Afară e virusul. În casă e izolare. Dar în mintea noastră ce este?

Vedem știrile. Facem curat. Dacă mai avem de muncă, lucrăm. Gătim mai des. Vorbim cu familia. Avem grijă de copii. Facem curat din nou. Facem glume pe rețelele de socializare. Facem sport. Citim, poate. Unii dintre noi, cei ce au grijă de noi, ies și înfruntă pericolul invizibil în fiecare zi. Reorganizăm dulapurile, dar în gândurile și trăirile noastre cum facem ordine?

Ce spun psihologii despre pandemie? Ce spun oamenii ca mine și ca tine despre izolarea aleasă sau impusă? Ce frici apar în fața izolării și a unui potențial diagnostic? Ce emoții ne copleșesc în funcție de vulnerabilitățile noastre, care ies la iveală tot mai mult între patru pereți? Am vorbit cu psihologi și cunoscuți de-ai mei ca să-mi fac o imagine mai clară despre modul în care această perioadă ne influențează starea de spirit.

Ce știm despre efectele psihologice ale carantinei și ale izolării?

Prima cu care am vorbit e Mădălina Sava, psihoterapeut și fondator Choice. Choice este o asociație de psihologi și psihoterapeuți ce susțin psihologia științifică, bazată pe studii validate. Așa că nici nu mi se părea cineva mai potrivit să vorbească despre efectele psihologice ale carantinei și ale izolării decât ei. De altfel, văzusem tocmai pe pagina lor ceva despre subiect. Corelat cu imboldul dat de noile hotărâri ale autorităților, ce îndeamnă la izolare strictă, m-a determinat să apelez la opiniile psihologilor. Apoi, chiar să îmi întreb prietenii și cunoscuții ce fac ei acum și aici, când lumea noastră se schimbă.

Mădălina Sava spune că există într-adevăr niște simptome psihologice cu care ne confruntăm. Și că e firesc să fie astfel.

„Persoanele aflate în carantină pot raporta următoarele simptome psihologice: tulburări emoționale, depresie, stres, dispoziție generală proastă, insomnie, simptome de sindrom post-traumatic, simptome de furie și epuizare emoțională. Dispoziția generală proastă (low mood) și iritabilitatea/ irascibilitatea par să aibă cele mai mari prevalențe.

Printre factorii stresori care contribuie la accentuarea acestor simptome psihologice se numără: o durată mai mare a timpului petrecut în carantină, plictiseala, lipsa proviziilor și dotărilor corespunzătoare, informarea necorespunzătoare, pierderi financiare, stigma socială. Unele studii chiar sugerează efecte psihologice pe termen lung.”

Mădălina Sava, psihoterapeut

Cum se vede izolarea pentru alți oameni: părerile cunoscuților

Experiența cu panica, frustrarea și furtuna de emoții ce vin la pachet cu izolarea impusă sau cu carantina, temerile, furiile, revoltele, tristețile, toate acestea ne unesc acum. Deși acționăm diferit. Deși gândurile sunt diferite. Toți trecem prin aceleași dezechilibre interne.

Deși suntem diferiți, ne asemănăm în anumite pattern-uri emoționale, cognitive sau comportamentale! În această idee am vrut să aflu cât mai multe opinii de la cât mai mulți oameni. Așa ne va fi mai ușor să identificăm asemănările și să ne simțim mai puțin singuri. În plus, vom putea observa alte perspective, unele chiar sănătoase de a-ți păstra calmul:

