Ajută injecțiile de slăbit la tratarea bolilor de inimă, a diabetului sau cancerului? Explicații de la dr. Anca Simona Tâu, expert în Cardio-oncologie
Hipertensiunea arterială, boala coronariană, steatoza hepatică, sindromul de apnee în somn, bolile renale, articulare și cele neurologice sunt doar câteva dintre afecțiunile al căror risc se reduce prin terapiile cu analogi de GLP-1. Mai simplu spus, cu ajutorul injecțiilor de slăbit. Deși încă nu există studii care să arate că injecțiile de slăbit reduc și riscul de cancer, se știe deja că persoanele cu obezitate sunt mai expuse la boala neoplazică, precizează dr. Anca Simona Tâu, medic primar cardiolog, specialist în Cardio-oncologie în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria. Ce arată studiile făcute până acum despre injecțiile de slăbit devenite extrem de populare printre persoanele cu probleme de greutate?
Pierderea kilogramelor nedorite este o țintă greu de atins. Pentru anumite persoane, dieta și programul de exerciții fizice pot să nu fie metode suficiente. În acest context, medicamentele antiobezitate pot fi de ajutor.
Nu foarte noi pe piață și prescrise până acum doar pentru persoanele cu diabet zaharat de tip 2, injecțiile de slăbit bazate pe agoniști de GLP-1 au devenit în ultimii ani extrem de populare printre persoanele care se luptă să-și controleze greutatea.
Medicamente care au revoluționat medicina
Agoniștii de GLP-1 (peptida 1 asemănătoare glucagonului) sunt o clasă de medicamente care imită acțiunea unui hormon natural – GLP-1 – eliberat de organism la 10 minute după fiecare masă, la nivelul intestinului. Acest hormon natural controlează secreția de insulină, golirea stomacului și sațietatea. Injecțiile de slăbit acționează precum hormonul natural, ajutând la pierderea în greutate prin inhibarea poftei de mâncare și menținerea senzației de sațietate mai mult timp.
„Medicamentele pe bază de analogi GLP-1 sau dublu GLP-1G au revoluționat de-a dreptul practica medicală”, crede dr. Anca Simona Tâu, medic primar cardiolog și coordonator al centrului de Cardio-oncologie de la Regina Maria Floreasca.
Eficacitatea acestei clase de medicamente a fost dovedită științific, agențiile internaționale de reglementare în sănătate dând undă verde folosirii lor în combaterea obezității.
„În momentul de față, terapiile incretinice sunt indicate inclusiv în obezitate, pentru că se știe deja că obezitatea este o afecțiune cronică sub a cărei umbrelă se ascund o grămadă de alte afecțiuni și care pune la risc sănătatea oricăruia dintre noi. Și aici mă refer la hipertensiunea arterială, la diabetul zaharat, la steatoza hepatică, la sindromul de apnee în somn, la boala coronariană, la boli articulare, ale sistemului nervos central și, nu în ultimul rând, la cancer, știindu-se faptul că pacientul cu obezitate are un risc mai mare de a dezvolta boală neoplazică. Deci, una peste alta, tot organismul suferă din cauza acestui exces ponderal. Acesta este și motivul pentru care terapiile acestea incretinice sunt, în momentul de față, atât de bine conturate în ghiduri. Pentru că s-a constatat că, odată cu reducerea greutății corporale, scade și riscul pentru o boală cardiovasculară, scade și riscul de steatoză hepatică cu fibroza asociată, scade și riscul afecțiunilor renale și riscul bolilor neurologice și, evident, un lucru important, se ameliorează apneea în somn”, precizează dr. Tâu.
Beneficiile acestei medicații au la bază studii științifice bine documentate, adaugă medicul primar cardiolog: „Există studii mari, randomizate, care arată clar că semaglutida este un medicament care reduce incidența evenimentelor cardiovasculare, reduce mortalitatea prin bolile cardiovasculare – respectiv infarctul miocardic acut, accidentul vascular-cerebral – astfel încât indicația acestor tratamente a intrat deja în ghiduri”.
Anumite terapii incretinice pentru obezitate au aprobare și la adolescenți peste 12 ani, în indicații bine definite, mai spune medicul.
Există riscul de recâștigare a kilogramelor când se oprește tratamentul?
Un exemplu în acest sens este studiul The benefits of GLP1 receptors in cardiovascular diseases, publicat de Biblioteca Națională de Medicină din SUA – Centrul Național de Informații din Biotehnologie. Cercetarea menționează faptul că, în ciuda progreselor majore în tratamentul bolilor cardiovasculare, acestea sunt încă una dintre principalele cauze de mortalitate și morbiditate la nivel mondial. În rândul pacienților cu diabet zaharat de tip 2, riscul este crescut îndeosebi. Pentru a aborda această problemă extrem de importantă, în ultimul deceniu s-a înregistrat o creștere a numărului de studii prin care au fost evaluate siguranța și eficacitatea diferitelor medicamente antidiabetice asupra sănătății cardiovasculare.
În acest context, o anumită clasă de medicamente a atras atenția – aceea a agoniștilor de receptori GLP-1 – demonstrând constant o reducere, în principal, a ratelor de infarct miocardic non-fatal, a acidentelor vascular-cerebrale non-fatale și a riscului de deces din cauză cardiovasculară. Totodată, această clasă de medicamente este asociată cu reducerea tensiunii arteriale, a nivelului grăsimilor în sânge, pierderea în greutate și îmbunătățirea funcției endoteliale.
Studiile au mai arătat însă că, odată cu oprirea tratamentului injectabil, multe persoane cu probleme de greutate sunt la risc de a reveni la greutatea inițială. „Sunt deja studii care s-au efectuat, sunt meta-analize care arată că oprirea terapiilor incretinice practic determină cel puțin 25% din pacienți să revină la greutățile corporale anterioare. Acum este clar că lucrul acesta are sens pentru că, așa cum spuneam la început, obezitatea este o boală cronică și, ca orice altă boală cronică, tratamentele sunt de lungă durată. Este precum hipertensiunea arterială. Ea nu se vindecă, se tratează, iar dozele se ajustează în funcție de valorile pe care le are tensiunea. Așa este cazul și aici. Deci, practic, există un tratament de menținere și este un tratament care se individualizează, se personalizează în funcție de gradul de reducere a masei corporale, de parametrii biologici pe care îi are fiecare pacient și de toleranța pe care o are la tratament”, mai spune dr. Tâu.
Studiul Weight regain after cessation of medication for weight management: systematic review and meta-analysis, realizat de Universitatea Oxford și publicat în BMJ în luna ianuarie 2026 arată că pacienții tind să se reîngrașe după oprirea tratamentului injectabil.
„Aceste medicamente au transformat tratamentul obezității și permit o pierdere importantă în greutate. Cu toate acestea, analiza noastră arată că oamenii tind să se reîngrașe după oprirea tratamentului – într-un ritm mai rapid decât cei care au adoptat un stil de viață sănătos”, a menționat, dr. Sam West, unul dintre autorii principali al studiului.
Potrivit acestuia, nu e vorba despre un efect al medicamentelor, ci despre faptul că obezitatea este o afecțiune cronică recidivantă. Acesta a militat pentru o abordare mai cuprinzătoare a gestionării greutății și nu doar prin tratamentul injectabil.
La rândul său, profesorul asociat Dimitrios Koutoukidis a adăugat că această recâștigare a greutății corporale la persoanele care au întrerupt tratamentul este determinată de faptul că acestea nu au fost nevoite să-și schimbe dieta în mod conștient. Așa că, spune profesorul, atunci când încetează să mai ia medicamentul, este posibil ca aceste persoane să nu fi dezvoltat acele strategii care să le ajute să nu mai ia în greutate. Dimitrios Koutoukidis a mai spus că dacă până acum se presupunea că recâștigarea greutății inițiale are loc în decurs de 2-3 ani după oprirea tratamentului, datele acestei analize sugerează că fenomenul are loc după aproximativ 18 luni. Acest lucru nu înseamnă însă că aceste medicamente nu sunt valoroase, a completat profesorul, ci că, din perspectiva sustenabilității, ar trebui acordată prioritate la tratament susținut de stat acelor persoane cu obezitate severă și complexă, pentru că acestea sunt cele mai potrivite de a beneficia de ele.
Ce se știe despre legătura dintre cancer și injecțiile de slăbit
Dacă beneficiile asupra bolilor enumerate mai sus sunt bine documentate științific, în privința cancerului încă nu există studii care să arate care este impactul direct al pierderii în greutate. „Nu există studii clare care să ateste că reducerea greutății corporale protejează pacientul de boala neoplazică. Există clar niște asocieri, dar care nu au în spatele lor niște studii randomizate. Există într-adevăr această relație despre care toată lumea știe că obezitatea este asociată cu un risc mai mare de cancer, dar ca să poți să extrapolezi, să poți să spui că reducerea greutății corporale prin intermediul acestor terapii reduce incidența bolilor neoplazice, cred că este puțin prea mult. Și nu e bine să ne hazardăm și să extrapolăm niște concluzii în astfel de situații”, consideră dr. Tâu.
Pacientul oncologic, mai spune specialistul, este un pacient fragil, este un pacient care de multe ori poate să aibă o masă musculară redusă, poate să sufere de deshidratare în contextul terapiilor oncologice, iar medicația aceasta poate, la rândul ei, să ducă la apariția sarcopeniei și să accentueze deshidratarea. „Deci, este o medicație care trebuie foarte bine gândită. Dacă pacientul cu boală oncologică are și obezitate, atunci decizia de tratamente de acest gen trebuie luată împreună cu medicul oncolog și medicul diabetolog. Nu este o decizie unilaterală și nu este, cred că, la pacientul oncologic o decizie pe care să o iei cu mare ușurință. Într-adevăr, terapiile acestea incretinice sunt extrem de valoroase la pacientul cu obezitate. Însă, în momentul de față, în zona asta de oncologie, nu există încă niște studii care să ateste efectul benefic”, conchide dr. Tâu.
Lista de contraindicații posibile
Ar mai trebui spus că tratamentul injectabil pentru slăbit nu este adresat tuturor și că există criterii clar specificate în prospectele medicamentelor după care are loc selecția pacienților. Astfel, pe lângă consult medical de specialitate și analize de bază, pacienții trebuie să treacă și pe la endocrinolog pentru verificarea tiroidei. Aceasta pentru că tratamentul este contraindicat pentru un pacient cu istoric personal sau familial de cancer de tiroidă precum carcinomul medular tiroidian. Pe lângă contraindicațiile formale legate de MTC/MEN2, există situații care impun prudență clinică — de exemplu antecedente de pancreatită, boală biliară sau reacții gastrointestinale severe.
„Nu sunt niște contraindicații legate de alte afecțiuni oncologice, doar că, sigur, este nevoie de un bilanț biologic și despre o anamneză corectă a pacientului la care se recomandă aceste terapii”, conchide dr. Anca Simona Tâu.
