Ce au de făcut părinții atunci când apar crizele la adolescență. Psiholog Regina Maria: „Nu reacționați imediat, din impuls, oricât de provocatoare ar fi situația“. 3 schimbări simple pot face o mare diferență

Adolescența este o perioadă dificilă pentru că, în această etapă, creierul copilului trece prin transformări importante. Zonele care gestionează emoțiile se dezvoltă mai repede decât cele responsabile de autocontrol și luarea deciziilor, ceea ce explică impulsivitatea și schimbările bruște de dispoziție prin care trec adolescenții. Deși este o etapă firească de dezvoltare, mulți părinți ajung să fie copleșiți și simt chiar că nu-și mai recunosc copilul. În acest context, psihoterapia poate fi de mare ajutor, iar psihoterapeuții tineri, care înțeleg limbajul și preocupările adolescenților, pot îmbunătăți considerabil relația dintre părinți și copii. Coralia Constantin, psihoterapeut în cadrul Regina Maria, explică cât de importantă este psihoterapia pentru adolescenți și cum o conexiune autentică cu terapeutul îi ajută pe adolescenți să depășească mai ușor provocările vârstei.

În perioada adolescenței, suportul familiei este esențial pentru echilibrul emoțional al tinerilor – cercetările arată că o relație bună cu părinții este asociată cu o stimă de sine mai ridicată și un risc mai mic de anxietate sau depresie.

O relație deschisă, în care părinții respectă autonomia copilului și nu încearcă să controleze fiecare decizie, reduce tensiunile și creează un spațiu sigur pentru adolescent. Într-un astfel de mediu, tânărul poate să-și exprime temerile și frustrările fără teama de a fi judecat. „Adolescenții au nevoie de un spațiu sigur, unde să se simtă auziți și înțeleși, pentru că din această zonă de siguranță reușim să normalizăm felul în care ne simțim“, explică psihoterapeutul Coralia Constantin.

„Ca și părinți nu trebuie să reacționăm imediat, ci să încercăm să înțelegem ce se întâmplă cu ei“

Când adolescenții nu găsesc acasă un astfel de spațiu sigur, toate schimbările prin care trec devin copleșitoare, iar stresul și anxietatea pot să apară rapid. Cercetările arată că tinerii care NU se simt înțeleși, sprijiniți sau acceptați în familie întâmpină dificultăți în reglarea emoțiilor și în dezvoltarea stimei de sine.

„Adolescenții au nevoie să știe că pot vorbi liber despre ce simt, fără teama de a fi judecați. Pentru asta este important să existe o punte de legătură bazată pe deschidere: ca și părinți nu trebuie să reacționăm imediat, ci să încercăm să înțelegem ce se întâmplă cu ei. Pornind de aici, putem descoperi nevoile reale care stau în spatele comportamentelor lor“, este de părere psihoterapeutul.

Adolescența este perioada în care tinerii își caută identitatea și încearcă să înțeleagă cine sunt și ce își doresc. Dorința de independență, nevoia intensă de validare și presiunea de a aparține unui grup îi pot face să oscileze între revoltă și retragere. „Adolescența înseamnă, în primul rând, o transformare intensă, fizică și hormonală. De aici vine și trăirea amplicată a emoțiilor, pe fondul acestei nevoi de autonomie: «eu știu», «eu decid», «eu vreau să fac lucrul acesta». În spatele acestui comportament se află o nevoie profundă de validare și de iubire“, explică specialistul.

Această nevoie de autonomie se manifestă prin dorința puternică a tinerilor de a lua propriile decizii și de a înțelege cine sunt cu adevărat. „Adolescenților le este greu să se deschidă către părinți, pentru că nevoia lor de autonomie este foarte puternică, iar orice intervenție din partea părinților poate fi percepută ca o formă de control“.

Când încercăm să îi controlăm pe adolescenți, nu facem decât să amplificăm tensiunea

Pentru părinți poate fi extrem de dificil să își păstreze calmul în fața unui adolecent care reacționează puternic la aproape orice i se spune și interpretează totul ca pe o critică sau o constrângere. Tocmai de aceea este important ca adulții să nu răspundă din impuls, oricât de provocatoare ar fi situația. Dacă reacționăm prin control, judecată sau presiune, nu facem decât să amplificăm tensiunea. În schimb, atunci când ne gestionăm propriile impulsuri, îi oferim adolescentului exact ce are nevoie: un model de reglare emoțională și un spațiu în care să se simtă în siguranță.