11 martie, 2020: „Eu sunt în concediu de îngrijire copil. Asta e o măsură de izolare deja. Mă sperie panica populației, deși știu că nu sunt în targetul  periculos de vârstă și nu am alte boli. Mă înspăimântă puțin posibilitatea ca situația să scape de sub control. Îmi este teamă că oamenii nu prea respecta regulile și spitalele nu ar mai face față. Cu un copil mic acasă trebuie să ai măcar confortul psihic că poți oricând să mergi la medic pentru o afecțiune a copilului. În acest moment acest confort psihic este destul de avariat. În rest, stau în casă, igiena era oricum o prioritate. Însă aș vrea să reduc contactul cu oamenii până când situația se stabilizează. Dacă nu eram mamă poate nu aș fi fost atât de afectată – însă acum responsabilitatea mea este mai mare.”
21 martie, 2020: „Acum mă încearcă emoții ciudate. Am momente de panică maximă – asta mai ales după ce citesc știrile sau aud despre Italia. Pe de altă parte, mă emoționez anticipat gândindu-mă că trebuie să fie bine până la urmă și că vom învăța să apreciem ce avem. Am imagini cu mine îmbrățișând un copac :)) E un amalgam de panică și apoi auto-consolare. Am avut tentația de a ceda: „mergem într-un loc pustiu”. Dar apoi văd poze cu alei pline de mașini la Pădurea Băneasa și îmi dau seama că trebuie să am o ambiție mai mare. Încerc să rămân optimistă. Asta e ceea ce simt că fac zilnic. Uneori îmi iese, alteori las copila cu taica-su ca să-mi consum tristețea să nu mă vadă ea.” – Cristina Ș.

11 martie, 2020: „Având în vedere că am niște hobby-uri de care nu am timp în mod normal (și care se pot desfășura în general înăuntru (caligrafie, pictură, cântat la instrumente) simt că măcar voi avea ce face. Totodată, mă bucur că pot petrece mai mult timp cu Miuzii, pisica mea. Mi-e puțin frică de lipsa contactului uman, însă avem messenger și videocall care să atenueze parțial impactul izolării. ”
21 martie, 2020: „Acum remarc fluctuații emoționale. Am ieșit în locuri în care știam că nu o să dau de oameni. Fie singură, fie cu o prietenă, care vine și ea cu mașina. Parcăm și stăm la distanță una de alta, pe bănci diferite. Am pictat, am cântat mult. Nu prea am citit, nu știu de ce nu am chef să citesc. Nu este foarte rău încă. Dar mă mai apucă plânsul uneori. Îmi trece și o iau de la capăt.” – Emma. N

11 martie, 2020: „Eu lucrez de acasă. Recunosc că până azi am fost destul de relaxată dar precaută. Azi, în schimb, am simțit panica. Încerc totuși să rămân optimistă deși nu îmi e ușor. Pictez, grădinăresc, mă joc cu fiul meu de 10 ani, încerc să nu îi transmit și lui starea de panică. Statul acasă cred că e soluția cea mai bună pentru diminuarea situației. ”
21 martie, 2020: „Am trecut de la furie, la negare și într-un final la acceptare. Asta îmi dă un oarecare sentiment de liniște, dacă pot să îi spun astfel. Singurul beneficiu: nu mai simt presiunea timpului. Mă uit foarte puțin la TV. Stau cât mai mult afară, în curte. Nu mă pot focusa pe organizarea dulapurilor prin casă și ar avea nevoie, sincer! Gătesc, lucru pe care înainte îl făceam mai rar. Pictez mult, căci mă ajută enorm să absentez de la realitate. Fac lecțiile cu fiul meu și ne jucăm. Momentan sunt în echilibru. Sper să rămân așa și să treacă totul mai repede! Zilele acestea simt nevoia să știu oamenii bine mai mult ca niciodată: un gând bun, o încurajare parcă dă curaj și mergem înainte împreună.” – Cristina Diana E.

11 martie, 2020: „Mi-am făcut provizii de alimente și medicamente uzuale din timp, în ideea că răspândirea virusului este inevitabilă și există posibilitatea să fie nevoie să stăm o perioadă în casă. Sunt convinsă că vom trece peste această perioadă și că nu vine sfârșitul lumii, însă cred că este important ca fiecare dintre noi să fie responsabil și să încerce, pe cât posibil să nu contribuie la răspândirea virusului. Cu cât întârziem mai mult răspândirea, cu atât sistemul medical va fi mai pregătit. Aștept să văd cum evoluează lucrurile și mă spăl pe mâini și folosesc dezinfectant mai des ca înainte.” – Anca H.

11 martie, 2020: „Pentru o persoană ce suferă de anxietate generalizată și depresie, toată situația asta se simte ca un calvar. Eu am ales să stau în casă, oricum jobul meu presupunea asta. Însă partenerul meu lucrează la un film străin aici în București și intră în contact cu zeci de oameni. Asta mă neliniștește și mai tare și încă nu înțeleg de ce nu s-au anulat filmările. Singură și cu anxietate nu e chiar ideal! Pur și simplu nu pot și nu știu cum să manageriez stările astea. Dacă as fi știut că va sta și el acasă, poate nivelul ar fi scăzut și am fi putut găsi activități care să ne scoată cât de cât din zona asta de teamă. Cred că m-ar ajuta să știu că toată lumea intră în izolare.” – Simona F.

