Tumorile de glandă parotidă – ce sunt, cum le diagnosticăm și ce posibilități de tratament există

Tumorile faciale, precum cele ale glandei parotide, au avantajul că sunt ușor de observat, de către pacienți, iar intervențiile pentru ȋndepărtarea lor lasă semne minime. Cu toate acestea, sunt români care merg la medic abia atunci când tumorile sunt ȋn stare avansată și ajung la dimensiuni mari. Dr. Mircea Gheorghiţă, Medic Primar Chirurgie Oro-Maxilo-Facială Spitalul Memorial Băneasa, Șef Lucrări Chirurgie Maxilo-Facială UMF Craiova, Doctor ȋn Științe Medicale, ne-a vorbit despre ultimul său caz de tumoră a glandei parotide, dar și despre posibilitățile de tratament din sistemul de stat și cel privat.

Spuneți-ne despre ultimul caz de tumoră parotidă pe care l-ați ȋntâlnit.

Dr. Mircea Gheorghiță: Chiar ȋn dimineața aceasta am avut o intervenție de ȋndepărtare a unei astfel de tumori. Este vorba despre un pacient ȋn vârstă de 42 de ani, recomandat de către un coleg din Constanța. Primul consult a fost online, ȋn care am discutat situația sa medicală, iar ȋn baza imaginilor RMN pe care mi le-a trimis, am pus diagnostic de formațiune tumorală parotidiană stângă. Este o tumoră benignă, cu caracter recidivant, dacă nu este ȋndepărtată ȋn ȋntregime.

Cât de des ȋntâlnită este această afecțiune?

Dr. Mircea Gheorghiță:  Este relativ frecventă, atât la bărbați cât și la femei, cu vârste cuprinse ȋntre 35-70 de ani. Nu e o afecțiune condiționată genetic, nu are legătură cu stilul de viață.

Povestiți-ne despre intervenția de astăzi.

Dr. Mircea Gheorghiță: Este vorba despre o intervenție în anestezie generală, minim invazivă. Inciziile, de regulă, sunt de mici dimensiuni și se fac respectând pliurile cutanate ale feței. Încercăm să obținem, ulterior îndepărtării formațiunii tumorale, un rezultat estetic, pe termen lung. Cicatricile postoperatorii sunt importante și le luăm mereu ȋn considerare, atunci când realizăm o intervenție. Incizia se numește, în termenii sau în documentația medicală, incizie Blair modificată. Constă într-o incizie de un centimetru anterior de ureche, ulterior ocolește urechea și mergem undeva în spatele mandibulei. Important pentru această intervenție chirurgicală este conservarea unor elemente anatomice importante, cum este nervul auricular mare, care dă sensibilitatea urechii și a unei părți din regiunea obrazului. Și, bineînțeles, conservarea nervului facial, care este un nerv motor și se ocupă cu inervația motorie a hemifeței respective. În cazul de față, vorbim despre hemifața stângă. În mod evident, maximul de atenție trebuie acordat conservării acestui nerv facial, pentru a nu apărea pareze segmentare sau totale, provizorii sau definitive. Ȋn momentul în care vorbim despre o patologie benignă, conservarea nervului facial este obligatorie și se lucrează cu ajutorul magnificației optice, fie lupe, fie microscop cu stimulator de nerv facial, astfel încât să putem identifica cele mai subțiri bifurcații ale nervului facial, iar rata de succes este foarte mare. Până în momentul de față, spre norocul meu, nu am ȋntâlnit pareze faciale în intervențiile chirurgicale pe care le-am efectuat.

Înțeleg că acesta era cel mai mare risc asociat operației.

Dr. Mircea Gheorghiță: Riscurile asociate cu acest tip de operație sunt lezarea într-o formă sau alta, parțială sau totală, a nervului facial și, bineînțeles, a unui diagnostic de malignitate, ceea ce nu mă aștept pentru cazul despre care discutăm.

Pacientul avea și o altă variantă de tratament sau intervenția chirurgicală era singura opțiune?

Dr. Mircea Gheorghiță:  Singura indicație terapeutică este intervenția chirurgicală de îndepărtare a acelei formațiuni tumorale. Putem să discutăm sub ce formă efectuăm aceste intervenții. Minim invaziv sau mai conservator. Eventual, putem vorbi despre noile tehnologii, cum este robotul DaVinci, dar în final, intervenția chirurgicală este singura soluție terapeutică pentru acest diagnostic.

Intervenția de astăzi cum a fost?

Dr. Mircea Gheorghiță:  Intervenția de astăzi a fost minim invazivă, printr-o incizie care nu depășește cinci centimetri. În timpul intervenției chirurgicale, fotodocumentăm fiecare caz, atât din considerente medico-legale, cât și pentru a confirma pacientului îndepărtarea în întregime a formațiuni tumorale și, bineînțeles, pentru a confirma conservarea nervului facial.

