă, cu incizii foarte mici”


Una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului este ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA), care adesea debutează cu o senzație de pocnet la nivelul genunchiului. ,,Leziunea ligamentului încrucișat anterior este una dintre cele mai răspândite patologii ale tinerilor care practică sport. Am avut pacienți cu vârste mai fragede, care la 16 ani au suferit o astfel de leziune, dar și pacienți cu vârste mai înaintate, peste 50 de ani”, a precizat dr. Tudor Dumitrescu, medic specialist ortopedie-traumatologie în cadrul Reginei Maria, Brașov.
Există patru ligamente primare în genunchi. Ele acționează ca niște frânghii puternice pentru a ține oasele împreună și a menține stabil genunchiul. Ligamentul încrucișat anterior este unul din cele 4 ligamente mari ale genunchiului, rolul sau principal fiind de stabilizator al articulației.
Dislocarea, lezarea și ruptura ligamentelor externe sau interne ale genunchiului pot determina instabilitatea acestei articulații, cu limitarea severă sau imposibilitatea de a efectua activități fizice, mai ales a activităților sportive. În cazul accidentărilor severe, ligamentul încrucișat anterior (LIA) este forțat, suferind întinderi până la rupturi parțiale și complete. Academia Americană a Chirurgilor Ortopezi atrage atenția că aproximativ jumătate din leziunile LIA apar împreună cu afectarea meniscului, cartilajului articular sau a altor ligamente.
În 40% de cazuri apare senzația de ,,pocnire” la nivelul genunchiului
Sportivii care practică sporturi foarte solicitante cu schimbare bruscă de direcție, cum ar fi: fotbalul, baschetul, handbalul, schiul ori sporturi de contact sunt predispuși acestui tip de afecțiune. Mai multe studii au arătat că atletele au o incidență mai mare a leziunilor LIA comparativ cu atleții sau alți sportivi de sex masculin și acest lucru se datorează diferențelor de condiționare fizică, forță musculară și control neuromuscular.
Alte cauze sugerate includ diferențe în alinierea pelvisului și a extremităților inferioare (picior), slăbirea crescută a ligamentelor și efectele estrogenului asupra proprietăților ligamentelor. Însă nu doar sportivii de performanță sunt supuși riscului de lezare LIA. Ruptură de ligament poate face oricine la un moment dat dacă pune o presiune prea mare pe genunchi, printr-o schimbare rapidă și bruscă a direcției, printr-o aterizare incorectă dintr-o săritură sau chiar în urma unui contact direct cu o altă persoană în timpul practicării activității fizice ocazionale. Atunci când se produce leziunea, apare durerea severă instalată brusc, inflamarea zonei, senzația de instabilitate a genunchiului, iar în 40% din cazuri în momentul producerii leziunii, apare senzația de ,,pocnire” la nivelul genunchiului.
,,De obicei, această afecțiune are ca și prim simptom incapacitatea de funcționare a genunchiului. În momentul în care tinerii practică sportul au o senzație de pocnet la nivelul genunchiului și aceștia din cauza durerii nu mai pot să facă absolut nimic, se opresc din activitatea respectivă. Cel mai bun lucru pe care un tânăr poate să-l facă din momentul în care apare durerea, este să se oprească din a face acea activitate și să se ducă la un serviciu de urgență sau la un medic ortoped.”
dr. Tudor Dumitrescu, medic specialist ortopedie-traumatologie în cadrul Spitalului Regina Maria Brașov
Rupturile de ligament pot fi parțiale sau totale și conform estimărilor între 10-30% din toate leziunile de ligament încrucișat anterior sunt rupturi parțiale. Dar pentru a avea o imagine clară medicii fac RMN de genunchi. ,,Se poate și fără RMN, dar așa este deontologic medical să avem certitudinea, nu doar suspiciunea. Practic, RMN-ul ne oferă certitudinea că este o leziune ligamentară”, ne-a mai explicat ortopedul.
Se mai pot efectua ecografia de genunchi și radiografia.