11 martie, 2020: „Pentru mine izolarea și lucrul de acasă nu sunt oportune. Îmi lipsește interacțiunea cu oamenii, îmi lipsește să văd soarele și să simt vibrația orașului. Perioadele de concentrare sunt mult mai mici, de când am fost obligați să lucrăm de acasă, în comparație cu ritmul pe care reușesc să îl susțin când sunt la birou. Am o senzație de singurătate și parcă lumea se îndepărtează din ce în ce mai mult de ea însăși.” – Alexandru G.

11 martie, 2020: „Am primit e-mail de la primul client din România. Aflam că situația nu este deloc bună și că punem munca în așteptare. Apoi mi-a scris o prietena că un amic comun a avut un caz la birou și că e în carantina. Am aflat că mai mulți clienți sunt confuzi cu privire la business. Am discutat cu ai mei, dar și cu prietenii din Bali. A fost un moment de panică, cu plâns și tremurat deoarece era prima dată când conștientizam că totul se va schimba. În plus, la mii de kilometri distanță, nu știi dacă se vor închide granițele, dacă asigurarea de sănătate e valabilă, dacă o să mai ai viză, dacă vei găsi o nouă cazare, dacă poți anula sau schimba biletele de avion. Nu știm ce va fi mâine, așa că până la final de martie rămâne să așteptăm și să încercăm să ne continuăm normal viața, rămânând stabili emoțional. Reușesc să mă liniștesc și cred cu tărie că cel mai important este să avem grijă de sănătatea noastră și a altora. Tot ce se întâmplă acum e o lecție de empatie, de a ne cunoaște limitele și sper să ne ajute să regândim modul cum gândim că avem mereu timp. În rest, vom trece cu toții prin greu, indiferent de poziția socială sau de job, doar ca unii vor alege să primească totul cu panică, alții cu calm și răbdare.”
21 martie, 2020: „Mă simt liniștită că sunt în România, după multe schimbări de zbori. Mă bucur să fiu la mine acasă. În plus, aici se conștientizează amploarea virusului și se iau măsuri, ceea ce nu se întâmplă încă în Bali. Aici sunt prietenii, familia și avem un sistem medical decent. De când am ajuns acasă am făcut curat, cumpărături online și sunt foarte bine după 2 zile de auto-izolare. Nu e diferit, momentan, căci eu stăteam și înainte în casă zile la rând, freelancer fiind. Aleg să nu merg la părinți sau la vreun prieten acasă deoarece nu aș suporta ideea de a contamina pe cineva. Legat de muncă, jobul e puțin în așteptare căci am pierdut clienți, dar nu mă sperie. Știu că este mai important să fim sănătoși și bine în interior. Mă focusez pe mine, scriu, citesc mai mult, ma gândesc să încep un curs online, editez vloguri, filmez, fac yoga și meditație, fac sport acasă, fac curățenie mai des, reorganizez garderoba și biblioteca, mă uit la filme. Nu mă plictisesc niciodată cu mine. Nu empatizez cu panica deoarece nu duce la nimic bun, dar nici cu inconștiența celor ce se expun și îi expun și pe cei din jur.” –Luminița B. (care era în Bali, când mi-a răspuns prima dată, așteptând vești legate de zborul către casă)

11 martie, 2020: „La noi situația este foarte stresantă! Avem mult de comandat, de eliberat și suntem în contact direct cu diverse persoane despre care nu știm nimic: de unde vin și pe unde au fost! Nu avem geam care să ne despartă, se lucrează cu bani, și e frustrant că nu am auzit nimic în presă să se vorbească despre noi! Medicii și asistentele sunt compătimite, dar spre deosebire de ei, noi nu avem echipamente speciale! Doar un halat! Noi nu știm cu cine stăm de vorbă, dar medicii află un istoric despre pacienții lor! Oamenii ce vin în farmacie sunt foarte speriați căuta tot felul de rețete miraculoase, care din păcate nu există! Nu știu să cearnă informațiile din media! Mai mult, suntem sunați ca oamenii să afle dacă, de exemplu, spirtul e bun sau nu! Da, spirtul e bun că e alcool de 70 grade, are o acțiune antibacteriană și decât deloc e bun și el! Până la urmă, oamenii nu au de unde să își procure dezinfectanți de uz spitalicesc! Oamenii sunt stresați, irascibili și caută disperați măști chirurgicale, alcool, dezinfectanți și medicamente pentru boli cronice precum Euthyrox (n.a. subscriu, căci și eu tot asta căutam). Eu, din fericire, stau mai mult în spate, mai puțin în zona de vânzare, dar intru în contact cu echipa mea din față. Eu mă ocup de aprovizionarea farmaciei și e tare frustrant să nu poți aduce lucrurile cerute de clienți pentru că nu ai de unde! Frica nu o mai simt, m-am obișnuit cu ideea de a contracta virusul mai devreme sau mai târziu. Îmi iau toate măsurile de precauție, dar nu cred ca e suficient. Teamă îmi este mai mult pentru copil și pentru cei din familie care au diferite afecțiuni.”
21 martie, 2020: „În acest moment lucrurile în farmaciile cu circuit deschis stau în următorul fel: farmaciile din centrele comerciale sunt ocolite de pacienți la îndemnul autorităților de a evita zonele închise și aglomerate. Farmaciile stradale încă au mulți pacienți care caută medicație deficitară. Mulți oameni au rețete eliberate pe 3 luni de medicii de familie. Continuă mult cererile de mănuși, dezinfectanți, măști. În farmacie acum am aplicat măsuri stricte de păstrarea distanței între oamenii din zona de vânzare (în interior intră maxim 2-3 persoane). Personalul farmaciei a fost echipat cu măști, mănuși, dezinfectanți și paravane din plexiglass pentru protecție. În continuare avem probleme de aprovizionare cu măști chirurgicale, dezinfectanți și alcool. Oamenii sunt tot stresați că nu găsesc medicația pentru tiroidă sau diabet. Au început să citească diverse scheme de medicație anti Covid-19 și încearcă să o procure din farmacii, deși tratamentele nu sunt disponibile în farmaciile cu circuit deschis și sunt supuse unor reguli stricte la eliberare.” – Iulia S., farmacistă

Ce se întâmplă cu mințile noastre în carantină sau în izolare impusă? Ce spun psihologii?

Recitind declarațiile celor ce au împărtășit cum se simte pentru ei izolarea, constat că s-au schimbat multe lucruri. Autoritățile sunt implicate și contribuie destul de mult la nivelul nostru de încredere. Dar noi, ușor-ușor, copleșiți de tot ce ni se întâmplă sau martori fiind la acest spectacol macabru, ne pierdem încrederea în noi înșine.

Mădălina Sava ne oferă mai multe detalii din care putem înțelege mai bine ce se întâmplă cu și în noi:

„Personalul medical aflat în carantină este supus unui nivel mai ridicat de stres și este mai probabil ca aceste persoane să raporteze simptome de epuizare, insomnie, concentrare redusă, nehotărâre, performanță mai scăzută, reticență  legată de lucru sau luarea demisiei în considerare. 

Este clar că o epidemie, mai ales o pandemie, este un factor stresor pentru populația generală, nu doar pentru populația afectată. Ne putem îngrijora nu doar pentru siguranța proprie, ci și pentru siguranța persoanelor dragi, poate aflate într-o poziție mai vulnerabilă. Un nivel optim de anxietate ne poate mobiliza să ne pregătim și să facem ceea ce este necesar ca să ne protejăm, dar dacă intensitatea anxietății crește peste pragul optim, cresc și șansele de a acționa irațional, în detrimentul nostru și al celor dragi. 

În această perioadă este bine să fim conștienți și de contagiunea emoțională. Teama se transmite ușor de la o persoana la alta, iar o panică generalizată poate avea efecte negative la nivelul populației. De aceea este nevoie ca autoritățile să comunice des, transparent, să ia toate măsurile necesare și să ofere recomandări simple și acționabile. Din păcate, românii în general au un nivel scăzut de încredere atât în alte persoane, cât și în instituții și aceasta va fi o provocare pentru stat. Panica poate avea efecte paradoxale – persoane care au acasă stocuri supradimensionate de provizii (dezinfectant, mâncare, medicamente) lasă mai multe persoane fără aceste resurse, neprotejate. Or, acest fapt poate duce într-un final la o contaminare masivă în rândul populației, care ajunge să afecteze și persoanele care au deja provizii sau persoanele apropiate ale acestora. 

