Cele mai eficiente tratamente împotriva sindromului May-Thurner, cauză frecventă de tromboză venoasă, mai ales la femei care folosesc contraceptive sau la persoane sedentare

Cele mai eficiente tratamente împotriva sindromului May-Thurner, cauză frecventă de tromboză venoasă, mai ales la femei care folosesc contraceptive sau la persoane sedentare

Sindromul May-Thurner poate pune în pericol sănătatea sau chiar viața celor afectați, deoarece poate fi o cauză de tromboză venoasă profundă la nivelul membrului inferior stâng sau la nivelul pelvisului. Pentru a afla cum se manifestă mai exact acest sindrom, care sunt factorii de risc și cele mai eficiente tratamente, am discutat cu Prof. Univ. Dr. Mihai Ionac, medic primar chirurgie vasculară din cadrul Spitalului Premiere, Timișoara, partea din Rețeaua de Sănătate Regina Maria.

Sindromul May-Thurner, o patologie complexă

Sindromul May-Thurner sau de compresie a venei iliace, apare ca o consecință a „întretăierii“ anumitor vase de sânge din corp. Mai precis, artera iliacă comună dreaptă, care irigă cu sânge oxigenat piciorul drept se intersectează, mai precis trece peste vena iliacă comună stângă, care drenează sângele din piciorul stâng spre inimă.

„Se întâmplă mai frecvent pe partea stângă pentru că, acolo, vena principală care evacuează sângele din picior este „încălecată” de artera principală care duce sângele spre piciorul drept, este o încrucișare cu care ne naștem. La unele persoane, această arteră chiar strangulează artera și se pare că 40-50% dintre femei au această dispoziție“, explică Prof. Univ. Dr. Mihai Ionac.

Prof. dr. Mihai Ionac, medic primar chirurgie vasculară

Sistemul circulator uman, continuă medicul, este unul extrem de complex, unul dintre cele mai complexe sisteme de conducte cunoscute de oameni. Lungimea acestui sistem circulator – format din artere și vene, „țevi“ ce transportă sângele de la inimă până la țesuturi cu scopul de a le oxigena și, implicit, în cazul venelor, duc sângele deoxigenat înapoi pe același drum, dar în sens opus față de artere, de la țesuturi până la inimă, pentru a fi reoxigenat în plămâni –, este una foarte mare: 160.000 de km.

„Tocmai această lungime face inevitabilă întretăierea anumitor vase. În mod normal, aceasta nu este o problemă, mai puțin în cazul sindromului May-Thurner, care apare prin compresiunea venei iliace stângi de către artera iliacă dreaptă, în pelvis. Să ne închipuim că presăm între degete un furtun, iar urmarea este că sângele venos se întoarce cu dificultate din membrul inferior către inimă. În plus, presiunea și pulsațiile arterei pot cauza leziuni și cicatrici în pereții venei“, exemplifică Dr. Mihai Ionac.

Consecința cea mai gravă a acestei patologii constă în riscul de a suferi o tromboză venoasă profundă (TVP) în membrul inferior stâng sau la nivelul pelvisului.

Tromboza venoasă și embolia pulmonară

Așadar, atunci când venele principale ale corpului se blochează cu trombi (denumite popular cheaguri de sânge) se poate produce tromboza venoasă. „Există două forme complet diferite: sub nivelul ligamentului inghinal (sau al șoldului) și deasupra acestui ligament. În prima formă de tromboză, tratamentul este medicamentos și, de obicei, rezultatele sunt foarte bune cu dispariția simptomelor în peste 90% din cazuri. Tromboza produsă deasupra ligamentului inghinal (deasupra șoldului), la nivelul venelor din abdomen, respectiv din bazin, și, mai ales, la nivelul venei iliace stângi, este o formă gravă, ale cărei șanse de vindecare sunt sub 10%.“

Statisticile arată că pentru tromboza venoasă de la nivelul gambei, șansele de vindecare completă ajung până la 90%, în timp ce posibilitatea de vindecare a trombozei de la nivelul pelvisului este sub 10%.

Mai mult, Dr. Mihai Ionac atrage atenția și asupra unei posibile afecțiuni care poate fi provocată în cascadă de tromboza venoasă profundă: embolia pulmonară.

