Dr. Felix Dobrițoiu, medic specialist chirurgie toracică, cu competențe în chirurgia robotică: „Robotul m-a dus pe o treaptă mai sus în experiența mea chirurgicală!”

Dr. Felix Dobrițoiu, medic specialist chirurgie toracică, cu competențe în chirurgia robotică: „Robotul m-a dus pe o treaptă mai sus în experiența mea chirurgicală!”. Ce avantaje are acest tip de intervenție pentru pacienți

Chirurgia realizată cu ajutorul roboților chirurgicali de înaltă precizie reprezintă cel mai modern și mai eficient tratament, mai ales în cazurile complexe. Dr. Felix Dobritoiu, medic specialist în Chirurgie toracică, cu competențe în chirurgia robotică și chirurgia toracică video-asistată VATS, la Ponderas Academic Hospital, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria, are o experiență semnificativă în intervențiile chirurgicale toracice minim invazive.

Peste 98% dintre cazurile de chirurgie toracică din Ponderas Academic Hospital sunt operate minim-invaziv, toracosopic sau robotic. Pentru pacient, aceasta înseamnă o durată de spitalizare mai redusă – sub trei zile – chiar dacă patologiile toracice sunt complexe și cu potențial mare de complicații.

Dr. Felix Dobritoiu este coordonatorul centrului de chirurgie toracică din Ponderas Academic Hospital, cu o experiență semnificativă în intervențiile chirurgicale minim-invazive toracoscopice (VATS), mediastinoscopice, bronhoscopice și robotice.

„Intervențiile robotice au o rată de reușită foarte mare”

Pentru intervențiile chirurgicale robotice se califică mai ales cazurile complicate. În condițiile în care au și o rată de reușită foarte mare, mai spune chirurgul: „În cei șapte ani de când operez în spitalul Ponderas, am avut doar patru cazuri în care intervențiile nu au putut fi duse la bun sfârșit prin proceduri minim-invazive – toracoscopice sau robotice. Pentru că se poate întâmpla să apară un accident, hemoragic, să spunem, și să fie nevoie să renunțăm la abordul minim invaziv și să încheiem intervenția prin metode clasice, ceea ce putem face fără probleme, fără ca viața pacientului să fie pusă în pericol. Dar, patru cazuri în șapte ani reprezintă o rată de conversie, foarte, foarte mică.”

Protocoalele medicale standardizate, precum și experiența chirurgicală joacă un rol important în succesul intervențiilor. „Noi  nu inventăm nimic. Nu facem nimic altfel decât ceilalți colegi, ci doar aplicăm ce este vârf de lance în chirurgia toracică. Prin chirurgie robotică rezolvăm cazurile complicate, cu recuperări foarte bune ale pacienților”, precizează specialistul.

Astfel, media de spitalizare cu care chiar se mândrește, adaugă acesta, este de 2,6 zile: „Media de spitalizare a tuturor pacienților care au trecut prin intervenții de chirurgie toracică în spitalul nostru, inclusiv a celor cu afecțiuni complicate, este de  2,6 zile. Acest lucru arată că abordul minim-invaziv chiar este eficient pentru pacienți, care simt beneficiile abordului minim invaziv pe pielea lor. De asemenea, un alt avantaj este acela al duratei scăzute de ședere în Terapie Intensivă a pacienților. Media este de 13,5 ore, chiar dacă au intervenții complicate, precum lobectomii pulmonare, rezecții bronho-anastomoze, rezecții vasculare.

„Spitalul nu a refuzat niciun pacient”

Dr. Felix Dobrițoiu operează atât clasic, cât și cu robotul

În topul intervențiilor minim invazive se află rezecțiile pulmonare atipice, curative sau cu scop diagnostic, susține dr. Felix Dobrițoiu. Apoi, lobectomiile, segmentectomiile pulmonare, pneumonectomiile și cam tot ce înseamnă rezecție pulmonară. „Următoarele pe listă, în ordinea frecvenței, sunt tumorile mediastinale. Mai efectuăm intervenții pediatrice de corectare a defectelor parietale – adică stern înfundat, pectus excavatum –  o malformație congenitală, de cele mai multe ori, sau piept carinat –  adică acea malformație în care sternul este ieșit puțin în exterior. Putem să corectăm aceste defecte tot prin abord minim-invaziv. În afară de transplant pulmonar, abordăm absolut tot ce înseamnă patologie de chirurgie toracică”, completează chirurgul.

În Ponderas Academic Hospital, toate cazurile oncologice sunt discutate în Tumor Board, o comisie multidisciplinară, în cadrul căreia medici de diferite specialități – chirurgie, oncologie, anestezie, anatomie patologică – se întâlnesc și discută fiecare caz în parte și iau, împreună, cea mai bună decizie privind planul de tratament. „Putem gestiona absolut orice patologie de chirurgie toracică, având în vedere ghidurile actuale. Evident, sunt și patologii care sunt depășite din punct de vedere chirurgical și atunci nu au soluție. Nu putem accepta un astfel de pacient, atunci când toate ghidurile internaționale indică faptul că nu există indicație chirurgicală. Acesta este momentul în care refuzăm pacienți la admisia în chirurgie și îl redirecționăm către colegii noștri oncologi, dar nu am refuzat niciodată un pacient operabil”, subliniază dr. Dobrițoiu.