Un astfel de mediu emoțional, populat de lipsa încrederii și de teamă este un tărâm fertil pentru teorii ale conspirației, fake news sau „tratamente” alternative. Cu cât autoritățile comunică în situații de criză mai des și mai transparent, cu atât rămâne mai puțin spațiu mental pentru căutarea altor surse alternative de informații. Pe această cale, recomand urmărirea unor surse oficiale de informații, mai ales în ceea ce privește măsurile preventive (de exemplu: recomandările oferite de Organizația Mondială a Sănătății, regulile instituite de autoritățile din România). Choice a realizat o sinteză a informațiilor oficiale aici:”

Mădălina Sava, psihoterapeut

• Conform Centrului Chinez pentru Controlul Bolilor, 81% din cazurile celor afectați de Coronavirus dezvoltă simptome ușoare, 14% dezvoltă simptome severe, iar 5% devin forme severe de boală.
• Cel mai puternic afectați sunt vârstnicii și persoanele cu boli cronice, precum o afecțiune cardiovasculară, respiratorie sau diabet.
• Aproximativ jumătate dintre oamenii infectați s-au recuperat
• Până la 60% din populația planetei riscă să devină infectată cu coronavirus dacă răspândirea sa nu este ținută deliberat sub control, dar acest procent este încă dezbătut și depinde de multe variabile
• În medie, coronavirus este transmis de la un purtător la o persoană neinfectată în 4-8 zile.
• Perioada de incubație este de 5-6 zile.
• Se poate transmite cu 1-2 zile înainte de apariția simptomelor, similar cu gripa sezonieră, respectiv până la 10 zile mai târziu după incubație.
• Mortalitatea asociată coronavirus este de 3,4% din cazurile infectate și raportate, însă variază în funcție de gestionarea fiecărui stat (i.e., până în 1% în China și Coreea de Sud; 3-5% în statele depășite de situație).
• Producerea masivă de vaccinuri se estimează că va avea loc primăvară-toamnă 2021.
• Prioritatea guvernelor este minimizarea îmbolnăvirilor și a cazurilor de deces și menținerea impactului economic la un nivel acceptabil.
• Evitarea supra-aglomerării sistemelor de sănătate reprezintă o altă prioritate. Din păcate, se pare că, în cazul supra-aglomerării, se poate ajunge la situații în care medicii sunt nevoiți să facă triaj și să aleagă care sunt persoanele care vor fi tratate și care nu, în lipsa dotărilor corespunzătoare (de exemplu, riscul ca o persoană de 40 de ani să fie ajutată în detrimentul cuiva de 60+ ani).
• Carantina – atât voluntară, cât și impusă de stat –, distanța socială (e.g., evitarea aglomerărilor, suspendarea evenimentelor cu mulți participanți) și izolarea persoanelor infectate sunt cele mai eficiente mijloace de a ține sub control răspândirea coronavirus.
• Închiderea școlilor se poate să nu fie cea mai eficientă metodă de a controla răspândirea, dată fiind rata scăzută de infecție la copii, însă datele sunt încă preliminare.
• Cum să ne protejăm familia în timpul epidemiei COVID19 (coronavirus) – sfaturi pentru cei sănătoși.
• Tot ce se știe acum despre coronavirus: simptome, rata de îmbolnăvire, cum se manifestă, riscul de deces, ce se întâmplă cu virusul odată intrat în corp.
• Efectul psihologic al carantinei

Cum putem reduce impactul emoțional al unor situații de izolare și carantină

”În țara cu cel mai scăzut nivel de încredere în alte persoane (în comparație cu alte țări din Europa și Statele Unite, conform David – Psihologia Poporului Român), suntem puși în fața unui exercițiu dificil – acela de a coopera atât cu ceilalți, cât și cu autoritățile. Colaborarea între cetățeni și între cetățeni și autorități este esențială pentru depășirea acestei crize și sper să reușim să o facem cu succes. Cunoaștem și factorii care reduc impactul emoțional negativ al unor situații de carantină și citez din nou din recenzia publicată în The Lancet” spune Mădălina Sava, Choice. 

