Ce prespune protezarea șoldului prin operație minim invazivă. Dr. Robert Apostolescu, ortopedul de la Regina Maria care pune proteze de șold fără să taie mușchi: „Am avut pacienți de la 19 ani până la 90 de ani”

Articulația șoldului este una dintre cele mai mari articulații din corpul uman care, la un moment dat, poate fi deteriorată și necesită înlocuirea cu o proteză de șold. Artroplastia totală de șold este una dintre cele mai de succes intervenții chirurgicale efectuate în ortopedie, care oferă rezultate foarte bune, în special persoanelor care suferă de osteoartrită degenerativă de șold. Peste 450.000 de proteze totale de șold sunt puse în fiecare an în S.U.A de către ortopezi, potrivit Agenției Americane pentru Cercetare și Calitate în domeniul Sănătății. Și în România protezarea șoldului este o operație destul de frecvent practicată de către medici. Dr. Robert Apostolescu, medic primar ortopedie și traumatologie la Spitalul Euroclinic din București, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria, este unul dintre ortopezii care efectuează protezarea șoldului printr-un abord minim invaziv, reușind implantarea protezei de șold fără să taie niciun mușchi, tendon sau ligament. 

Protezarea șoldului prin înlocuirea articulației de șold deteriorate cu una artificială are scopul de-a ameliora durerea, de-a îmbunătăți funcția șoldului și implicit capacitatea persoanei de a se deplasa și nu în ultimul rând de-a crește calitatea vieții persoanei care se confruntă cu probleme de șold.

Și tinerii pot avea nevoie de proteze de șold 

Când una sau ambele articulații ale șoldului sunt lezate și provoacă durere persistentă sau probleme în desfășurarea activităților de zi cu zi, cum ar fi: mersul pe jos, condusul autoturismului, îmbrăcatul, este necesară vizita la un medic ortoped, care ar putea constata că este necesară o proteză de șold, dacă articulația șoldului s-a deteriorat. 

Osteoartrita degenerativă – așa-numita „artrită de uzură”, în care cartilajul din interiorul articulației șoldului se uzează, ducând la frecarea oaselor unele de altele poate fi indicația pentru o proteză de șold. Osteoartrita degenerativă de șold (OA) afectează milioane de oameni din întreaga lume. 

Artrita reumatoidă (care inflamează articulația și afectează cartilajul articular, duce la durere și rigiditate atunci când atacă șoldurile) și fractura de șold – dacă o articulație de șold este grav deteriorată în timpul unei căderi sau a unui accident – sunt indicații pentru înlocuirea articulației șoldului.

Multe dintre afecțiunile tratate cu o proteză de șold sunt legate de vârstă. Protezele de șold sunt de obicei efectuate la adulții cu vârsta cuprinsă între 50 și 80 de ani.

,,Am avut pacienți de vârste variate, de la 19 ani cel mai tânăr pacient până la peste 90 de ani. Sigur că pacienții mai tineri au avut diverse afecțiuni când erau mai mici sau traumatisme. Am avut pacienți care la 30-40 de ani sufereau de necroze aseptice de cap femural sau alte boli care apar la această vârstă. Majoritatea pacienților mei sunt situați însă în intervalul de vârstă 50-75 de ani”, a precizat dr. Robert Apostolescu. 

Operația de șold clasică versus chirurgia minim invazivă

De la începutul anilor 1960, tehnicile chirurgicale de înlocuire a articulațiilor s-au îmbunătățit mult. Cu toate acestea, o operație clasică presupune o incizie în șold făcută sub anestezie generală sau epidurală și durează de obicei în jur de 60-90 de minute. Chirurgul îndepărtează articulația șoldului deteriorată și apoi o înlocuiește cu o articulație artificială, care este un aliaj metalic sau, în unele cazuri, ceramică. 

În cazul protezării șodului printr-un abord minim invaziv, agresiunea asupra organismului în timpul intervenției chirurgicale este foarte mică, iar operația durează mai puțin. „În afară de faptul că incizia este mai mică decât în abordul clasic, ceea ce este important în abordul minim invaziv de șold este că se reușește implantarea protezei de șold fără a face leziuni la nivelul mușchilor, fără a fi tăiat niciun mușchi, tendon, ligament. Dacă musculatura nu este tăiată, pacientul se va simți mult mai bine postoperator și va sângera mai puțin în timpul intervenției chirurgicale. Tot ce a fost al pacientului rămâne al pacientului cum a fost înainte de operație, numai că se implantează în timpul operației proteza totală de șold și se rezolvă coxartroza”, a explicat dr. Robert Apostolescu. Ortopedul alege tipul de proteză pentru fiecare pacient în funcție de vârsta acestuia, de nivelul de activitate pe care îl are, de calitatea oaselor, dacă este prezentă sau nu este prezentă osteoporoza. 

,,Sunt mulți factori pe care-i iau în calcul și pe care-i discut cu pacientul înainte de intervenția chirurgicală, când îi explic ce îi voi face, ce proteză va avea și care sunt speranțele de a supraviețui în timp a acesteia. 

Recuperare mai rapidă după protezarea șoldului minim invazivă

În primele 4 până la 6 săptămâni după operația clasică de șold, pacienții au nevoie de un ajutor pentru mers, cum ar fi cârjele. Majoritatea oamenilor își poate relua activitățile normale în decurs de 2 până la 3 luni, dar poate dura până la un an până când să se bucure de beneficiile complete ale noului șold.

„Recuperarea după protezarea șoldului prin abord minim invaziv este mult mai rapidă decât printr-un abord clasic de șold, tocmai datorită faptului că nu există o agresiune asupra părților moi, pacientul se poate mobiliza imediat. Postoperator, durerile sunt aproape inexistente, scapă foarte repede de orice fel de ajutătoare, cadru, cârje, bastoane. Undeva la două-trei săptămâni poate să meargă fără niciun fel de ajutător și reintră în activitatea cotidiană foarte repede”, a mai spus dr. Apostolescu.

Recuperarea mai rapidă este valabilă atât la tineri cât și la cei mai în vârstă. „Pacienții tineri se pot reîntoarce foarte repede la serviciu, pot să conducă mașina, să facă toate activitățile pe care și le doresc, iar cei mai în vârstă, la fel, pot să facă plimbări, să se mobilizeze singuri. Cu cât ești mai în vârstă, cu atâta e bine să te miști mai des, să nu stai la pat foarte mult pentru a scădea riscul de complicații postoperatorii”, a completat ortopedul. 

Risc scăzut de complicații postoperatorii

O articulație artificială modernă a șoldului este proiectată să dureze cel puțin 15-20 ani, dar există întotdeauna riscul ca articulația artificială să se uzeze, fiind necesară o intervenție chirurgicală suplimentară pentru a o repara sau a o înlocui. 

Înlocuirea articulației șoldului presupune pe de o parte complicații post-operatorii, care țin de intervenția chirurgicală în sine și pe de alta complicații ale protezei de șold. 

„Complicațiile nu pot fi excluse din nicio variantă (clasică, minim invazivă), dar sunt mai mici în cazul abordului minim-invaziv, rata de apariție a lor este mai mică”, a afirmat dr. Apostolescu.

Complicațiile protezei de șold pot include:

• luxația șoldului
• infecție la locul intervenției chirurgicale
• leziuni ale vaselor de sânge sau ale nervilor
• fractură
• diferențe în lungimea picioarelor

Cu toate acestea, riscul de complicații grave este scăzut, estimat a fi mai mic de 1 din 100 de cazuri.

„Abordul minim invaziv scade incidența complicațiilor care pot apărea postoperator și asta se întâmplă datorită faptului că sângerarea este mai mică în timpul intervenției chirurgicale și durata operației efective este mai scurtă. O operație de protezare a șoldului printr-un abord minim invaziv durează undeva la 40 de minute, astfel că pacientul stă mai puțin expus mediului înconjurător și sigur că riscul de infecție post-operator va fi mai mic”, a concluzionat ortopedul de la Spitalul Euroclinic.