Cum se poate trata leziunea ligamentului încrucișat
Un ligament care este rupt nu poate fi reparat prin simpla sutură a capetelor, deoarece are în compoziția sa mii de fibre de colagen, care după lezare, se retrag și se fibrozează.
,,De obicei pacienții se gândesc că o să treacă. Lucrul acesta nu se întâmplă în cazul leziunii ligamentului încrucișat anterior, fiindcă pacienții nu mai pot să alerge, să schimbe brusc direcția, nu se mai pot întoarce la activitățile sportive pe care le îndrăgeau atât de mult. Dacă e să descriem mai popular, e ca și atunci când ai avea un joc la planetarele auto”, explică medicul ortoped, care are și soluția problemei, înlocuirea în totalitate cu un nou ligament creat din structurile proprii organismului (autogrefă).

,,În cazul tinerilor, în principiu, vorbim despre reconstrucția ligamentului încrucișat anterior. Asta presupune o tehnică minim invazivă artroscopică, cu incizii foarte mici prin care se recoltează două tendoane, iar din aceste două tendoane se reface ligamentul încrucișat anterior, urmând ca pacientul să ajungă să practice din nou un nivel optim de sport, după o recuperare potrivită”, e de părere dr. Tudor Dumitrescu.
Așa cum în cazul unui autoturism atunci când există probleme cu planetarele, când acestea încep să bată la viraje, se înlocuiesc (capetele de planetară sau integral), tot la fel se întâmplă cu ligamentele de la genunchi, tratamentul fiind individualizat în funcție de: vârsta pacientului; nivelul de activitate: sedentarism vs. practicarea de activități fizice; gradul de instabilitate a genunchiului; prezența artrozei.
Dacă nu se tratează leziunea, riscurile pe termen mediu și lung sunt: lezarea meniscurilor, cartilajului, iar pe termen lung artroza genunchiului, astfel că genunchiul se degradează foarte mult.
Kinetoterapia este la fel de importantă ca operația
Există mai multe programe de kinetoterapie, care implică exerciții fizice și care sunt individualizate în funcție de situația fiecărei persoane. Kinetoterapia poate fi indicată înainte și după operație. În cazul unor pacienți se poate folosi și fizioterapie, incluzând ultrasunete, electroterapie, magnetoterapie etc.)
,Kinetoterapia este la fel de importantă, dacă nu mai importantă decât tratamentul chirurgical. Practic, un pacient ajunge să fie bine recuperat cam la șase-opt luni de la intervenția chirurgicală. El se poate întoarce înapoi la sportul pe care îl practică, dar degeaba facem o operație impecabilă, dacă pacientul nu înțelege că după operație este și treaba acestuia să tragă pentru genunchiul lui.”
dr. Tudor Dumitrescu
Potrivit ortopedului, persoana care a suferit o astfel de leziune se poate reîntoarce la activitatea sportivă anterioară la un nivel de 99%, după tratament.
Dr. Tudor Dumitrescu, medic specialist ortopedie-traumatologie operează anual la Spitalul Regina Maria Brașov în jur de 50-60 de pacienți cu astfel de probleme, care vin din mai multe zone ale țării: Cluj Buzău, Galați, Brăila, Prahova, Dâmbovița, Constanța, Târgu Mureș
,,Vârsta nu este un factor de a contraindica operația, ci nivelul de activitate fizică pe care îl practică pacientul și bineînțeles, alte leziuni asociate ale genunchiului. Momentul optim pentru operație de la producerea traumatismului până la intervenție ar fi undeva la 4-6 săptămâni, în ideea în care în primă fază genunchiul este plin de sânge, se varsă o cantitate de sânge importantă în acesta și e bine să lăsăm să se resoarbă această cantitate de lichid. Între timp, pacientul ar trebui să continue să înceapă tratamentul recuperator preoperator. Făcând lucrul acesta are o masă musculară mai bună, de unde poate pierde pe parcursul recuperării postoperatorii”, concluzionează ortopedul.