Cum poate o simplă mamografie să salveze viața unei femei: „Trebuie să te duci la timp la medic, poate exista o șansă uriașă pentru tine în fiecare clipă”

În urmă cu doi ani, Georgeta Rusen a simțit ceva la ambii sâni. După o mamografie făcută în cadrul rețelei Regina Maria, Georgeta a descoperit că are cancer la sân. O mamografie care i-a salvat viața.

Georgeta are 46 de ani și doi copii. O fată de 12 ani și un băiat de 15. E divorțată de tatăl copiilor de aproape opt ani și, de atunci, îi crește singură. A rupt legătura cu fostul soț, dar copiii merg la el în weekenduri și, în vacanțe, două săptămâni pe lună. Nu mai are părinți, așa că nu prea a avut cui să ceară ajutor nici când copiii erau mai mici, dar nici recent, când au apărut alte provocări. Ca să reușească să-i crească singură, a muncit. Mult, mereu, din greu și încercând să își păstreze zâmbetul pe buze.

„Când te trezești cu un cancer așa, din senin, nu e simplu.” Începutul

„Poate și toată nebunia, tot haosul, divorțul, toate schimbările din viață, poate toate astea au pus un accent pe ce mi s-a întâmplat. Când te trezești cu un cancer așa, din senin, ca om activ, care mută munții din loc, care nu e dependent de țigări, de alcool, care are o viață câtuși de puțin de normală și firească, nu e simplu. Dar slavă Domnului că l-am descoperit la timp și într-un moment potrivit”, spune Georgeta, în timp ce se pregătește sufletește să povestească prin ce-a trecut.

În urmă cu doi ani, în 2022, toamna, a început să simtă că o dor sânii. Mai întâi un deranj, apoi parcă se simțeau și niște noduli mici, așa că s-a dus la medic. Apoi la încă unul și încă unul, până când cel de-al cincilea i-a spus că, da, are niște noduli, dar că sunt cu lichid în ei, ceea ce înseamnă că nu e cancer.

I-a zis să stea liniștită, că trebuie doar scos acel lichid și că, doar ca măsură de precauție, să se ducă la începutul lui 2023 să facă o puncție biopsică.

Georgetei nu i-a sunat bine ideea de puncție biopsică fără să fi făcut alte investigații înainte, cum ar fi o mamografie, care e esențială atunci când apar suspiciuni la nivelul sânilor, așa că i-a povestit unei prietene – asistentă medicală – în care avea încredere.

„În mod normal, un doctor ar trebui să te trimită să faci și alte investigații înainte de biopsie, nu doar să spună veniți în ianuarie să vă fac puncția, dar fără alte investigații, fără un RMN mamar, fără o mamografie. Astea sunt lucruri care se investighează înaintea oricărei biopsii, ca să vezi dacă omul are și altceva. Când a auzit, prietena mea a zis: Te duci la doctor, acum te duci la doctor, indiferent, nu mai stai, chiar dacă te doare, că nu-i de glumă! Mâine să-mi spui că te-ai dus, să-mi spui că ești la camera de gardă și că îți faci un control! Și, știi cum e, Dumnezeu îți oferă oamenii potriviți la momentul potrivit”, spune Georgeta.

O mamografie care a salvat o viață

Georgeta nu își mai făcuse de câțiva ani o mamografie. Într-o seară, a dat peste o campanie de prevenție a cancerului de sân derulată de Rețeaua privată de sănătate Regina Maria,#CuMamaLaMamo în care Corina Băcanu, gazda unei emisiuni matinale de radio, vorbea despre importanța mamografiilor nu numai pentru femei, ci și pentru familiile din care ele fac parte și mai ales pentru copiii care au nevoie să crească alături de mamele lor.

Acela a fost momentul în care Georgeta a considerat că cineva i-a dat un semn.

„Dacă mă lăsam pe mâna doctorului care zicea stați liniștită, că nu este cancer, cred că în ziua de azi cei doi copii ai mei ar fi avut o mare suferință. Trăiesc și sunt lângă copiii mei datorită celor care au avut grijă de mine. Unii mi-au întins o mână, iar alții au văzut ceea ce alți doctori n-au văzut”, mai spune ea, cu gândul la medicul imagist care a diagnosticat-o, doctorul Maria-Laura Ianculescu, medic primar radiologie-imagistică medicală.

