Dr. Oana Bucur, Regina Maria Iași: „50% dintre noi devenim intoleranți la lactoză în jurul vârstei 30 de ani”. Un test respirator rapid poate pune un diagnostic sigur

Incapacitatea de a digera corect lactatele a devenit o problemă extrem de frecventă. Acest tip de intoleranță nu pune viața în pericol, dar poate da bătăi de cap celor care se confruntă cu ea, afectând semnificativ calitatea vieții. Medicul specialist Gastroenterologie Oana Bucur, din cadrul Campusului Medical Iași Regina Maria, diagnostichează frecvent această afecțiune și oferă pacienților soluții pentru o viață echilibrată. Medicul spune că standardul de aur în testarea acestui tip de intoleranță este testul respirator. Despre ce presupune acest test, dar și ce pași ar trebui urmați pentru a trata intoleranța la lactoză, explică dr. Oana Bucur mai jos. 

Intoleranța la lactoză are simptome dificil de suportat

Intoleranța la lactoză reprezintă incapacitatea organismului de a digera corect lactatele, mai precis componenta „lactoză” din lapte și derivate. Aceasta apare pe fondul deficitului unei enzime denumite lactază, implicată în procesul de digestie.

„Lactaza se secretă la nivelul intestinului subțire, începând din a 8-a săptămână de viață intrauterină. Spre deosebire de regnul animal, care nu mai consumă lapte după înțărcare, pe parcursul istoriei, oamenii au continuat să consume lapte, acesta fiind și o sursă bună de apă. Astfel, o parte dintre adulți și-au păstrat capacitatea de a secreta în continuare lactază și implicit de a digera lactatele, până la vârste înaintate. Intoleranța la lactoză apare ca urmare a deficitului de lactază”, ne-a explicat dr. Oana Bucur, medic specialist Medicină internă și Gastroenterologie.

Deși intoleranța la lactoză nu este o boală gravă, ea este însoțită de simptome greu de suportat. „Din experiență, foarte mulți dintre pacienți ajung la medic pentru că au balonări care îi supără. O parte din ei au intoleranță la lactoză, alții au alte afecțiuni. Balonările pot da crampe și dureri abdominale, prin presiunea pe care o fac asupra peretelui intestinal. De asemenea, pot apărea borborismele sau zgomotele intestinale. Scaunele diareice sunt supărătoare și pot provoca și anxietate. Toate aceste manifestări nu sunt periculoase, dar sunt supărătoare”, descrie tabloul simptomelor medicul gastroenterolog Oana Bucur.

Un test simplu, respirator, pune un diagnostic sigur!

Așadar simptomele abdominale sunt cele care ridică suspiciune de intoleranță la lactoză. Acestea trebuie semnalate specialistului gastroenterolog care poate recomanda diverse tipuri de teste. Standardul de aur în testarea intoleranței este testul respirator care se face și în Campusul Medical Iași, Regina Maria.

„Există un principiu foarte simplu care stă la baza acestui test. Bacteriile din organismul uman se hrănesc cu zahăr, dacă ne referim la cele din colon în special sau din porțiunea terminală a intestinului. Dacă lactoza nu întâlnește lactaza în intestinul subțire pentru a se scinda și a fi absorbită, la persoanele care nu au lactază (vorbim de cei intoleranți), lactoza va ajunge la nivelul intestinului gros sau în porțiunea terminală a intestinului subțire. Bacteriile de la acest nivel se vor hrăni cu lactoza și vor forma hidrogen. Și hidrogenul difuzează și ajunge din plămâni în aerul expirat”, detaliază dr. Oana Bucur.

Astfel, persoanele testate pentru intoleranță trebuie să se prezinte dimineața la medic, fără să fi consumat niciun aliment în ziua respectivă. Pacienților li se evaluează cantitatea de hidrogen din aerul expirat, pe stomacul gol, apoi primesc lactoză, urmând o nouă măsurarea a hidrogenului din aerul expirat post consum de lactoză. 

