Dr. Claudiu Prica, ortoped: „Singura metodă de corectare a monturilor este cea chirurgicală. Pantofii cu botul ascuțit și cu toc le agravează”

Monturile sunt acele deformări ale degetelor mari de la picioare denumite de medici hallus valgus, care devin deranjante atunci când proeminențele osoase dure se înclină către interior înspre al doilea deget și produc jenă, inflamare și chiar probleme la încălțat și mers. ,,Hallus valgus este o afecțiune cronică, ce se dezvoltă la aproximativ 20% din populația planetei. În jur de 30% din femei dezvoltă un astfel de mont, în special pentru că poartă mai des pantofi cu toc și pantofi înguști la vârf”, a afirmat dr. Claudiu Prica, medic primar Ortopedie și traumatologie la Policlinica Centrală Regina Maria Craiova.

Monturile pot produce disconfort fizic sau durere, senzație de arsură, înroșire, inflamație, amorțire, dificultate la mers. Monturile apar la aproximativ 20% din populație, mai des la femei decât la bărbați, incidența este de 15 la 1, femei față de bărbați.

,,Pentru ameliorarea durerilor este recomandat un tratament conservator care implică masaj, kinetoterapie și streching pe termen lung și, uneori, orteze specifice. Acesta este un tratament funcțional. Atunci când durerile nu pot fi liniștite cu tratamentul conservator sau dacă devierea în valg a halucelui (degetul mare) este prea mare, atunci este recomandat tratamentul chirurgical”, a declarat dr. Claudiu Prica, ale cărui domeniu de interes îl reprezintă chirurgia piciorului – monturi, hallux valgus, deget in ciocan etc.

„Factorii de risc sunt predispoziția genetică (70% au istoric familial), hiperlaxitate ligamentară, picior plat (platfus), poliartrită reumatoidă, pantofi cu toc și/sau înguști la vârf”, a mai spus medicul ortoped.

,,Ortezele nu vindecă!”

Tratamentul nechirurgical sau conservator presupune purtarea unor pantofi ortopedici, care să aibă suficient spațiu pentru degete, purtarea unor pantofi elastici, care se pot lărgi la nevoie. Se recomandă evitarea activităților care provoacă durere, precum statul în picioare perioade lungi, administrarea la nevoie a analgezicelor și aplicatii locale cu gheață pentru a reduce inflamația și durerea.

,,Ortezele nu au efectul pe care le și dorește pacientul. Ortezele nu vindecă și nu au vindecat, din păcate, niciodată problema asta. Este o problemă care degenerează în timp. Singura metodă de corectare a montului este metoda chirurgicală. Ortezele nu vindecă o astfel de problemă, cel mult, în anumite situații, pot încetini devierea degetului în valgus”, a avertizat dr. Claudiu Prica.

Tratamentul chirurgical poate fi complicat. Riscul de infecție este cel mai de temut

Recomandarea pentru intervenție chirurgicală în monturi nu ține de aspect, cât de funcționalitate și, mai ales, de durere. Operația pentru hallus valgus poate fi simplă, dar se poate complica atunci când pacientul așteaptă prea mulți ani, montul este mult mai mare și degetul deviază foarte mult către celelalte degete.

,,Atunci operația devine mult mai complexă. Și da, necesită o anumită pregătire înainte, în special a medicului, dar și a pacientului. Pacientul trebuie să înțeleagă că nicio operație nu vine fără riscuri. Există niște riscuri și niște complicații care pot apărea”, a subliniat ortopedul.

O astfel de intervenție chirurgicală durează în jur de o oră și jumătate, dar depinde de tehnică și de complexitatea cazului. Sunt mai multe aspecte care trebuie luate în calcul.

,,În ortopedie, tot timpulm cel mai mare risc și cel mai delicat este riscul de infecție, pentru că este foarte greu de scos o infecție de la nivelul osului. Durata intervenției chirurgicale trebuie să fie cât mai mică. Cu cât crește durata, crește și riscul de infecție”, a atras atenția dr. Claudiu Prica.

Pentru a evita infecțiile, tratamentul cu antibiotic se face și intra și post-operator.