„Embolia pulmonară, în rare cazuri, este mortală, însă, cel mai important aspect de menționat este că vena, odată blocată, produce simptome care invalidează pur și simplu pacientul sau pacienta. Sângele din picior nu mai are pe unde să se întoarcă, decât prin vene foarte fine, ceea ce înseamnă că piciorul va fi tot timpul umflat, îl vom simți tot timpul în tensiune, greu. În plus, când depunem efort, sângele pătrunde într-un volum mai mare în membrul inferior, pentru că mușchii au nevoie de mult oxigen. În acest caz, sângele nu are pe unde să se întoarcă înapoi spre inimă, așa că apar dureri, care nu permit pacientului sau pacientei să depună efort.“

Cauze și factori de risc

Sindromul May-Thurner, deși întâlnit la circa jumătate din populație, cu precădere la femei, apare de cele mai multe ori sub o formă asimptomatică. „Majoritatea persoanelor nu știu că au sindromul May-Thurner“, spune medicul. „Din cauza faptului că sângele se întoarce cu dificultate din piciorul stâng, unele persoane cu May-Thurner prezintă așa-numita claudicație venoasă. Ce se întamplă, de fapt? În repaus, sângele venos se poate scurge fără probleme prin strangularea venoasă din pelvis. În efort, însă, fluxul de sânge poate crește de peste 30 de ori, așa încât strangularea limitează evacuarea întregului volum de sânge, iar acesta se adună în picior, pe măsura activității. Ca urmare, pacienții simt tensiune în gamba stângă pe măsura accentuării efortului sau când stau în picioare.“

În cazul în care simțiți presiune în gamba stângă la efort, este recomandat să mergeți la un chirurg vascular pentru investigații suplimentare.

În cazul în care, din contră, nu simțiți niciun simptom, există câteva condiții care indică un risc crescut de sindrom May-Thurner, caz în care un consult de rutină poate fi de ajutor, precum:

•   Sunteți femeie și aveți sub 40 de ani,
•   Suferiți de scolioză,
•   Ați născut unul sau mai mulți copii,
•   Sunteți deshidratat(ă),
•   Ati urmat tratament cu contraceptive orale,
•   Aveți o viață sedentară,
•  Suferiți de predispoziție către coagularea ușoară a sângelui (trombofilie).

Cum se stabilește un diagnostic corect

Pentru că este o patologie în general asimptomatică, sindromul May-Thurner este dificil de diagnosticat. Dincolo de examenul clinic în care medicul investighează apariția unor dureri la nivelul gambei în timpul mișcărilor sau a exercițiilor fizice, examenul imagistic este cel care poate indica prezența sau nu a sindromului.

Testele imagistice pentru diagnosticare pot fi non-ivazive sau invazive, după cum urmează:

Teste non-invazive:

•   Ultrasonografie Doppler
•   Venografie CT (Computer Tomograf)
•   IRM (Investigație prin rezonanță magnetică)
•   Flebografie (examen radiologic al venelor)

Teste invazive:

IVUS (Ecografie intravasculară)

Tratarea sindromului May-Thurner

„Această boală se poate trata extrem de eficient, deoarece chirurgul vascular are la îndemână metode de a îndepărta trombul și, de asemenea, de a instala un stent în venă, care va împinge artera la locul ei, va rezolva strangularea și va permite sângelui să circule liber“, precizează dr. Mihai Ionac. 

Intervenția pentru tratarea sindromului May-Thurner poartă numele de stentare venoasă sau angioplastie venoasă cu stent. Stenturile venoase sunt tuburi speciale cu ochiuri metalice cu diametru de circa 14-16 mm, create de dimensiuni mari tocmai pentru a se plia pe dimensiunile de asemenea mari ale venelor din pelvis.

Obiectivele tratamentului pentru sindromul May-Thurner sunt, pe de o parte, scăderea riscului de tromboză venoasă profundă, pe de altă parte, tratarea trombozei venoase profunde deja formate pentru diminuarea simptomelor și scăderea riscului unor posibile complicații, cum ar fi ulcerul venos. „Cea mai bună metodă prin care tratăm sindromul de compresie a venei iliace este intervenția endovasculară, o metodă minim-invazivă, cu mortalitate zero și risc scăzut de complicații. Chirurgul vascular va introduce un balon pentru dilatarea venei strangulate, după care va implanta un stent venos pentru a menține vena deschisă“, mai explică medicul.

Perioada de recuperare

Pacienții își pot relua stilul de viață normal la numai câteva zile după tratamentul endovascular, tratamentele post-operatorii incluzând: recuperare venoasă prin kinetoterapie, ciorap elastic, anticoagulante pentru o perioadă de la 9, până la 12 luni.

În concluzie, senzația de tensiune, de umflare a gambei stângi după efort sau tromboza profundă a membrului inferior stâng poate fi un semn important al sindromului May-Thurner. În această situație, apelați fără întârziere la chirurgul vascular pentru diagnosticarea acestui sindrom. Riscurile tratamentului endovascular sunt reduse, iar procesul de recupare este unul rapid și complet, rezultatele pe termen lung fiind excelente. Însă, nedepistarea sindromului May-Thurner sau amânarea tratamentului pot duce la complicații grave, invalidante, chiar fatale.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare