Luna Conștientizării Endometriozei. Dr. Mihail Banacu, Endo Institute: „Durerile menstruale severe nu sunt normale. Recomand femeilor să caute soluții și să nu se mulțumească cu puțin“

• Endometrioza este o boală frecventă, care afectează aproximativ 10% dintre femeile aflate la vârsta reproductivă și poate provoca dureri menstruale intense, disconfort la ovulație sau contact sexual, precum și tulburări digestive sau urinare.

• Boala este adesea descoperită târziu, la 7–10 ani după apariția primelor simptome, pentru că durerile menstruale intense sunt adesea neglijate, iar femeile sau medicii le consideră „normale“, ceea ce întârzie diagnosticul.

• Dr. Mihail Banacu, medic primar Obstetrică-ginecologie, Endo Institute, explică care sunt simptomele la care femeile ar trebui să fie atente, cum pot recunoaște când durerile menstruale nu sunt normale, cum se pune diagnosticul, ce opțiuni de tratament sunt disponibile și care sunt cele mai frecvente mituri întâlnite în cabinet.

• Martie este Luna Conștientizării Endometriozei, un prilej de a crește informarea despre boală, simptomele ei și importanța diagnosticării timpurii.

Endometrioza este o boală cronică care afectează aproximativ 10% dintre femeile și fetele aflate la vârsta reproductivă din întreaga lume, indiferent de origine sau statut social, potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății. Boala apare atunci când țesut asemănător endometrului, care căptușește în mod normal uterul, crește în afara acestuia, de regulă pe ovare, trompe sau în zona pelvisului. Această prezență anormală poate provoca dureri menstruale intense, disconfort la ovulație sau contact sexual, și, în unele cazuri, probleme de fertilitate.

În aceste cazuri, endometrioza este prezentă în aproximativ 30–50% dintre cazuri, ceea ce arată impactul semnificativ al bolii asupra șanselor femeilor de a rămâne însărcinate.

Endometrioza este greu de diagnosticat, pentru că simptomele sale sunt adesea confundate cu durerile menstruale „normale“. Multe femei ajung să creadă că disconfortul intens face pur și simplu parte din ciclul menstrual, mai ales dacă în familie asemenea dureri au fost considerate obișnuite. Această normalizare amână consultul medical și întârzie diagnosticul.

Dr. Mihail Banacu, medic primar Obstetrică-ginecologie, recomandă femeilor să își asculte corpul și să nu ignore semnalele de alarmă. Consultul la un specialist poate ajuta la identificarea timpurie a endometriozei, la alegerea celor mai potrivite soluții și la prevenirea evoluției bolii către stadii mai avansate, cu simptome mai severe și complicații suplimentare.

Una din 10 femei aflate la vârsta reproductivă suferă de endometrioză

Ce este de endometrioza și cât de frecventă este această afecțiune în rândul femeilor?

Endometrioza este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ginecologice și poate fi comparată, ca prevalență, cu boli cronice precum diabetul, astmul sau afecțiunile renale și pulmonare. Statisticile arată că afectează aproximativ 10% dintre femeile aflate la vârsta reproductivă, adică între 18 și 50 de ani.

Care este prevalența bolii la noi?

În România nu există, din păcate, studii clare care să arate exact câte femei sunt afectate de endometrioză. Nu s-au făcut statistici naționale dedicate acestei boli. De aceea, ne raportăm la datele din literatura medicală internațională. La nivel mondial, estimările arată că aproximativ una din 10 femei aflate la vârsta reproductivă suferă de endometrioză.

Semne și simptome care nu ar trebui ignorate

Ce simptome nu ar trebui să ignore femeile atunci când vorbim despre endometrioză?

În general, ne concentrăm pe simptomele dureroase care apar în legătură cu ciclul menstrual sau cu ovulația, adică dureri ciclice care se repetă lunar. Cele mai frecvente sunt durerile menstruale foarte intense sau durerile din perioada ovulației. De asemenea, pot apărea dureri cauzate de leziunile pe care boala le produce în abdomen, dureri în timpul contactului sexual, dureri la defecație sau la urinare.

În forme mai rare, cum este endometrioza toracică sau diafragmatică, pot apărea simptome precum tuse cu sânge în timpul menstruației, dureri în umăr sau dificultăți de respirație.