Testarea se face sub supraveghere medicală și durează două ore

„Dacă în primele 90 de minute, adică perioada cât e tranzitul lactozei prin tubul digestiv superior până în colon, constatăm o creștere a hidrogenului în aerul expirat cu cel puțin zece părți per milion, înseamnă că pacientul respectiv este intolerant la lactoză. Pacientul nu digeră lactoza, aceasta fermentează sub acțiunea bacteriilor, formează hidrogen, nivelul acestui element fiind măsurat de aparatul de testare respiratorie. Acest test este foarte simplu, foarte specific și se face cu 25 g de lactoză, cantitate echivalentă cu cea din 500 de ml de lapte. Testul durează două ore, pacientul stă în clinică pe durata evaluării, sub observația medicului. Acesta monitorizează semnele și simptomele, le corelează cu rezultatul testului și astfel se obține diagnosticul precis. Testul este sigur și complet neinvaziv”, descrie această modalitate performantă de testare a intoleranței medicul.

Alt test pentru diagnosticarea intoleranței la lactoză este cel genetic, care poate oferi informații despre o posibilă instalare a intoleranței pe parcursul vieții. 

De asemenea, mai există și un test de sânge care poate evalua o potențială intoleranță în funcție de valorile glicemiei, înainte și după un consum de lactoză, administrată în cabinetul medical. 

Cele trei tipuri de intoleranță la lactoză 

Intoleranța la lactoză poate fi genetică, o formă cu care se nasc însă extrem de puține persoane. Apoi există intoleranța primară la lactoză, care se declanșează ca urmare a reducerii capacității de secreție a enzimei implicate în digestia lactatelor. Iar o a treia formă de intoleranță este cea secundară, care apare în urma unor afecțiuni precum bolile inflamatorii intestinale (de exemplu, Crohn sau rectocolita).

„Secreția de lactază nu se reduce brusc, ci este un proces care durează. Debutează după momentul înțărcării, dar e semnificativ în jurul vârstei de 30 de ani, nereducându-se la zero probabil niciodată. Dacă ne referim la intoleranța primară, chiar și persoanele intolerante la lactoză mai au capacitatea de a digera o cantitate de aproximativ 12 g de lactoză. Aceasta reprezintă aproximativ 250 de mililitri de lapte pe zi, consumat în mai multe etape. În zonele unde se cresc animale care dau lapte și unde se consumă lactate, cum este zona temperată, intoleranța primară la lactoză apare cam la 50% din populație, în jurul vârstei 30 de ani”, completează gastroenterologul.

Soluții pentru pacienții cu intoleranță la lactoză

Odată depistată intoleranța la lactoză, medicul va oferi un protocol special. 

„Imediat după confirmarea intoleranței, eu le recomand pacienților o dietă de două săptămâni complet fără lactoză, ca să mă asigur că evoluează bine și că au doar intoleranță la lactoză. Aceasta pentru că bineînțeles pot să asocieze și alte afecțiuni. Apoi, pacienții vin la control după aceste două săptămâni. Iar dacă se simt bine, căutăm soluții de mijloc pentru a nu exclude definitiv lactatele. La început, pot consuma brânzeturi fermentate, lactate fără lactoză sau pot lua suplimentele cu enzimă înainte să consume produse cu lactoză, de exemplu un pic de tort la o aniversare. Mai există pacienți pe care putem să-i testăm cu cantități mai mici de lactoză. Astfel, le testăm gradul de toleranță, ca să vedem cum se simt de exemplu după un consum de 20 de g de lactoză. Astfel, poate nu tolerează 25 de grame de lactoză, dar pot tolera 10 grame la o masă, aproximativ, 200 de ml de lapte”, descrie dr. Oana Bucur sfaturile valabile pentru pacienții cu intoleranță primară. 

Situația stă cu totul altfel în cazul pacienților cu intoleranța secundară unor boli, când se recomandă eliminarea completă a lactatelor pentru 8 săptămâni. 