Cât durează recuperarea după o astfel de intervenție?

Dr. Mircea Gheorghiță: Vă dau, din nou, exemplul pacientului de astăzi. S-a internat în cursul dimineții, intervenția a durat o oră și jumătate și mă aștept ca în decurs de două-trei ore să fie conștient, cooperant. Va fi mutat în salon, iar în seara aceasta sau mâine dimineață va fi externat. Recuperarea, din punct de vedere al integrării sociale, mă aștept să fie undeva la trei, patru zile, având ȋn vedere că va avea niște pansamente. Din punct de vedere profesional, depinde, bineînțeles, de activitățile pe care le are fiecare pacient. Se poate relua activitatea de lucru chiar și de a doua zi, atât timp cât acea activitate nu privește ieșitul în praf, ȋn diferențe mari de temperatură, foarte frig, foarte cald, sau eforturi exagerate. Deci o activitate profesională normală se poate relua relativ repede. Sigur, pacienții rămân în concediu medical pentru șapte zile, în funcție de profilul fiecăruia.

Prin efort foarte mare vă referiți și la antrenamentele sportive?

Dr. Mircea Gheorghiță: Da, dar și la cărat sau ridicat greutăți. Antrenamentele sportive sunt de evitat pentru zece zile, pentru că de obicei aceste eforturi fizice duc la creșterea tensiunii. Creșterea tensiunii poate să provoace o sângerare postoperatorie, să creeze un hematom și alte neplăceri de genul acesta.

Și aceste neplăceri, dacă ar fi să apară, presupun o nouă intervenție chirurgicală?

Dr. Mircea Gheorghiță: Sunt hematoame postoperatorii care se toaletează relativ ușor, nu este nevoie de altă intervenție chirurgicală. Se îndepărtează un fir și se evacuează hematomul respectiv. Îmi doresc să evit totuși asta. Așa cum am menționat la început, întrucât intervențiile se fac pe față, iar chirurgia maxilo-facială este o chirurgie eminamente estetică, ne dorim ca pacientul să aibă o prezență estetică cât mai plăcută. Și atunci nu vreau să fac niciun fel de gest chirurgical, pentru absolut niciun fel de complicație. Acesta este principalul motiv pentru evitarea unui hematom, nu pentru dificultatea de a-l trata.

Spuneați mai devreme că există risc de recidivă ȋn această patologie.

Dr. Mircea Gheorghiță: Adenomul pleumorf este cunoscut ca fiind o formațiune tumorală care poate să recidiveze. Atâta timp cât îndepărtăm nu doar formațiunea tumorală, ci și lobul superficial al glandei parotide, riscul de recidivă este zero.

Dacă ar fi să oferiți niște sfaturi sau recomandări pentru pacienții cu probleme similare, care ar fi acestea?

Dr. Mircea Gheorghiță: Recomandarea mea este pur și simplu o creștere a respectului și a atenției față de propria persoană, având în vedere că fața și gâtul sunt ușor palpabile pentru fiecare individ. Nu este nevoie de educație medicală sau de prezența unui medic să îți confirme că ai o modificare la nivelul feței, pe care poți să o vezi în oglindă sau să o simți, în fiecare dimineață, ȋn momentul când îți faci toaleta, igiena personală. Sfatul meu este ca oamenii să fie mai conștienți de propriul organism. Ȋn momentul ȋn care apar lucruri care nu erau în urmă cu o zi acolo, trebuie să mergi la medic. Orice fel de patologie ar trebui să fie prinsă într-un stadiu incipient, nu într-unul avansat.

Am ȋntâlnit formațiuni tumorale benigne ȋn etape de mici dimensiuni, dar și tumori cât o minge de fotbal. Nu vorbesc în partea de oncologie, adică în partea de cancere. Sunt cancere în stadii incipiente și cancere foarte avansate, pentru care soluții chirurgicale nu prea mai există. Recomandarea este ca fiecare să ȋși ia organismul mai în serios și să meargă la medic atunci când apar modificări.

Dar dacă un pacient observă acea formațiune, către ce medic trebuie să se îndrepte?

Dr. Mircea Gheorghiță: De formațiunile tumorale parotidiene, în nomenclatorul medical românesc, se ocupă specialitățile de chirurgie maxilo-facială, partea de ORL și inclusiv de chirurgie generală. Pacientul ar trebui să se prezinte nu în mod particular către o specialitate, ci ar trebui să meargă la medicul de familie, să fie îndrumat în direcția specialistului care se ocupă.