„Ceva nu e bine acolo, ceva se vede”

Georgeta a fost chemată la Ponderas Academic Hospital și a făcut, în cadrul aceluiași consult, ecografie mamară și mamografie.

„Doamna doctor a zis ceva nu e bine acolo, ceva se vede și vreau să fiu sigură. Și mi-a repetat mamografia în aceeași zi, pentru că eu aveam foarte multe chisturi în sân, și cu lichid, și fără lichid, iar undeva bine ascunse sub aceste chisturi s-au observat și niște celule care nu arătau bine”, spune Georgeta. În cazul ei, cancerul nu a fost ușor de diagnosticat nici pentru un medic experimentat.

Avea suspiciune de celule canceroase în ambii sâni și i s-a spus că are nevoie și de alte investigații, inclusiv biopsie.

Georgeta a plecat de la spital complet bulversată, ca orice femeie care primește un astfel de verdict: „Am simțit o frică cumplită. Nu voiam să accept, nu voiam să mă gândesc, mi-era frică că acel ceva care tot îmi zbârnâia mie în cap să adeverește. Și nu voiam să accept așa ceva. Am plecat de la spital, dar mergeam bezmetică pe străzi, mi-era o frică cumplită și îmi venea să vomit. Atât știu, că am mers două, trei stații de autobuz pe jos ca să pot să respir, pentru că nu puteam să respir de frică că acolo ar exista ceva. Dar știam în adâncul meu că e ceva”, spune ea.

„Mi-au scos ambii sâni. Una din durerile cele mai mari”

Cu toate investigațiile făcute și cu un diagnostic de cancer de sân bilateral, Georgeta a intrat în programul oncologic și s-a programat la operație la Institutul Clinic Fundeni. Chirurgul care a operat-o s-a uitat pe investigațiile făcute la Regina Maria și nu a mai cerut altele decât analize de sânge necesare înainte de operație. A fost programată la două luni după ce deja avea rezultatul biopsiei, pe 21 iunie 2023. „Două luni crunte de frică, de stres maxim, că știi că urmează o operație. Am făcut mastectomie bilaterală, adică mi-au scos ambii sâni. A fost una din durerile cele mai mari, și fizic, și emoțional”, spune ea.

Faptul că a descoperit cancerul devreme a fost salvarea ei. Chiar și așa, operația a fost una traumatizantă, iar Georgeta care nu accepta ideea că nu va mai avea sâni deloc, a cerut să i se pună proteze.

„Mi s-au pus niște proteze, dar în continuare nu arată a sâni de om normal, de femeie, dar e totuși ceva acolo care are o formă de sân. Nu am mameloane, am numai cusături peste tot. Adică a fost ceva ca să nu-mi blocheze mie creierul și să mă simt mutilată, că nu puteam să accept. Ca femeie, e crunt să renunți la așa ceva, e crunt să știi că trebuie să renunți la o bucată din tine, indiferent că e mână, picior, ochi, orice, ca să fii sănătos.”

Totuși, renunți. Că nu ai încotro.

„Copiilor le-am spus că sunt plecată în Grecia”

Georgeta a fost singură la toate investigațiile. De la ecografie la mamografie și puncție biopsică. A fost nevoită să treacă prin toate singură, cu toată frica. Au ajutat-o vorbele bune ale celor de la clinică, iar mai târziu, la spital, o asistentă a ținut-o de mână până și-a făcut anestezia efectul. „Am strâns-o atât de tare și i-am zis că îmi este atât de frică și că vreau doar să deschid ochii și să-mi văd copiii”, își amintește ea.

Când i-a deschis, a văzut-o însă pe sora ei, care venise să o vadă. Cu copiii nu s-a văzut, nici măcar prin video call.

„Copiilor le-am spus că sunt plecată în Grecia și le trimiteam poze din Grecia, dar eu eram în spital. Iar după operație le-am spus că nu sunt online, că nu pot să vorbesc cu video, pentru că m-a sunat fetița și eu eram intubată și nu puteam să vorbesc, ca să nu o sperii.”