Specialistul rememorează un caz al unei paciente de 82 de ani care suferise o lobectomie în urmă cu nouă ani, urmarea unui cancer pulmonar și care recidivase. „Cancerul recidivase pe lobul unic restant al plămânului, în partea stângă. A trebuit să facem o pneumonectomie de completare, cum spunem noi. Adică să-i scoatem restul de lob și să facem rezecția întregului plămân. În urma operației deschise pe care o avusese se formaseră niște aderențe foarte dure între plămân și peretele toracic, iar tumora actuală era situată într-o zonă centrală, în așa fel încât ne-a forțat să facem rezecția intrapericardică. Adică, să secționăm pericardul și să facem rezecția de vase, pentru că era singurul loc pe unde puteam să avem acces la vasele pulmonare. Intervenția a durat cam șase ore. Când s-a trezit în Terapie Intensivă, pacienta s-a supărat pe toată lumea și ne-a certat, întrebându-ne «de ce n-am operat-o?» Avea impresia că doar am deschis-o și am închis-o, că ea mai trecuse printr-o intervenție și știa cum se simțise data trecută. A întrebat inclusiv unde e tubul de dren – noi nu îi pusesem, pentru că nu avea nevoie. Până la externare, s-a convins că a fost operată și ne-am amuzat împreună de reacția ei inițială.”

Avansul tehnologic în chirurgia toracică

Chirurgul mărturisește că deși la început era sceptic în privința intervențiilor asistate robotic, odată ce a avut ocazia să experimenteze această tehnică, și-a schimbat opinia. „Chirurgia toracică poate părea dificilă, pentru că operăm într-o zonă îngustă, cu structuri nobile – avem inima care bate pe tot parcursul operației, precum și cele mai importante vene și artere ale corpului – dar exact asta este și frumusețea ei, iar experiența are și ea un rol extrem de important în gestionarea cazurilor dificile. La început, am fost reticent cu privire la utilitatea robotului în patologiile toracice, pentru că, uitându-te pe un ecran cum operează altcineva, nu înțelegi. Ai impresia că se fac aceleași gesturi, pe aceleași elemente anatomice. Nu pare nimic extraordinar atunci când privești pe un ecran bidimensional”, mărturisește medicul.

După prima intervenție asistată robotic, însă, a înțeles: „Mi-am dat seama că este complet altceva. Este greu să înțelegi atunci când vezi pe altcineva operând, însă atunci când te afli la consolă și deții controlul acelor instrumente, avantajele sunt clare. Și îi încurajez pe toți cei care sunt încă sceptici să încerce acest tip de abord și să decidă ulterior dacă este sau nu util. Atunci când faci toate cele trei tipuri de abord – chirurgie clasică, toracoscopică și robotică – așa cum facem noi, în echipa de chirurgie toracică din Ponderas, poți să ai o imagine foarte clară asupra avantajelor și dezavanjelor fiecăruia. Și asta le transmit și pacienților mei: operația este aceeași, diferența majoră este despre cât de fin poți face gesturile. Și eu cred că abordul cel mai bun este cel care îmi permite să fac lucruri grele, mai simplu. Iar acesta este unul dintre cele mai mari avantaje ale robotului – te lasă să faci o disecție dificilă, de exemplu, fără acele sângerări mari, specifice intervențiilor de chirurgie toracică. Adică, acum putem avea rezecții foarte mari în urma cărora pierdem sub 100 de mililitri de sânge. Sau operații în urma cărora nu pierdem sânge deloc, adică avem doar două comprese mici îmbibate cu sânge, ceea ce înseamnă 10-15 mililitri”, ne spune dr. Dobrițoiu.

„Am văzut saltul incredibil”

Dr. Felix Dobrițoiu identifică diferențe sensibile chiar și între tipurile de intervenții minim-invazive: „Mie mi se pare că există diferențe între toracoscopie și robot. Uitându-mă la gesturile pe care le fac, finețea și precizia lor este net superioară cu ajutorul robotului, atunci când instrumentele milimetrice sunt ghidate de mâna chirurgului, față de instrumentele toracoscopice – instrumente mult mai puțin flexibile. Mare parte din rezidențiatul meu l-am făcut în chirurgie deschisă. Atunci am început să fac și intervenții toracoscopice și am văzut saltul incredibil. Apoi a urmat următorul salt, între chirurgia toracoscopică și cea robotică. Toate acestea în folosul pacientului, pentru că el beneficiază de siguranța actului chirurgical. Mi se pare că sunt într-adevăr un chirurg mai bun atunci când operez cu robotul, decât atunci când operez toracoscopic. Robotul m-a dus pe o treaptă mai sus în experiența mea chirurgicală.”

„Noi avem o echipă cu foarte mare experiență în acest tip de intervenții, fiecare membru al ei știe foarte bine toți pașii care trebuie făcuți și astfel minimizăm atât timpul de pregătire, cât și timpul operator, ceea ce este foarte important pentru pacient, care stă mult mai puțin intubat, sub anestezie generală”, conchide chirurgul Felix Dobrițoiu.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare