Au nevoie sarcinile obținute prin FIV de o monitorizare mai atentă decât cele naturale? Dr. Adela Șerban: „Fiecare control le apropie pe viitoarele mame de ziua în care își vor ține copilul în brațe”

O sarcină obținută cu ajutorul fertilizării in vitro (FIV) este o victorie a medicinei moderne în general, dar și a părinților implicați direct în această poveste, în mod special. Drumul este uneori lung, stresant, obositor pentru cuplul cu probleme de infertilitate, care trebuie să dea dovadă de răbdare și perseverență, și în cazul mamei nu se oprește odată cu testul de sarcină pozitiv. „Le spun mereu femeilor că monitorizarea nu este un stres în plus, ci o garanție a siguranței copilului. Fiecare control le apropie de ziua în care își vor ține copilul în brațe”, ne-a mărturisit dr. Adela Șerban, medic primar Obstetrică-Ginecologie la Fetal Care, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria, cu supraspecializare în FIV în Franța.

Mai mult de 8 milioane de copii de pe mapamond au venit pe lume cu ajutorul FIV și al altor opțiuni avansate de tratament pentru infertilitate, potrivit statisticilor din 2018. În prezent, în fiecare an peste o jumătate de milion de copii se nasc în lume prin FIV, asta în condițiile în care se efectuează 2 milioane de cicluri de FIV, conform datelor actuale. 

Fertilizarea in vitro implică combinarea unui ovul și a spermatozoizilor în afara corpului femeii, iar odată ce fertilizarea are loc, embrionul este transferat înapoi în uter. Această procedură revoluționară a fost implementată cu succes pentru prima dată în anul 1978, rezultând nașterea primului „copil în eprubetă” din lume. De la acel moment crucial, FIV a devenit treptat o piatră de temelie a tratamentelor de infertilitate, jucând un rol crucial în a ajuta familiile cu probleme de infertilitate să își împlinească visul de a avea copii.

„Din punct de vedere biologic, sarcina evoluează la fel ca una obținută spontan. Diferența este contextul în care apare: de obicei, femeile care ajung la FIV au un istoric medical mai complex și o vârstă mai avansată. De aceea, aceste sarcini sunt încadrate ca sarcini cu risc”, ne-a explicat dr. Adela Șerban.

De ce o sarcină FIV e mai fragilă?

În opinia specialiștilor, monitorizarea atentă a sarcinilor obținute prin FIV nu este un moft, ci o necesitate.

„Asociem mai des factori precum hipertensiunea arterială, diabetul, sarcina multiplă sau riscul de restricție de creștere intrauterină. Monitorizarea atentă permite prevenirea și depistarea precoce a acestor complicații. Sarcinile obținute prin FIV ne aduc mai multe date medicale despre patologii preexistente sarcinii pe care le putem trata sau controla precoce pentru a evita complicațiile în timpul sarcinii. Dacă în patologia de infertilitate este implicat și un factor masculin cunoscut, atunci extinderea investigațiilor spre zona genetică a sarcinii este obligatorie, iar cuplurile sunt consiliate despre acest aspect din timpul procedurilor de FIV,” a subliniat dr. Adela Șerban.

Primele săptămâni de sarcină – verificări vitale

Drumul începe imediat după testul de sânge pozitiv (β-hCG). Următorii pași sunt decisivi:

• ecografia timpurie (5–6 săptămâni) pentru a confirma sarcina intrauterină și a exclude o sarcină ectopică
• monitorizarea embrionului și a bătăilor cardiace, urmărirea apariției veziculei viteline, a embrionului și ulterior a bătăilor cardiace fetale (6–7 săptămâni)
• evaluarea evoluției sacului gestațional – corelat cu valorile hCG
• analize de laborator pentru mamă – hemoleucogramă, probe biochimice, screening infecțios, hormoni (progesteron, TSH)
• suport medicamentos – menținerea tratamentului cu progesteron/estrogen până la săptămânile 10–12

„Fiecare etapă este importantă pentru a confirma că sarcina se dezvoltă normal și pentru a oferi liniște mamei. Consilierea și monitorizarea periodică, un stil de viață sănătos și controalele regulate sunt esențiale”, a precizat dr. Adela Șerban.

Monitorizarea sarcinii, lună de lună

Fiecare trimestru are propriile investigații esențiale pe care gravida trebuie să le facă.

• Primul trimestru: ecografie de confirmare și dublu test.
• Al doilea trimestru: morfologia fetală detaliată și screening pentru diabet gestațional.
• Al treilea trimestru: morfologia finală, monitorizarea fluxurilor Doppler și a mișcărilor fetale.

Între acestea, controalele regulate verifică tensiunea arterială, analizele de sânge și evoluția fătului prin ecografii intermediare.

„Ecografiile morfologice sunt esențiale, pentru că pot depista malformații și probleme de creștere. Analizele de sânge pentru funcția renală, hepatică și glicemie ajută la prevenirea complicațiilor materne”, a afirmat dr. Șerban.

De ce testele genetice nu sunt suficiente?

Multe cupluri aleg testarea genetică a embrionilor înainte de implantare. Însă acest lucru nu înseamnă că pot renunța la monitorizarea prenatală.
„Testarea embrionară oferă informații despre cromozomi, dar nu poate surprinde toate anomaliile structurale. Ecografiile morfologice rămân indispensabile. Ele arată dezvoltarea în dinamică a fătului – inima, creierul, rinichii – pe care niciun test genetic nu le poate înlocui”, explică specialistul.

Sarcină multiplă și riscurile care trebuie avute în vedere 

În 2017, rata nașterilor multiple din transferurile de embrioni proaspeți a fost de 19,7%, iar în 2018 a scăzut la 18,3%. Rata a fost și mai mică pentru transferurile de embrioni congelați. Dar cu toate astea, posibilitatea de-a avea o sarcină multiplă în urma unui FIV rămâne. Și dacă se întâmplă asta, în cazul gemenilor sau tripleților, vizitele la medic devin și mai dese. „Riscul de prematuritate și de restricție de creștere este mai mare, de aceea monitorizarea trebuie să fie mult mai frecventă,” a precizat dr. Serban Adela, medic cu supraspecializare în FIV în Franța.

Chiar dacă pentru multe gravide, vizitele repetate pot părea obositoare, ele sunt utile, iar dr. Adela Șerban are un mesaj pentru mămicile care se simt copleșite: „Să privească această sarcină cu încredere și cu bucurie. Medicina modernă are astăzi instrumente extraordinare pentru a le sprijini, dar cheia rămâne colaborarea strânsă între medic și pacientă. Împreună putem transforma fragilitatea începutului într-o poveste de viață reușită.”