De la Choice am aflat și ce nevoi avem în astfel de momente:

• Informarea corectă – persoanele care sunt în carantină au nevoie să înțeleagă situația
• Comunicarea eficientă și rapidă este esențială
• E nevoie să fie oferite provizii medicale și generale persoanelor aflate în carantină
• Durata  carantinei ar trebui să fie scurtă și prelungirea acesteia nu ar trebui să fie efectuată decât în cazuri extreme
• Majoritatea efectelor adverse ale carantinei asupra stării emoționale a pacienților aflați în carantină apar ca urmare a restricției libertății – cei care se află în carantină voluntar resimt mai puțin distres și au mai puține efecte negative pe termen lung
• Autoritățile ar trebui să accentueze alegerea altruistă a auto-izolării, făcând apel la responsabilitatea față de cei dragi. Este nevoie ca autoritățile să acționeze și să transmită un mesaj unitar și să repete informații validate științific despre epidemie și prevenție. Ar fi bine ca persoanele care sunt în poziții de conducere să fie responsabile pentru subordonații lor și să respecte recomandările oficiale, mai ales dacă munca acestora presupune interacțiuni cu un număr ridicat de persoane sau participarea la evenimente aglomerate. Nici rugăciunile, nici harul nu te salvează de Coronavirus și recomandările oficiale trebuie să fie respectate și de instituțiile religioase. 

Choice susține de altfel că privarea oamenilor de libertate din rațiuni medicale este un rău necesar, însă mai mic decât răspândirea necontrolată a bolii. De asemenea, deși carantina poate veni „la pachet” cu multe stări emoționale copleșitoare, acestea nu sunt efecte inevitabile, ci pot fi prevenite prin factori precum:

• înștiințarea oamenilor cu privire la ce se întâmplă și de ce
• oferirea de informații privind durata carantinei
• asigurarea unor activități cu sens pentru oameni pentru a preveni plictiseala, sentimentul de amorțire și alte probleme emoționale
• asigurarea unor provizii elementare (i.e., apă, mâncare și provizii medicale)
• comunicarea clară și informarea cu privire la protocolul de carantină
• apelul la altruism pentru a le aminti oamenilor despre beneficiul social al carantinei

Surse studii: 

Brooks, S. K., Webster, R. K., Smith, L. E., Woodland, L., Wessely, S., Greenberg, N., & Rubin, G. J. (2020). The psychological impact of quarantine and how to reduce it: rapid review of the evidence. The Lancet.

David, D. (2015). Psihologia poporului român: profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală. 

Este important să rămânem realiști

Suntem preocupați de noi, de resursele noastre, de familia noastră. E normal. Dacă avem, însă, putere să căutăm apropierea de alți oameni ne vom îmbogăți universurile interioare. Cu atât mai mult, dacă știm că în viețile noastre există oameni copleșiți. Oameni fără ajutor.

Pentru ei, dar și pentru noi toți, care ne regăsim învinși mai mult ca oricând de îngrijorările firești ale acestor zile, depreHUB, primul hub antidepresie din România, are Helpline-ul Anti-Anxietate 0374.456.420. În contextul răspândirii infecției cu coronavirus la nivel național și al stării de îngrijorare generată în rândul populației, helpline-ul 0374.456.420 poate fi apelat gratuit, 24/7, de către persoanele care se confruntă cu anxietate și atacuri de panică.

„Focarul de coronavirus poate avea un impact deosebit de mare asupra sănătății emoționale, acolo unde există un fond anxios sau diagnostice de tulburări emoționale. Frica și anxietatea de boală pot fi copleșitoare, îmbrăcând diverse forme, de la anxietate ușoară, medie, generalizată, ipohondrie și până la atacuri de panică. De aceea, pe lângă recomandările medicale și ajutor logistic, este nevoie și de sprijin emoțional. E nevoie de atenție la propria persoană, dar și la cei din jur, de acceptare, înțelegere și de asigurarea suportului specializat în cazul persoanelor cu predispoziție anxioasă. Prin deschiderea Helpline-ului 0374.456.420 dorim să venim în întâmpinarea acestei nevoi și să asigurăm psihoeducație si suport în situațiile de anxietate și atac de panică”, spune psihologul Yolanda Crețescu, fondatoarea depreHUB.

