Protezarea șoldului este o intervenție chirurgicală majoră prin care articulația coxo-femurală se înlocuiește total sau parțial. Față de acum un deceniu, acest tip de intervenție s-a modificat, subliniază dr. Alexandru Bădărău, chirurg ortoped supraspecializat EndoCert în protezarea șoldului și genunchiului în Rețeaua de Sănătate Regina Maria.
Fără tăieturi mari și fără spitalizare lungă: Cum arată operația de șold astăzi
„Dacă vă imaginați că protezarea de șold din 2026 este la fel cu cea de acum 10 ani, vă înșelați. Cu toate acestea, pacienții se tem încă de această intervenție, chiar dacă medicina a schimbat-o cu totul”, completează medicul specialist.
În primul rând, abordarea în această intervenție a devenit una minim-invazivă, explică dr. Bădărău: „În chirurgia minim-invazivă încercăm să reducem cât mai mult traumatismul asupra țesuturilor moi. Incizia este de dimensiuni reduse și adaptată anatomiei pacientului, iar musculatura și tendoanele sunt protejate pe cât posibil, ceea ce poate facilita o recuperare funcțională mai rapidă”.
În al doilea rând, au evoluat atât designul implanturilor, cât și materialele din care acestea sunt realizate, mai spune specialistul: „Alegem tipul și dimensiunea componentelor în funcție de anatomia fiecărui pacient. Implanturile moderne au o durabilitate foarte bună, iar la mulți pacienți pot funcționa 20–25 de ani sau chiar mai mult. În al treilea rând, recuperarea este rapidă. În majoritatea cazurilor, mobilizarea începe în ziua intervenției sau în prima zi postoperator, în funcție de starea pacientului”.
Ceea ce este important de reținut este că protezarea modernă a șoldului nu înseamnă doar schimbarea unei articulații, ci și faptul că în urma intervenției pacientul își recapătă libertatea de a merge fără durere.
Când e timpul să mergi la medic: Cele 4 semne că articulația este grav afectată
De altfel, durerea este primul criteriu orientativ în calificarea pentru această intervenție. „O întrebare pe care pacienții mi-o adresează destul de des este aceea de a ști când ai nevoie de proteză de șold. Și eu îi rog să decidă urmărind patru criterii. Primul criteriu este durerea. Este vorba despre durerea care nu apare la un efort susținut, ci la un efort minim ca, de exemplu, la urcatul scărilor, încălțatul pantofilor sau chiar pe timpul nopții”, explică medicul chirurg ortoped.
Încălțatul pantofilor devine un chin? Semnalele discrete ale artrozei avansate
Al doilea criteriu este existența unei afectări articulare avansate, confirmată prin examen clinic și investigații imagistice. „Diagnosticul se pune în urma unui examen clinic și a unei radiografii. Aș preciza aici că nu radiografia decide operația, ci pacientul”, subliniază dr. Bădărău.
Cel de-al treilea criteriu este legat de tratamentul conservativ care nu mai ajută atunci când articulația este sever afectată. „Tratamentul conservator poate include, în funcție de caz, medicație simptomatică, kinetoterapie și anumite terapii infiltrative. Vine un moment în care aceste măsuri nu mai oferă un beneficiu suficient. Iar criteriul numărul patru este limitarea mobilității șoldului. Și asta se vede atunci când încalți șosetele sau îți legi șireturile”, punctează specialistul.
Infiltrațiile nu mai au efect? Ce faci când tratamentele clasice dau greș
Cel mai bine, mai spune dr. Alexandru Bădărău, este ca pacienții să se prezinte pentru intervenție nici prea devreme, dar nici prea târziu: „Momentul optim nu este stabilit doar de radiografie, ci mai ales de impactul bolii asupra vieții pacientului. Atunci când durerea și limitarea funcțională afectează semnificativ activitățile zilnice, iar tratamentul conservator nu mai oferă un beneficiu suficient, protezarea șoldului trebuie luată în considerare. Pe scurt, tratăm un pacient a cărui viață a ajuns să fie controlată de durerea de șold”, explică medicul chirurg.
O problemă tot mai frecventă: De ce crește numărul românilor care își pun proteză de șold
Potrivit specialiștilor de la Mayo Clinic, protezarea șoldului se mai numește și artroplastie totală de șold. Acest tip de intervenție chirurgicală poate fi o opțiune atunci când durerea interferează cu desfășurarea activităților zilnice, iar tratamentele non-chirurgicale nu își mai fac efectul. Artrita avansată este cea mai comună cauză de înlocuire a articulației șoldului. Alte afecțiuni care duc în cele din urmă la necesitatea protezării șoldului sunt osteoartrita, artrita reumatoidă și osteonecroza.
Potrivit sursei mai sus citate, protezarea articulației șoldului poate fi o opțiune atunci când durerea nu cedează la administrarea medicamentelor specifice, se înrăutățește în timpul mersului, chiar dacă pentru deplasare se folosește bastonul, atunci când interferează cu somnul, când afectează capacitatea de a urca și de a coborî scările sau împiedică persoana să se ridice de pe scaun.
Cât durează o proteză modernă și la ce activități te poți întoarce
Recuperarea totală post-intervenție variază de la o persoană la alta, însă durata medie este de trei luni. Evoluția continuă să fie din ce în ce mai bună în primul an după operație. Protezarea șoldului reduce durerea și crește mobilitatea pacientului care a fost supus intervenției. Însă, mai spun specialiștii, așteptările trebuie să fie realiste, în sensul în care pacientul operat nu va mai putea face tot ce făcea înainte ca durerea să-i controleze viața. Aceasta înseamnă că alergatul sau practicarea baschetului ar putea fi activități mai degrabă contraindicate din cauză că ar supune articulația artificială unui stres mult prea mare. În timp însă, pacienții protezați ar putea lua parte la activitățile fizice cu impact mai mic precum înotul și ciclismul.
În România, potrivit datelor Registrului Național de Endoprotezare și Ligamentoplastie, numărul intervențiilor de endoprotezare a crescut în ultimii ani, pe fondul îmbătrânirii populației și al extinderii indicațiilor către pacienți mai tineri. Datele registrului includ intervenții de endoprotezare și reintervenții raportate la nivel național.