Știa că are doi copii mai sensibili – dovadă că fiica ei a și intrat într-o depresie ulterior, când a aflat – și a vrut să îi protejeze cât de mult, măcar în perioada în care a fost internată. Și a stat internată două săptămâni, pentru că operația a fost una mare și grea, iar ulterior a făcut și infecții post-operatorii.

Exact în perioada cât ea a fost în spital, copiii au stat la tatăl lor. În ziua când a ieșit din spital s-au întors și ei acasă. „Înainte să vină i-am zis fetiței, zic: Vezi, când ajungi, nu sări în brațele mele, că m-am operat la coaste, că am căzut pe stânci în Grecia și mi-am rupt coastele. Zice: Hai, măi, mami, tu din astea faci, stai cuminte, nu te mai cățăra! Am scăpat o perioadă cu mințitul, dar a trebuit la un moment dat să-i spun și realitatea, că lucrurile au stat altfel”, împărtășește Georgeta și iar o îneacă plânsul.

După externare, când a ajuns acasă, a primit sprijin din partea prietenilor, fără de care nu s-ar fi descurcat. Nici fizic, nici financiar.

Înainte să afle că are cancer de sân rămăsese fără loc de muncă, dar aflând veștile proaste, fostul ei șef a reangajat-o chiar cu o zi înainte de operație, ca să poată să beneficieze de concediu medical. Chiar și așa, nu poți trăi ca femeie operată de cancer, ca mamă singură cu doi copii, având un venit lunar de 2.300 de lei, cât are ea în perioada de concediu.

„Foarte mulți oameni m-au susținut în perioada asta și financiar, dar și cu mâncare, pentru că nu puteam să gătesc, nu puteam să mă îngrijesc, veneau și mă spălau, pentru că eu nu puteam. A fost greu, a fost o perioadă cumplită, în care în fiecare zi venea cineva să mă spele”, spune ea, recunoscătoare.

Chimioterapie sub formă de pastile

Pentru că a descoperit cancerul din timp și pentru că nu a fost o formă foarte agresivă, Georgeta a intrat imediat după operație pe tratament chimioterapeutic sub formă de pastile. Nu a avut nevoie nici de perfuzii cu citostatice, nici de radioterapie și nu și-a pierdut părul.

Da, trebuie să-și ia pastilele în fiecare zi vreme de câțiva ani, iar medicamentele, chiar dacă conțin aceleași substanțe active, sunt în doză mult mai mică, ceea ce face să fie mult mai ușor de suportat. Mai face și un tratament hormonal care a i-a indus forțat menopauza și care i-a dat tot organismul peste cap, dar e conștientă că o simplă – sau ceea ce ar trebui să fie o simplă – mamografie i-a ușurat tot parcursul. Dacă nu ar fi făcut-o atunci, la timpul potrivit, dacă nu ar fi existat o înșiruire de evenimente și de oameni, poate că lucrurile ar fi fost cu mult mai grele pentru ea.

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu și când mă trezesc și când mă culc pentru că mi-a dat încă o șansă. Sunt și alte femei care au trecut prin chimio normal și au rămas fără păr. Și le-am simțit durerea, și le-am înțeles fiecare pas prin care au trecut. Eu am trecut diferit, ele altfel, dar poate că, dacă îl depistezi din timp, poate fi mult mai simplu. Pentru mine a fost mai simplu față de multe alte femei care trec prin cancerul de sân”, mai spune Georgeta și lăcrimează iar.

„Psihic nu reușești de unul singur, oricât ai zice că ești tare. Doar ascunzi sub preș”

A realizat că are nevoie de sprijin din partea unui psiholog și o perioadă a încercat să vorbească cu sora ei, care e specializată în sănătate mintală, dar n-a funcționat, pentru că simțea că o încarcă și pe ea și, prin urmare, nu reușea să fie foarte deschisă. În plus, nici nu e indicat, ca psiholog, să ții ședințe cu prietenii sau rudele.

Apoi, pentru că Georgeta i-a scris Corinei Băcanu toată povestea ei, a primit și sprijin de la un psiholog: „După operație, ea a postat despre mine și despre operația mea pe pagina ei de Facebook. Nu a dat numele meu real, a scris doar Maria. Și au fost atâtea mii de oameni care mi-au urat sănătate și gânduri bune și, printre ei, o minunată femeie psiholog care i-a scris Corinei în privat, tot Corina o cheamă și pe ea, și un an de zile am avut contact cu ea. Inițial eram în spital, nu voiam să vorbesc cu nimeni, dar ușor-ușor s-a apropiat de mine și am reușit să mă deschid și un an de zile m-a susținut enorm de mult. În fiecare săptămână vorbeam online”.

