Litiaza biliară este cea mai frecventă afecțiune a sistemului biliar, adică a acelui sistem responsabil cu transportul bilei – compusă din apă, săruri biliare, colesterol și electroliți – în organism. Calculii biliari – sau pietrele la bilă, așa cum sunt cunoscute în limbaj popular – apar atunci când bila se solidifică din cauza excesului de colesterol, săruri biliare sau bilirubină. Aceste pietricele se formează fie în vezica biliară, unde este stocată bila produsă de ficat, fie în căile biliare, adică în acele canale care fac legătura dintre ficat și intestinul subțire.
Potrivit Johns Hopkins Medicine, calculii biliari sunt de două feluri. Cei de colesterol au o culoare galben-verzuie și sunt frecvent întâlniți la femei și la persoanele obeze, în timp ce al doilea tip – calculii pigmentari – sunt negri sau de culoare maro și tind să se dezvolte la persoanele cu afecțiuni hepatice, precum ciroza sau infecții ale căilor biliare.
Trebuie sau nu să operăm litiaza biliară?
„Una dintre întrebările pe care le primim frecvent la cabinetul de consultații în chirurgie generală este dacă litiaza biliară trebuie operată. Trebuie spus că această litiază biliară este o afecțiune benignă, prezența calculilor la nivelul arborelui biliar și în special la nivelul colecistului, fiind frecventă și de multe ori, necunoscută. Afecțiunea este descoperită fie întâmplător, la o consultație, la o ecografie abdominală, fie simptomatologia specifică – adică acele colici biliare – trimit pacientul la medic”, explică dr. Alexandru Necula.
„Dar, răspunsul la întrebare este, per ansamblu, da! Foarte rare sunt situațiile în care pe moment sau chiar niciodată litiaza biliară nu are indicație chirurgicală”, subliniază medicul chirurg.
Multe persoane cu calculi biliari nu au niciun simptom. Semnele apar doar în cazul complicațiilor de tipul inflamației, infecției sau obstrucției căilor biliare.
Problema cu calculii biliari este că ei cresc încet, dar sigur, pe măsură ce bila continuă să funcționeze și să depună un nou strat de sedimente, subliniază specialiștii de la Cleveland Clinic. Ceea ce începe prin a fi un grăunte de nisip poate crește suficient de mult astfel încât să blocheze fluxul normal al bilei, mai ales dacă ajunge într-un spațiu îngust al canalului biliar.
Colica biliară debutează brusc, durerea fiind localizată, de obicei, sus, în partea dreaptă a abdomenului, se intensifică rapid atingând un maximum și poate rămâne constantă timp de câteva ore. Iar această durere se agravează în special după masă, în urma consumului de alimente grase.
De la o simplă colică la riscuri vitale: Cum evoluează boala netratată
Un lucru foarte important, subliniază dr. Necula, este alegerea momentului intervenției. „În general, se consideră că o litiază biliară veziculară – adică acele pietre poziționate la nivelul vezicii biliare – în situația în care nu doare, nu provoacă grețuri sau vărsături, poate fi lăsată pe loc, fără a fi operată. La fel, în situații speciale, cum ar de exemplu în cazul pacienților cu probleme de sănătate în care o operație de urgență pentru litiază biliară ar constitui un risc în plus, se preferă programarea intervenției din timp. Chiar și în situațiile în care litiaza nu dă simptome, nu supără pacientul respectiv”, precizează medicul chirurg.
În principiu, o intervenție chirurgicală pentru litiază biliară se face pentru a evita complicațiile care pot apărea, mai spune dr. Alexandru Necula: „Aceste complicații, pe termen scurt, sunt aceste colici, deci o suferință subiectivă. În schimb, pe termen mediu, pot apărea infecții, uneori chiar severe prin blocarea funcționării vezicii biliare – așa-numitele colecistite acute – dar și complicații mai importante cu prognostic vital și care pot duce până la deces. Pentru că pietrele foarte mici pot trece în canalul ficatului – așa-numita cale biliară principală – cauzând icter mecanic sau chiar pancreatite severe. Deci, indicația este exact pentru a evita aceste complicații posibile”, atrage atenția dr. Necula.
Mai există însă și riscuri pe termen lung și foarte lung, subliniază medicul chirurg: „Pe parcursul a 15 ani, prezența calculilor la nivelul vezicii biliare poate fi urmată chiar de o malignizare, adică de o transformare în cancer acestei inflamații cronice de la nivelul colecistului. Aceasta ar fi, să zicem, justificarea unei intervenții programate. Dar, din păcate, camerele de gardă sunt vizate, de multe ori, de pacienți care ori au temporizat nejustificat intervenția și au ajuns la colecistită acută sau la pancreatită acută, ori au ajuns chiar la cancere la nivelul arborelui biliar care este, din păcate, chiar consecința ignorării îndelungate a calculilor”.
Semnalele de alarmă ale corpului: Cum recunoști o criză biliară
Pentru a avita riscul complicațiilor, medicul chirurg invită pacienții să fie atenți la anumite simptome specifice: „Sunt acele simptome tipice care ne orientează către patologia aceasta biliară. În principiu, este vorba de semne ale unei digestii îngreunate după alimente greu digerabile – tocături, afumături, prăjeli, alimente grase – care se manifestă prin balonări post-alimentare, prin grețuri, chiar vărsături. Care se pot liniști după eliminarea bilei stagnante”.