Semnalul de alarmă este atunci când durerea ciclică devine suficient de puternică încât limitează activitățile zilnice. Dacă o femeie nu își mai poate desfășura normal activitățile obișnuite din cauza durerii, acesta este un motiv important pentru a merge la medic.

Cum își pot da seama femeile că durerea pe care o resimt la menstruație nu este una normală?

Durerea a ajuns să fie într-o anumită măsură normalizată. De multe ori, suferințele femeilor sunt puse pe seama ideii că „așa sunt femeile“.

În familiile în care există endometrioză, riscul este și mai mare: studiile arată că o rudă de gradul întâi poate avea un risc de peste șapte ori mai mare de a dezvolta boala. Astfel, fetele tinere ajung să creadă că durerile puternice sunt normale – „și eu am avut la fel“, „așa este în familia noastră“. Din acest motiv, multe nu mai caută explicații sau ajutor medical și se obișnuiesc cu ideea că așa sunt ele.

În ultimii ani însă, odată cu mai multă informare și conștientizare, lucrurile încep să se schimbe. Tot mai des, inițiativa vine chiar de la paciente: ele își pun întrebări, vin la consultație și întreabă direct dacă ar putea avea endometrioză.

Și cred că aceasta este o direcție bună, dar ideal ar fi ca această preocupare să vină și din partea clinicienilor. La consultațiile ginecologice anuale, durerile de acest tip ar trebui investigate, notate și evaluate. Iar dacă există suspiciunea de endometrioză, pacienta ar trebui îndrumată pentru investigații suplimentare sau către un medic cu experiență în această boală.

Dar, din păcate, în realitate se întâmplă adesea ca și medicii ginecologi să considere aceste dureri ca fiind normale…

Cred că unul dintre cele mai importante lucruri este să ascultăm pacienta mai atent. Pacienta trebuie validată, trebuie să i se acorde timp și atenție, indiferent dacă are sau nu endometrioză sau dacă boala este într-o formă mai ușoară sau mai severă. Este important să existe o discuție deschisă și să se încerce găsirea unei soluții prin care să îi fie îmbunătățită calitatea vieții.

De ce scapă endometrioza nedetectată

De ce este atât de greu de diagnosticat endometrioza?

În primul rând, simptomele endometriozei sunt foarte variate. Pe lângă durerile menstruale, pot apărea și dureri digestive, urinare sau chiar respiratorii. Dacă medicul nu se gândește din start la endometrioză, este mai greu să pună întrebările potrivite și boala poate fi trecută cu vederea.

În al doilea rând, intensitatea simptomelor nu reflectă întotdeauna gravitatea leziunilor. Unele paciente pot avea dureri foarte mari, dar leziunile să fie minime și greu de observat la investigații. În alte cazuri, pot exista leziuni extinse, dar pacienta să nu aibă simptome. Această discrepanță face diagnosticul mai dificil.

În al treilea rând, endometrioza poate afecta și alte organe, precum intestinul sau vezica, nu doar uterul și ovarele. Dacă aceste zone nu sunt evaluate, boala poate fi ușor ratată.

Așadar, este posibil să ai endometrioză chiar dacă nu ai simptome puternice?

Da, există paciente care au afectări chiar severe, vizibile ecografic sau imagistic, dar care se simt bine. Unele dintre ele au reușit chiar să conceapă fără probleme – nu prezintă infertilitate și nu resimt dureri.

Și probabil din acest motiv multe paciente ajung să fie diagnosticate într-un stadiu mai avansat, pentru că nu resimt aceste dureri…

Boala nu progresează silențios, adică ea are perioade în care simptomele devin mai evidente, iar progresul nu este unul liniar. Astfel, o pacientă cu endometrioză în stadiul 4, dar fără simptome în prezent, poate să fi avut afecțiunea încă din adolescență, dar simptomele au fost estompate sau trecute cu vederea – fie din cauza unei sarcini, tratamentelor hormonale, lipsei de atenție medicală sau chiar invalidării experienței ei. Boala a existat tot timpul, doar că manifestările ei au fost mai puțin vizibile.

În medie, cât timp trece de la apariția primelor simptome până când o femeie primește diagnosticul de endometrioză?

