Oboseala, palpitațiile, durerile în piept, respirația scurtă sunt semne că inima nu funcționează cum ar trebui. Afectarea mușchiului cardiac poartă numele de cardiomiopatie. „Cardiomiopatiile sunt boli primare ale miocardului, care afectează atât structura cât și funcția miocardului. Ele au cauze diverse, de la cele genetice, toxice și boli inflamatorii, până la amiloidoză și sarcoidoză, adică boli de stocare a unor substanțe”, explică conf. dr. Lucia Agoston Coldea.
Când boala nu doare: De la simple palpitații la risc de moarte subită
Potrivit Mayo Clinic, există diverse tipuri de cardiomiopatie. Principalele forme includ cardiomiopatia dilatativă, aritmogenă, hipertrofică și cea restrictivă. Tratamentul presupune administrarea de medicamente și, uneori, implantarea chirurgicală a unor dispozitive sau operații pe cord. Persoanele cu forme severe de boală au nevoie de transplant cardiac.
Riscul vine din faptul că aceste boli pot fi complet asimptomatice – adică pacientul să aibă boala, dar nicio manifestare clinică a acesteia – dar pot fi, de asemenea, simptomatice. Iar manifestările clinice pot fi sub forma palpitațiilor, deci substratul unor aritmii în general ventriculare și severe, subliniază medicul cardiolog: „De asemenea, pacienții pot să aibă lipsă de aer – în termeni medicali dispnee – pot să aibă durere toracică sau pot să aibă ca primă manifestare clinică moartea subită”.
În funcție de cauza care le generează, cardiomiopatiile pot fi prezente atât la copii, cât și la adulți și la persoanele vârstnice. „Deși mult timp s-a crezut că sunt boli rare, cu metodele actuale de imagistică putem să diagnosticăm din ce în ce mai mulți pacienți cu aceste boli și putem chiar să orientăm acești pacienți spre o cauză și o terapie-țintă”, completează specialistul.
Cardio-IRM-ul, „standardul de aur” în depistarea modificărilor de structură cardiacă
La pacienții asimptomatici, diagnosticarea corectă implică o evaluare cardiologică primară cu ajutorul ecografiei. „Explorarea imagistică este piesa de bază care ne ajută să observăm modificări de dimensiuni ale cavităților, de funcție cardiacă și care ne va orienta spre alte explorări imagistice mai avansate”, subliniază medicul cardiolog.
Aceasta înseamnă imagistica multinodală pe secțiuni, rezonanță magnetică cardiacă (cardio-IRM), tomografie computerizată sau tomografie cu emisie de pozitroni. „Dintre toate, gold standardul îl reprezintă rezonanța magnetică. Ea aduce elemente suplimentare față de ecografie și anume elementele de structură miocardică. Putem vedea inflamația, putem vedea fibroza și, în funcție de dispoziția acesteia, putem să ne orientăm spre cauza bolii. Deci, cu alte cuvinte, în afară de a stabili diagnosticul, ne orientează și spre o anumită cauză. Și, de asemenea, ne va ajuta în monitorizarea acestor pacienți”, explică dr. Agoston Coldea.
În funcție de cauza bolii se stabilește și tratamentul. Care poate fi un tratament standard pentru o disfuncție cardiacă, dar, dacă există o etiologie specifică – ca de exemplu în boala Fabry, caracterizată prin deficitul enzimei alfa-galactozidază A – se pot folosi tratamente specifice acesteia, deci enzimatice.
Este cardiomiopatia ereditară? Importanța screeningului în familie
Potrivit conf. dr. Lucia Agoston Coldea, atunci când pacienții află că au o afecțiune cardiacă prima întrebare este de ce au făcut această boală? „În funcție de etiologia ei, putem să le răspundem. De exemplu, o simplă răceală, un virus, poate avea un tropism asupra miocardului și odată cu o infecție de căi respiratorii, pacientul poate să facă o miocardită și să se complice cu cardiomiopatie dilatativă. Acesta este unul din răspunsuri. Dacă boala este de cauză genetică, prima întrebare este în ce măsură va evolua această afecțiune și dacă o vor moșteni copiii. Iar răspunsul în bolile genetice este că depinde de tipul de transmitere. Dacă transmiterea este autozomal dominantă sau recesivă. În cele cu transmitere autozomal dominantă, unul din doi copii poate să facă boala”, punctează medicul.