„Ca și părinți, e important să fim conștienți de propriile noastre trăiri, de felul în care se apasă niște butoane, niște triggere emoționale declanșate de reacțiile adolescentului. Avem nevoie să ne oprim puțin și să înțelegem ce se află în spatele comportamentului lui și, mai ales, să normalizăm emoțiile pe care le trăiește — fie că sunt furie, frică sau nesiguranță. Și noi, ca adulți, simțim aceleași lucruri, iar recunoașterea lor îl ajută pe adolescent să vadă că emoțiile nu sunt  «greșite», ci firești“, completează Coralia Constantin.

Psihoterapia – ajutor pentru adolescenți și părinți

În teorie, lucrurile par mai simple decât sunt în realitate. De cele mai multe ori, ca părinți, ne este greu să ne stăpânim impulsurile și să îi oferim adolescentului nostru acel spațiu sigur de care are nevoie ca să se exprime. Din acest motiv, este perfect normal ca atunci când ne simțim copleșiți să căutăm sprijin specializat.

Mai mult, există și situații în care sprijinul specializat nu este doar util, ci esențial. Dacă adolescentul se retrage complet, evită discuțiile cu familia, este constant anxios sau trist, părinții ar trebui să caute ajutorul unui psihoterapeut.

Psihoterapia oferă un spațiu sigur și neutru în care atât adolescentul, cât și părintele pot învăța să-și gestioneze emoțiile și conflictele și să primească sprijin în depășirea anxietății sau a simptomelor depresive, dacă acestea apar. „Adolescenții sunt, în general, foarte deschiși să meargă la psiholog și să înceapă un proces de dezvoltare personală. Au acces la multe informații și discută despre terapie atât la școală, cât și în grupurile lor de prieteni“, mai spune psihoterapeutul.

„În sesiunile de terapie, adolescentul se simte înțeles, ascultat și sprijinit“

Un psihoterapeut tânăr poate fi deosebit de util în acest context – înțelege limbajul și preocupările adolescenților și reușește să creeze o conexiune autentică bazată pe empatie și încredere.

„Unui adolescent îi poate fi mai ușor să creeze o conexiune cu un terapeut mai tânăr pentru că limbajul și stilul de comunicare pot fi mai apropiate de vârsta lui. Totuși, vârsta nu este neapărat un criteriu decisiv. Eu aș pune mai mult accent pe relația terapeutică în sine, aceea în care adolescentul se simte înțeles, ascultat și sprijinit, nu judecat, și, cel mai important, în siguranță“, explică Coralia Constantin.

În întâlnirile cu un psihoterapeut, adolescentul poate crea o conexiune autentică, prin care primește atenție, acceptare, empatie și înțelegere exact atunci când are nevoie. E un spațiu în care poate să vorbească deschis, fără să se simtă judecat, unde se simte ascultat și sprijinit. Aici poate să-și înțeleagă mai bine emoțiile și să găsească resurse ca să facă față provocărilor zilnice.

„Eu încerc să creez conexiunea cu un adolescent prin faptul că sunt acolo, prezentă. Nu încerc să schimb ceea ce spune, ci să-l înțeleg și să-l ascult activ, fără să grăbesc procesul sau să forțez lucruri pe care nu este pregătit să le spună. Înseamnă să normalizez ceea ce simte și, poate, cel mai important, înseamnă să creez acel spațiu în care se simte în siguranță să împărtășească“, punctează psihoterapeutul.

Atunci când a început să lucreze cu adolescenții, i s-a părut fascinantă dinamica lor de schimbare, mai spune specialistul. „Adolescența vine cu momente de intensitate emoțională și transformări puternice, iar pentru mine a fost interesant să observ comportamentele și reacțiile lor. Cred că adolescenții au nevoie de un spațiu sigur în care să-și poată exprima și trăi aceste emoții intense“, mai adaugă Coralia.