„Psihic nu reușești de unul singur, oricât ai zice că ești tare ca femeie, ca om. Psihic, de unul singur doar ascunzi toată durerea sub preș, nu o scoți în afară. Nu o scoți din tine, din contră, zici cu zâmbetul pe buze Eu sunt tare, eu pot, am trecut peste, dar nu e adevărat, bagi durerea și mai mult în tine. Și pe urmă, dacă nu scoți durerea, dacă nu știi să eliberezi la timp ce ai acumulat, apare boala mai rău în tine. Că eu așa am fost mereu, cu zâmbetul pe buze, nu arătăm nimănui durerea, suferința, nimic. Eram omul vesel și bun de pus la rană pentru toată lumea până am ajuns eu o rană pentru mine.”

„Asta este lecția: Iubește-te mai mult!” Viața, azi

La începutul lui octombrie 2024, cu numai câteva zile înainte de această discuție, Georgeta a fost la medic și a aflat, în urma ultimelor investigații, că e totul bine în ceea ce privește cancerul de sân.

Mai are însă o provocare, pentru că una din protezele care i-au fost implantate la operație s-a deplasat, iar statul român nu decontează intervențiile de repoziționare a protezelor de sân, pe motiv că sunt considerate operații estetice, așa că trebuie să găsească o soluție și pentru asta.

„Una din proteze s-a deplasat, nu stă unde trebuie, mă doare, și statul român nu decontează astfel de operații, că se consideră operație estetică. Dar când se deplasă o proteză nu înseamnă că îmi pun silicone sau că fac eu vreo modificare și că trebuie să plătesc această operație. Nu e o operație estetică, este o operație de necesitate.”

De fapt, chiar i s-a spus că nu are de ales decât să se opereze în sistemul privat de sănătate, pentru că la stat nici măcar nu ar exista chirurgi esteticieni. Georgeta însă nu se lasă și face tot ce ține de ea ca să-și apere drepturile: „O să vorbesc cu oncologul, nu știu, să fac o scrisoare, să mă duc la Ministerul Sănătății, că nu este o operație estetică, e operație necesară. Deocamdată îmi folosesc mâna dreaptă și la condus și la toate, n-am ce face. Cu cealaltă nu pot. Cum să stai cu o proteză care ți-ajunge la subțioară? Nu poți, că nu poți să folosești mâna. Am grijă să mă protejez cât pot, nu ridic, m-am dus printr-o fundație și merg și fac gimnastică medicală…”

Spune că cel mai mult i-ar plăcea să lucreze cu copii, cu albine și flori – lucrurile care îi plac cel mai mult pe lume. „Dacă aș putea să schimb ce fac acum și să fac ce-mi place, m-ar ajuta enorm, dar am doi copii de crescut, așa că va trebui să mă adaptez la viața pe care o am acum”, mai spune ea.

Încă nu reușește să se relaxeze, pentru că știe că, odată ce ai avut cancer, te poate lovi oricând din nou. Și încă se gândește la miile de femei care nu au avut șansa ei, nici de a depista din timp problema, nici de a putea face un tratament ușor, care să îi permită să-și păstreze părul. Încă nu poate să uite durerea, și fizică, și psihică, a unei astfel de boli. Dar a învățat și ceva bun din asta: că solidaritatea există și că e important să te iubești mai mult:

„De-aia e bine să duci la timp, de-aia e bine să-ți poți permite să te duci la doctor la timp, că poate exista o șansă uriașă pentru tine în fiecare clipă, dar uneori nu ne iubim suficient. Asta este lecția: Iubește-te mai mult, că viața e atât de scurtă și, altfel, nu te poți bucura de ea”.

Până la finalul anului, în cadrul campaniei #CuMamaLaMamo, toate mamografiile din cadrul rețelei Regina Maria beneficiază de 25% discount. Mai multe detalii: https://www.reginamaria.ro/mamografia-salveaza-vieti