„Vorbim despre bolile tranzitorii, precum o gastroenterită secundară unei infecții, o toxiinfecție alimentară. Dacă pacienții se simt rău de la lactate, le scot 8 săptămâni și apoi încearcă să le reintroducă. În cazul unei boli cronice grave, cum e boala Crohn, o boală inflamatorie intestinală, când pacientul nu mai are capacitatea să absoarbă lactatele și se simte rău, recomandarea este să le elimine complet din dietă. Sigur că, după o perioadă, când intră în remisie și se simte foarte bine, pacientul poate să reintroducă lactate precum brânzeturile fermentate. Deoarece pacienții sunt foarte diferiți, și toleranța la lactoză este diferită. Nu există un protocol standard testat. Dar în general, acești pacienții lucrează cu nutriționiști”, adaugă medicul.

În aceste cazuri, nutriționiștii vor elabora regimuri alimentare care să includă surse alternative de nutrienți și suplimente. Aceasta pentru că în anumite boli inflamatorii intestinale, pacienții se pot confrunta cu absorbția deficitară a vitaminelor, fierului și a altor nutrienți.

Când nu sunt recomandate lactatele?

În cazul în care o persoană este tolerantă la lactate, atunci aceasta le poate consuma toată viața fără probleme. Dacă nu le tolerează, o alternativă o reprezintă și lactatele fără lactoză, care se obțin print-o procedură specială.

„Cum se produce un lapte fără lactoză? Întâi se centrifughează și o parte din lactoză este eliminată, aproximativ 40% din cantitate. Iar pentru restul de lactoză care rămâne în produs, se adaugă capsule cu lactază și practic se face scindarea dizaharidului în recipient. Și astfel, se consumă amestecul de glucoză și galactoză. Fiind mai multă glucoză, gustul e mai dulceag”, mai spune medicul gastroenterolog.

Există însă și categorii de pacienți fără intoleranță la lactoză care ar trebui să fie precauți cu lactatele din cauza efectului inflamator.

„Majoritatea studiilor spun că lactoza are un efect proinflamator, chiar și la cei care nu sunt intoleranți la lactoză. Și atunci, în cazul anumitor pacienți care au nevoie de diete antiinflamatorii, lactoza se elimină, fiind un zahăr de fapt. Este cazul femeilor cu endometrioză, care este o boală inflamatorie. În general, protocoalele autoimune antiinflamatorii sunt fără lactate. În această situație, se regăsesc pacienții cu boli articulare, tiroidite, artrite psoriazice, bolile reumatologice, cele inflamatorii intestinale, precum Crohn, rectocolita. Recomandarea este ca pacienții să adopte o dietă fără lactoză, cel puțin în perioada puseului acut. După aceea, în perioada de remisie, pacienții pot să reintroducă lactatele”, este sfatul medicului Oana Bucur.

Intoleranța la lactoză nu trebuie confundată cu alergia la lactate

Pentru că intoleranța la lactoză este mai puțin cunoscută, multe persoane o confundă cu alergia la lactate. Însă alergia poate fi mult mai gravă și se tratează la alergolog. „Alergiile la lactoză se produc ca urmare a reacției organismului la proteina din lapte, de obicei cazeina. Deci prezența unei alergii la lactate nu este deloc corelată cu lactoza. Alergia se produce ca urmare a reacției organismului la proteina din lapte și se manifestă ca orice alergie: cu mâncărimi ale pielii, erupții, tuse, umflarea limbii și de poate ajunge și la șoc anafilactic”, descrie diferențele dintre alergie și intoleranță dr. Oana Bucur.

Pentru persoanele sănătoase, lactatele sunt sursă importantă de proteine, calciu și vitamine D. Pentru cei cu probleme, după aflarea unui diagnostic sigur, există alternative, medicii putând concepe regimuri echilibrate, fără lactate, sau pot gândi soluții pentru un consum în siguranță a lactatelor.