Iar dacă s-a identificat un pacient cu o anumită cardiomiopatie, în mod obligatoriu trebuie să se facă screening în familie, atrage atenția specialistul: „Atât la descendenți cât și la ascendenți. Adică trebuie să verificăm rudele apropiate, părinții, eventual frații, surorile și de asemenea copiii”.
Pentru că, în cazul cardiomiopatiilor există riscul major de moarte subită, în general prin tulburări de ritm ventriculare, inclusiv la tineri adaugă medicul. „Este foarte important să subliniem că screening-ul ar trebui făcut și la pacienți asimptomatici. Deci, cu alte cuvinte, consultațiile de cardiologie sunt bine venite la orice vârstă, dat fiind faptul că bolile pot să fie complet asimptomatice. Și cu cât depistăm aceste boli mai precoce, cu atât putem trata mai corect, găsi cauza mai rapid și controla evoluția spre evenimente cardiovasculare majore”, completează conf.dr. Lucia Agoston Coldea.
Cât de mult se poate recupera inima? Opțiuni de tratament și reversibilitate
În majoritatea cazurilor, cardiomiopatiile nu sunt complet vindecabile, dar tratamentele pot ține boala sub control. „Dar, de exemplu, dacă avem o cardiomiopatie post-partum, după naștere, aceasta poate să fie reversibilă. Dacă avem o cardiomiopatie post-miocardită, se poate recupera mare parte din funcția cardiacă – chiar dacă la nivel microscopic rămân leziuni – din punct de vedere al funcției, al dimensiunii inimii pot să recupereze foarte mult. De asemenea, în cardiomiopatia dilatativă, post consum de alcool, acestea pot să recupereze complet funcția cardiacă și dimensiunile inimii, de cele mai multe ori, pot să revină la normal la întreruperea completă a alcoolului. Cele genetice însă, nu pot să fie vindecate complet, însă evident, pot să fie ameliorate”, explică medicul cardiolog.
Așadar, schimbarea stilului de viață poate să ajute și în ținerea sub control a acestor boli, dar este nevoie și de monitorizare prin controale periodice la medicul cardiolog, în timpul cărora pacientul să fie investigat imagistic, cât și prin alte tehnici de evaluare de tip Holter ECG.
„Revenind la importanța cardio-IRM, aceasta pe lângă faptul că ne ajută în stabilirea diagnosticului, ne ajută și în monitorizarea bolii. Putem vedea dacă modificările structurale s-au mai redus. De asemenea, ne ajută și să stabilim prognosticul la acești pacienți în ceea ce privește evenimentele cardiovasculare viitoare”, subliniază specialistul.
Prevenția cardiomiopatiilor și sportul: Ce efort este permis?
Cu excepția celor de cauză genetică, restul cardiomiopatiilor pot fi prevenite prin schimbarea stilului de viață, ne asigură medicul: „De exemplu, consumul de alcool îl poți opri la timp astfel încât să nu producă o cardiomiopatie dilatativă. Putem să ne îngrijim să nu facem infecții de căi respiratori, infecții digestive, care ar putea să producă o miocardită și, implicit, o cardiomiopatie dilatativă”.
Cât privește sportul, acesta poate fi practicat și dacă ai deja boala, cu anumite restricții însă, pentru că efortul intens crește riscul de aritmii ventriculare. „Depinde de cât de avansată este boala și de etiologia ei. Poate fi luată în considerare participarea la exerciții fizice de intensitate scăzută sau medie, dacă se dorește pentru persoanele care nu prezintă risc crescut de evenimente cardiovasculare, în urma evaluării efectuate de un expert. Dar cu siguranță nu sporturi de performanță – mai ales în cardiomiopatiile hipertrofice obstructive – ci de întreținere”, conchide specialistul. Se recomandă o monitorizare anuală pentru persoanele
care fac exerciții fizice în mod regulat. Ar trebui luată în considerare o evaluare de urmărire la fiecare șase luni în cazul adolescenților și al adulților tineri, care sunt mai vulnerabili la moartea subită cardiacă asociată cu efortul fizic.