În populația generală, studiile internaționale arată că există un decalaj de aproximativ șapte-zece ani între momentul în care boala poate fi detectată și momentul în care este efectiv diagnosticată. În centrele cu expertiză în endometrioză, acest decalaj este mult mai redus. În schimb, pentru paciente care nu au acces la astfel de centre specializate, acest interval de șapte-zece ani rămâne realist. Este o perioadă semnificativă, în care boala există, dar nu este recunoscută sau tratată corespunzător.

De la prima menstruație la primele simptome

Endometrioza apare de obicei odată cu prima menstruație sau poate să se manifeste și mai târziu, la câțiva ani distanță?

În general, endometrioza începe odată cu primele menstruații, dar nu se dezvoltă brusc ca o formă severă. La adolescente, care adesea nu ajung la consultații sau nu sunt informate despre ciclul menstrual și sănătatea reproductivă, diagnosticul poate întârzia semnificativ.

Astfel, adolescentele care prezintă simptome încă de la primele cicluri menstruale reprezintă un grup important pentru prevenție. Este esențial ca aceste paciente să discute cu medicul despre simptomele lor și să vedem împreună cum putem preveni progresia endometriozei în anii următori.

Cum afectează endometrioza fertilitatea?

Statistic, aproximativ jumătate dintre femeile cu endometrioză se confruntă cu infertilitate, ceea ce reprezintă un procent semnificativ dacă ne gândim la întreaga populație feminină. Aproximativ 10% dintre femeile aflate la vârsta fertilă au endometrioză, iar jumătate dintre acestea pot avea dificultăți în concepție.

Cel mai evident mod în care endometrioza afectează fertilitatea este prin modificarea anatomiei pelvine: poate afecta ovarele, trompele și uterul, ceea ce perturbă ovulația, transportul ovocitului pe trompă și implantarea embrionului, într-un mediu inflamator creat de boală.

Pe lângă efectele directe, durerea cronică poate afecta viața sexuală și relațiile, iar teama de recidivă sau transmiterea bolii poate crea anxietate legată de sarcină, influențând indirect planurile de concepție ale pacientelor.

Cum aflăm dacă este endometrioză

Cum se pune diagnosticul de endometrioză?

Diagnosticul începe cu o consultație la medicul ginecolog, în care se discută istoricul personal și familial, antecedentele medicale și dorința de fertilitate. Un procent semnificativ din consultație trebuie să fie dedicat simptomelor pe care le resimte pacienta. Acestea includ simptome ginecologice tipice, cum ar fi durerile menstruale, cele legate de ovulație sau durerea la contact sexual, dar și simptome digestive, urinare sau chiar asociate, cum ar fi migrene, greață sau vărsături. Discuția trebuie să fie detaliată și să includă evaluarea intensității durerii, de exemplu pe o scară de la 1 la 10, pentru a înțelege nivelul de suferință și impactul asupra calității vieții.

Urmează examenul clinic, care include inspecția și palparea bimanuală, pentru a identifica eventuale leziuni sau modificări de mobilitate în pelvis. Aceste investigații oferă indicii importante despre prezența bolii. Practic, la jumătate dintre pacientele cu endometrioză profundă, doar prin palpare pot să îmi dau seama că există ceva în neregulă acolo.

Ulterior, acest tablou se completează cu o ecografie transvaginală sau transrectală, la pacientele care nu și-au început viața sexuală.

După parcurgerea acestor patru pași – discuție, inspecție, palpare și ecografie – putem ajunge la o suspiciune puternică de endometrioză sau chiar la confirmarea diagnosticului dacă leziunile sunt vizibile ecografic.

Gestionarea endometriozei: ce soluții există

Ce opțiuni de tratament există pentru endometrioză?

Abordarea este personalizată, în funcție de simptomele pacientei, dorința de fertilitate și leziunile identificate. Primul pas este ameliorarea calității vieții, prin gestionarea durerii, iar uneori se folosesc antiinflamatoare, care nu vindecă boala, dar pot reduce disconfortul.

Apoi, recomand tuturor pacientelor să își analizeze stilul de viață și să corecteze anumite aspecte, în special legate de alimentație. Este important să știe ce alimente sunt benefice, care pot fi mai puțin recomandate pentru boală, care au efect antiinflamator sau conțin hormoni care pot agrava simptomele.