Aceste simptome pot fi însoțite de apariția colicii biliare – adică a durerii în partea dreaptă a coastelor, în dreptul ficatului sau de apariția durerilor epigastrice, fiind confundată de multe ori cu durerea de stomac. „Mulți pacienți spun: mă doare stomacul, dar, de fapt, este o durere iradiantă dinspre colecist către zona mediu-abdominală. De asemenea, pot apărea dureri care iradiază către spate și unii pacienți se pot gândi că au o patologie renală. Diagnosticul este relativ simplu și se pune în urma unei ecografii abdominale, cu pacientul nemâncat de 2-3 ore pentru a putea fi examinat sau, examinat chiar imediat, dacă este o situație de urgență”, explică medicul chirurg.
Foarte rar, adaugă specialistul, se poate întâmpla ca pietrele să fie greu identificabile la ecografie din cauză că sunt foarte mici sau sunt ascunse în spatele tubului digestiv. Cât privește medicul care examinează ecografic acesta poate fi atât medicul de familie, cât și medicul gastroenterolog, internist sau medicul de gardă – în cazul în care pacientul ajunge direct la spital.
Analizele și investigațiile care confirmă necesitatea operației
Pe lângă identificare ecografică a calculilor biliari, un alt semn care arată că este momentul unei intervenții este modificarea probelor biologice. „De exemplu, o modificare a rezultatelor analizelor de ficat – noi spunem hepatoliză, adică transaminaze crescute – în contextul colicii biliare. Sau, și mai grav, o modificare a enzimelor pancreatice – amilaza și lipaza crescute. Toate acestea duc, automat, la grăbirea momentului intervenției și chiar la completarea investigațiilor cu unele mai amănunțite – RMN centrat pe arborele biliar, pentru a vedea dacă calculul a plecat deja din vezica biliară către ficat sau pancreas”, mai spune specialistul.
Chirurgia laparoscopică și robotică: Recuperare rapidă și precizie maximă
La nivel global, standardul este abordul laparoscopic al litiazei biliare, subliniază dr. Alexandru Necula. „În proporție de peste 95% acest abord este și posibil și rezolvabil. Depinde foarte mult și de experiența chirurgului, a echipei chirurgicale. Cu cât echipa are o experiență mai mare, cu atât probabilitatea de a se termina laparoscopic o intervenție începută laparoscopic este mai mare. Bineînțeles, în situația în care aspectul local intraoperator al zonei de operat necesită o precizie mai mare sau deja sunt complicații, se poate converti la operație clasică. Dar acesta este o situație mai rar întâlnită”, explică medicul chirurg.
La Spitalul Regina Maria din Cluj se pot face operații laparoscopice în această patologie, dar nu numai: „De 3 ani, putem realiza și intervenții robotice. Personal, am efectuat astfel de intervenții robotice în litiaza biliară. Abordul robotic este o indicație relativă, nu absolută. Diferența în plus pe varianta robotică este că permite intraoperator o precizie mai mare a gesturilor – ceea ce este specific intervențiilor robotice – și prezența colorației vitale cu verde de indocianină care permite o vizualizare a arborelui biliar, similară cu o investigație gen colangiografie intraoperatorie. În situații de disecție dificilă, permite identificarea arborelui biliar, pentru a se evita lezarea acestuia”, completează specialistul.
Intervenția programată este net preferabilă celei efectuate în urgență, subliniază din nou dr. Necula importanța alegerii momentului operației: „Într-o situație de urgență, riscurile intervenției, riscurile complicațiilor intra- și post-operatorii sunt mult mai mari. Cu atât mai mult este importantă alegerea momentului în situația în care avem de a face cu un pacient cu boli asociate, cu comorbidități, care necesită o pregătire a terenului, pentru ca succesul operației să fie cât mai probabil”, conchide medicul chirurg.
Ce se întâmplă după operație? Viața fără colecist și prevenirea recidivelor
Post-operator, majoritatea pacienților nu mai are nevoie de tratament pentru calculii biliari. Potrivit Cleveland Clinic, complicațiile sunt rare, dar unii pacienți pot dezvolta diaree cronică. Aceasta se poate întâmpla deoarece bila ajunge continuu în intestin, în loc să fie stocată în vezica biliară și eliberată la nevoie, în momentul digestiei. Afecțiunea poate fi ținută sub control cu ajutorul medicamentelor.
Anumite măsuri pot contribui la reducerea riscului de formare a calculilor biliari, deși o modalitate sigură nu există. Astfel, riscul calculilor proveniți din colesterol poate fi redus printr-un aport mai mic de alimente bogate în această substanță. În plus, scăderea în greutate este indicată la persoanele cu obezitate sau supraponderale.
Recomandată este scăderea treptată și nu dintr-o dată, aceasta din urmă crescând riscul de apariție a calculilor de colesterol. Pacienților care urmează să fie supuși unor intervenții pentru scăderea în greutate li se recomandă să discute cu medicul curant despre soluțiile de prevenire a litiazei biliare.
În România, operația pentru îndepărtarea vezicii biliare – colecistectomie – este una dintre cele mai frecvente. Potrivit unui articol publicat în Revista Chirurgia prezența calculilor biliari crește odată cu vârsta. Astfel, statistica arată că 10% din populația peste 40 de ani are litiază veziculară, proporție care crește la 20%, la persoanele peste 60 de ani. „Dintre aceştia, 2 până la 4% pe an consultă chirurgul pentru simptome şi complicaţii biliare (septice, coledociene, pancreatice, neoplazice), 10% în 5 ani, ajungând pânã la 15%, în 10 ani. Dar, 50% dintre litiazici vor rămâne asimptomatici toată viaţa”, potrivit sursei mai sus citate.
Nu se poate stabili care dintre cei cu o astfel de problemă dezvoltă complicaţii şi care nu: „S-a constatat că, mortalitatea post-operatorie înainte de apariţia complicaţiilor este de 0,3-0,5%, în timp ce în etapa complicaţiilor ea creşte până la 5%”, conform aceleiași surse.