De la depreHUB am aflat că în această perioadă, categoriile cele mai predispuse la anxietate sunt adulții cu tulburări emoționale, copiii și medicii sau alți furnizori de servicii medicale. Până la 21 martie, datele depreHUB spun că tronsonul de vârstă ce apelează linia de ajutor gratuită este de la 20 – 35 ani. Până la această dată au sunat 639 de oameni. Principalele frici ale oamenilor care apelează la helpline sunt:

• teama de a se îmbolnăvi
• teama pentru sănătatea familiei
• frica de necunoscut (de a ști dacă sunt sau nu infectați)
• frica de moarte/anticiparea sfârșitului lumii

În mare parte la depreHUB sună persoane care se confruntă cu anxietate. Restul fie au sau au avut atacuri de panică în această perioadă.

Cum să facem să ne fie mai bine

În vederea diminuării anxietății și a păstrării echilibrului emoțional în perioada răspândirii infecției cu COVID-19, Yolanda Crețescu recomandă:

Menținerea unei stări de calm, de prezență rațională.
În astfel de situații de criză, când incertitutinea este mare sau evoluția lucrurilor este foarte rapidă, stresul, neliniștea și teama sunt trăiri absolut firești. Însă este important să facem diferența între îngrijorarea sănătoasă, care ne ajută să ne păstrăm în zona de prevenție, și îngrijorarea paralizantă, care ne poate duce în zona de risc emoțional.
E important să ne dăm timp să observăm și să exprimăm ceea ce simțim. Ajută să stabilim scopuri clare și măsuri realiste de precauție: informarea corectă, respectarea măsurilor de igienă și menținerea în zona de siguranță financiară, spațială, relațională și emoțională.

Acceptarea nesiguranței și a lucrurilor ce nu stau în controlul nostru
Panica apare atunci când oamenii supraestimează o amenințare și își subestimează abilitățile de a face față noii situații. Acum, e vital să luăm măsuri în privința lucrurilor asupra cărora avem control, precum spălatul frecvent pe mâini, evitarea zonelor aglomerate, respectarea distanței minime între persoane.
E la fel de sănătos să evităm ruminarea (n.a. repetarea obsesivă a acelorași gânduri) asupra incertitudinii infectării sau a unui final nefericit. Suntem ceea ce gândim și cu toții funcționăm după o schemă simplă: gând – emoție – comportament. Gândurile noastre cu privire la iminența pericolului sunt gânduri iraționale, nesusținute în plan real, însă emoțiile asociate acestor gânduri sunt reale. Ele generează comportamente de anxietate care supun organsimul la un stres continuu, cu  repercursiuni și asupra sistemului imunitar.

Păstrarea unei rutine zilnice, pe cât posibil, fără presiune, cu compasiune de sine
Satisfacerea nevoilor de bază, chiar și în această perioadă, poate avea un impact pozitiv asupra stării emoționale. E bine să încercăm să păstrăm o alimentație echilibrată, să practicăm exerciții fizice, să avem un somn odihnitor și să rămânem conectați cu prietenii, familia și lucrurile care ne plac.
Pentru a preveni acapararea și alimentarea inutilă cu îngrijorări, să rămânem concentrați pe găsirea și exploatarea unor beneficii generate de situație. Diminuarea activității sociale sau laborale poate înseamna o oportunitatea pentru a petrece mai mult timp cu familia sau pentru a face lucruri importante pentru propria persoană. Atenția rămâne astfel focusată pe noi, mintea ia decizii corecte și emoțiile stau într-un balans sănătos.

Reducerea atenției acordate știrilor și expunerii mediatice
Păstrarea conectării cu autoritățile și cu media este utilă, atâta timp cât nu ne lăsăm acaparați de furtuna mediatică și luăm în calcul doar informațiile verificate prin surse oficiale. Bombardarea permanentă cu informații, schimbarea ritmului de somn, lipsa controlului asupra gândurilor și a perspectivei pozitive, precum și lipsa evaluării realiste a situației pot duce la un nivel ridicat de oboseală mentală, fizică și emoțională. Astfel, ca reacție de adaptare la acești stimuli de stres, mintea și corpul reacționează și apare predispoziția la atacuri de panică.