Deci stilul de viață chiar are un rol important în endometrioză?

Din experiența mea, pacientele care și-au modificat semnificativ stilul de viață au raportat, în majoritatea cazurilor, o ameliorare a simptomelor. Multe apelează exclusiv la această schimbare, fie pentru că nu tolerează sau nu doresc să ia contraceptive, fie pentru că nu au indicație chirurgicală sau nu vor să se opereze și, atunci, probabil, cel mai la îndemână este să-și schimbe stilul de viață.

Ce presupune schimbarea stilului de viață?

Schimbarea stilului de viață presupune, în primul rând, ajustarea alimentației. Pacientele sunt consiliate de nutriționiști specializați în endometrioză pentru a reduce alimentele inflamatorii sau care pot crește estrogenul – precum gluten, lactate de vacă, carne roșie, zahăr, alimente procesate, soia sau tofu. O dietă personalizată poate avea un impact semnificativ asupra simptomelor.

Sportul este, de asemenea, foarte util. Multe paciente vin și îmi spun „Când făceam sport nu mă durea, când m-am oprit din sport a început să mă doară mai tare“. Exercițiul fizic are efect antiinflamator, stimulează secreția de endorfine, întărește imunitatea și crește pragul de toleranță la durere.

Și când antiinflamatoarele și schimbarea stilului de viață nu funcționează, ce opțiuni mai avem?

Contraceptivele orale combinate sunt folosite frecvent pentru a echilibra hormonii – excesul de estrogen și deficitul de progesteron – și pentru a ameliora durerea. Ele nu vindecă boala, dar pot opri evoluția și îmbunătățesc calitatea vieții.

Alte opțiuni hormonale includ progestinele sau tratamentele cu progesteron, care corectează deficitul de progesteron și ameliorează simptomele menstruale, de ovulație și starea generală.

La final, chirurgia rămâne o opțiune, dar trebuie folosită cu atenție: cât mai rar, cât mai puțin invaziv și cât mai eficient. Principalele indicații pentru mine sunt două: infertilitatea – adică paciente cu endometrioză care întâmpină dificultăți în a concepe, unde intervenția poate crește șansele de sarcină – și pacientele care au simptome semnificative care nu se ameliorează nici prin contraceptive, progestine sau modificări ale stilului de viață. În aceste situații, chirurgia poate aduce un beneficiu real și vizibil.

Din experiența dvs. de cabinet, care este tratamentul cel mai des abordat? 

Schimbarea stilului de viață. Toate pacientele primesc această recomandare să-și îmbunătățească stilul de viață, pentru că felul în care făceau lucrurile până în momentul în care au ajuns să fie diagnosticate, probabil că a condus la apariția bolii, dintre alți factori. Și atunci, o schimbare a stilului de viață ar trebui să încetinească sau să stopeze evoluția leziunilor.

Ulterior, multe paciente au nevoie și de tratament hormonal, fie cu contraceptive combinate, fie cu progestine. Acestea reprezintă următorul pas cel mai des folosit.

Rata pacientelor care necesită chirurgie este destul de mică, sub 10%. Adică, din 100 de paciente, mai puțin de 10 au nevoie de intervenție chirurgicală. Poate și mai puțin. Majoritatea beneficiază de tratament medicamentos și monitorizare conservatoare. Practic, boala poate fi gestionată pe termen lung prin combinarea modificărilor stilului de viață cu tratamentele medicamentoase, atunci când este necesar.

Tratamentul se face toată viața?

Pacientele cu endometrioză, care tolerează bine contraceptivele sau tratamentele hormonale, pot urma aceste terapii pe o perioadă mare din viața reproductivă. Totuși, nu este vorba de un tratament obligatoriu pe viață. În general, tratamentul se administrează timp de unu-doi ani, iar după întrerupere, urmează o perioadă de „liniște“. Această perioadă de stabilitate poate dura aproximativ 6 luni până la un an, timp în care boala progresează mai puțin sau deloc.