După operație, rata de satisfacție este de aproximativ 90%, cele mai importante beneficii pentru pacient sunt aspectul și funcționalitatea degetului și faptul că nu mai doare, deși post-operator durerile pot fi semnificative, iar recuperarea poate dura până la 1 an.

Riscul de recidivă după intervenția chirurgicală poate fi prezis

După operație, rata de recidivă este în jur de 15-20%. Și alți medici au constatat riscul de recidivă a monturilor și au studiat îndeaproape fenomenul.

Cercetătorii sud-coreeni, prof.dr. Chul Hyun Park de la Centrul Medical al Universității Yeungnam și prof.dr. Woo-Chun Lee de la Universitatea Injie Seoul Paik Hospital, au descoperit că recidiva în cazul monturilor poate fi „prevăzută în mod fiabil” din câteva măsurători simple făcute cu raze X, post-operator. Studiile anterioare au raportat rate de recurență de până la 25%. Park și Lee au încercat să stabilească dacă măsurătorile efectuate pe raze X de rutină, imediat după operație ar putea prezice riscul de recidivă în lunile de după procedură și au inclus 93 de pacienți supuși unei intervenții chirurgicale pentru hallus valgus în studiu. Toți pacienții, cu excepția a doi dintre ei, au fost femei. La o urmărire medie de doi ani, rata recidivei a fost de 17%.

„Recidiva hallux valgus este una dintre cele mai importante complicații după operație, deoarece este strâns legată de satisfacția pacientului”, scriu cercetătorii.

În timp ce studiile anterioare s-au concentrat pe unul sau doi factori de risc pentru recidiva monturilor, noul studiu a evaluat efectele mai multor factori. Dr. Park și Lee cred că radiografiile efectuate în timpul intervenției chirurgicale ar putea ajuta la dezvoltarea unor linii directoare pentru „corecția satisfăcătoare” a monturilor.

3 factori cheie pentru a stabili dacă intervenția chirurgicală Lapidus va funcționa

Oamenii de știință americani preocupați de faptul că aproximativ o treime dintre adulții americani au monturi, care sunt cauzate de purtarea pantofilor nepotriviți și/sau geneticii, au evidențiat într-un nou studiu factorii-cheie care pot determina dacă intervenția chirurgicală Lapidus va avea sau nu succes.

„Ne-am propus să aflăm dacă anumite caracteristici legate de pacient sau bazate pe procedură au fost asociate cu eșecul operației de monturi”, a spus prof. dr. Matthew Johnson, chirurg ortoped la Centrul Medical Southwestern al Universității din Texas din Dallas, autorul studiului.

Intervenția chirurgicală Lapidus urmărește să îndrepte, să realinieze și să fuzioneze oasele degetului mare, cu scopul de a îmbunătăți funcționarea și mobilitatea zilnică a pacienților.

„Cele mai multe cercetări au arătat că doar un mic procent dintre pacienții operați nu au considerat că intervenția chirurgicală este benefică”, a spus specialistul american.

În căutarea unei explicații, Johnson și colegii săi au studiat fișele medicale a 222 de pacienți operați de monturi. Majoritatea erau femei (87%), la o vârstă medie de 51 de ani. Indicele lor mediu de masă corporală (IMC) – o măsură a grăsimii corporale bazată pe înălțime și greutate – era puțin peste 28, ceea ce înseamnă că erau supraponderali.

Aproape 1 din 10 a suferit o intervenție chirurgicală nereușită și trei factori par să crească acest risc:

1. Primul factor -greutatea: cu cât IMC-ul pacientului este mai mare, cu atât este mai mare riscul de eșec chirurgical al pacientului.
2. Riscul de eșec a fost mai mare în rândul pacienților ale căror monturi aveau un „unghi pre-operator mai mare”, adică o formă relativ mai severă.
3. Probabilitatea de eșec a fost, de asemenea, mai mare la pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală anterioară.

Speranța cercetătorilor americani este că medicii chirurgi vor lua notă de acei factori care par să submineze succesul chirurgical, pentru a stabili așteptări mai realiste din partea pacienților cu monturi care se gândesc la operație.