Terapeutul nu este prietenul adolescentului, ci un ghid care îl îndrumă

Datorită disponibilității și deschiderii terapeutului, adolescentul poate ajunge să îl perceapă ca pe un prieten, un adult apropiat ca vârstă, cu care poate vorbi liber, fără teama de a fi judecat. Totuși, este important de subliniat că relația nu este una de prietenie, ci una terapeutică, construită pentru a sprijini adolescentul și a-l ajuta să-și înțeleagă emoțiile și comportamentele.

„Se poate întâmpla ca un adolescent să perceapă terapeutul ca pe un prieten, iar acest lucru este firesc. Relația terapeutică se bazează pe încredere și înțelegere, elemente care pot crea senzația de prietenie. Totuși nu este vorba despre o relație de prietenie obișnuită, ci despre o relație cu limite clare într-un spațiu structurat și confidențial“, mai spune terapeutul.

Psihoterapeuți tineri, ghidați de mentori cu experiență

Chiar dacă mulți adolescenți se simt mai conectați cu un terapeut apropiat ca vârstă, psihoterapeuții tineri nu lucrează niciodată singuri în acest proces. Ei beneficiază de sprijinul constant al unor mentori cu experiență, care îi ghidează și le oferă ajutor ori de câte ori întâmpină provocări specifice lucrului cu adolescenții.

Astfel, adolescentul primește un sprijin profesionist solid, iar terapeutul tânăr se poate dezvolta continuu, învățând să gestioneze cât mai eficient nevoile și emoțiile tinerilor. „În formarea profesională a psihoterapeuților, mentoratul este esențial și înseamnă întâlniri individuale sau de grup, unde cazurile sunt prezentate confidențial. În acest cadru, mentorul îi oferă ghidaj profesional terapeutului tânăr, dar acordă atenție și felului în care terapeutul se simte și îl ajută și să-și gestioneze mai bine propriile emoții în relația cu adolescenții“, explică psihoterapeutul.

Și părinții au nevoie de psihoterapie, nu doar adolescenții

Beneficiile psihoterapiei pentru adolescenți sunt dovedite – aceasta îi ajută să-și gestioneze emoțiile, să facă față stresului și să îmbunătățească comunicarea cu părinții și cei din jur. Un studiu publicat în jurnalul științific International Journal of Environmental Research and Public Health, în 2019, arată că psihoterapia pentru familii poate îmbunătăți relația dintre adolescenți și părinții lor. Adolescenții care au mers la terapie împreună cu părinții lor și-au redus problemele emoționale și comportamentale, iar părinții au simțit că relația cu copiii lor s-a îmbunătățit și comunicarea e mai ușoară.

Mai mult, o meta-analiză din 2024 arată că psihoterapia este mai eficientă atunci când implică și părinții, nu doar adolescenții, având un impact mai mare asupra simptomelor tinerilor comparativ cu intervențiile care se concentrează doar pe ei.

„Este foarte important ca și părintele să participe la procesul terapeutic, alături de adolescent – atât în ședinte comune cu adolescentul, cât și în întâlniri separate, pentru a construi împreună această relație“, subliniază și terapeutul.

Pe termen lung, sprijinul oferit de psihoterapie, împreună cu implicarea părinților, ajută adolescenții să își dezvolte abilități esențiale pentru viață. Ei învață să își gestioneze emoțiile, să facă față stresului și presiunilor specifice vârstei, să comunice mai clar și să își construiască autonomia.

Sfaturi practice pentru părinți ca să comunice mai bine cu copiii

Dacă ai un adolescent și uneori îți este greu să comunici cu el, nu trebuie să încerci să controlezi totul sau să dai soluții imediat. Câteva schimbări simple pot face o mare diferență în relația voastră:

• 1.Ascultă-l fără să judeci – lasă-l să vorbească liber despre ce simte și gândește, fără să-l critici sau să îl corectezi imediat.
• 2. Oferă-i un spațiu sigur pentru emoții – încurajează discuții deschise despre ceea ce trăiește, astfel încât să simtă că este înțeles și sprijinit.
• 3. Încurajează-i autonomia treptat – lasă-l să ia decizii și să-și testeze limitele, fără să încerci să controlezi fiecare pas; astfel va învăța să-și gestioneze responsabil libertatea și responsabilitățile