Noi recomandăm ca în această perioadă mai liniștită pacientele care doresc să-și planifice sarcina, deoarece hormonii produși în timpul sarcinii acționează similar cu contraceptivele sau progestinele, inhibând leziunile de endometrioză. În al doilea rând, odată cu dezvoltarea sarcinii și creșterea uterului, micile leziuni care formează aderențe și fibroze în spatele uterului se pot desprinde mai ușor. Acest lucru contribuie la îmbunătățirea mobilității pelvisului, a vieții sexuale și, în multe cazuri, la reducerea durerilor pe termen lung.

Adevăruri și mituri despre endometrioză

Care sunt cele mai frecvente informații greșite sau mituri pe care le au pacientele despre endometrioză?

Tratamenele cu contraceptive îngrașă – iar acesta este un lucru fals pentru că aceste tratamente nu conțin kilocalorii, conțin hormoni care, într-adevăr, pot modifica echilibrul din corp – de exemplu, pot crește nivelul colesterolului sau depozitele de grăsime în anumite zone – însă ele nu cauzează creșterea în greutate.

Tratamentele sunt incomode sau ineficiente – practic, pacientele tind să creadă că terapia va fi dificilă sau cu efecte negative, iar acest mit este amplificat de faptul că experiențele pozitive sunt mai puțin împărtășite, iar feedback-ul disponibil de la alte paciente este adesea negativ.

Un alt mare mit care ar trebui demontat: nu ai nevoie neapărat de RMN pentru a afla dacă ai endometrioză. RMN-ul este o investigație suplimentară de care, uneori, avem nevoie. Este foarte util atunci când este interpretat de un specialist cu experiență și când este folosit pentru a completa diagnosticul. Totuși, nu este investigația standard în diagnosticarea endometriozei.

Printre miturile clasice se mai numără și acesta – că sarcina ar vindeca boala. De asemenea, unele persoane cred că există un tratament curativ – însă, din păcate, momentan nu există niciun tratament care să vindece endometrioza.

Alte mituri includ idei precum faptul că adolescentele nu pot avea endometrioză sau că îndepărtarea ovarelor ar rezolva problema. În realitate, scoaterea ovarelor induce menopauza și poate opri progresia leziunilor, dar nu le vindecă.

Sfaturi de la medic pentru pacientele cu endometrioză

Ce recomandare ați avea pentru femeile care suspectează că ar putea avea endometrioză, dar încă ezită să meargă la medic?

În primul rând, femeile ar trebui să nu se lase influențate de toate stigmele care există încă de la adolescență. Durerile menstruale severe nu sunt normale, așa că e important să se încurajeze să caute soluții și să nu se mulțumească cu puțin.

Pentru femeile care suspectează că ar putea avea această afecțiune, sfatul meu este să își ia inima în dinți și să discute deschis cu ginecologul lor de încredere, să povestească toate simptomele care le supără și să caute împreună soluții. Dacă medicul nu poate oferi răspunsuri sau soluții eficiente, e recomandat să se adreseze unui specialist cu experiență în endometrioză.

Și cred că rolul nostru este să învățăm pacientele să își gestioneze simptomele, să caute soluții și să aleagă cea mai potrivită variantă pentru ele.

Și, poate, să își asculte mai atent corpul?

În general trebuie să ne ascultăm corpul, pentru că ne spune foarte multe. Toate simptomele pe care o femeie le are în fiecare lună sunt ca o bază de date, care trebuie urmărită și discutată cu medicul.

Chiar dacă un medic nu le validează, e esențial să caute un specialist care să ofere soluții, pentru că endometrioza este o boală multidisciplinară și simptomele nu sunt întotdeauna rezolvate doar prin tratamente ginecologice sau hormonale. Eu mă văd mai degrabă ca un consilier: împreună cu pacienta, luăm decizia cea mai bună pentru ea.

Simțiți că în ultimii ani s-a schimbat modul în care pacientele vorbesc despre endometrioză?

Da, se schimbă multe lucruri și observ că generațiile mai tinere sunt mult mai deschise și vorbesc direct despre problemele lor, nu mai sunt obișnuite să sufere în tăcere, așa cum se întâmpla mai des în trecut.

În același timp, se schimbă și relația dintre medic și pacient. Medicina modernă este mult mai centrată pe pacient, iar consultația devine o discuție în care încercăm împreună să înțelegem problema și să găsim cea mai bună soluție. În plus, abordarea este din ce în ce mai multidisciplinară, iar colaborarea dintre specialiști ajută foarte mult pacientele.