Relațiile poliamoroase: ce sunt și cum ne dăm seama dacă sunt pentru noi

Poliamor: cum ne dăm seama dacă ni se potrivește

Prima dată când am auzit de termenul de „relație poliamoroasă” a fost în Berlin, în 2016, de la o tânără dintr-o astfel de comunitate. După o oră de discuții și multe întrebări, am intrat într-o și mai mare ceață despre ce presupune o relație de acest tip. Practicasem deja non-monogamia și devenisem curioasă, așa că am vrut să știu cât mai multe despre relațiile poliamoroase.

Ceva timp după acel moment, nedumerirea mi-a fost domolită în Portugalia, unde am început să merg la întâlniri săptămânale numite „Amores dissidentes” organizate de o comunitate feministă. La momentul acela participam la o rezidență artistică în Porto și am avut norocul de a fi ghidată spre această comunitate.

În cadrul acestor întâlniri erau dezbătute diverse aspecte ale iubirii în societatea contemporană, printre care și relațiile poliamoroase și comunicarea în cadrul lor. 

Mai târziu, aveam să aflu că acest tip de întâlniri există și în București, unde dialogul este inițiat de Kitty (foto) și George, atât în spațiul virtual, cât și în diverse locuri din România și au ca scop crearea unui grup de suport pentru persoane care se afla în relații non-monogame sau își doresc acest lucru.

Kitty e una dintre persoanele care își explorează propria sexualitate și îi ajută și pe alții să o facă.

În plus, la Centrul Național al Dansului se organizează recurent sesiuni de discuții, numite Întâlniri indisciplinate – Descentrat, ajunse la ediția a IX-a. 

Premisa de la care se pleacă este că experiențele offline, întâlnirile fizice și contactul direct sunt din ce în ce mai necesare pentru igiena noastră emoțională.

Relațiile poliamoroase. Ce înseamnă

Pe măsură ce am participat la întâlniri și în București, și în afara lui, lucrurile au devenit tot mai clare și mai interesante. Am înțeles ce presupune să ai o relație poliamoroasă: o relație în care partenerii își iau un angajament și sunt atașați sexual și emoțional de mai multe persoane. 

Poliamorul înseamnă să ai mai multe relații intime, consensuale, cu mai mult de un partener și este o formă de non-monogamie etică. Cuvântul „poli” vine din greacă și înseamnă „mai multe” și cuvântul „amor” vine din latină și înseamnă „iubire”.

În cadrul acestei forme de non-monogamie, femeile și/sau bărbații stabilesc relații sexuale și/sau emoționale cu mai mulți parteneri, în același timp. O relație poliamoroasă poate fi formată din trei, patru sau chiar mai mulți parteneri, care știu toți unii de ceilalți. Felul în care oamenii care sunt într-o relație poliamoroasă interacționează sexual este foarte diferit de la relație la relație, în funcție de consensul stabilit de grupul respectiv. 

Spre exemplu, un membru al grupului poate întreține relații sexuale cu doi parteneri din cadrul grupului, împreună sau separat, sau poate avea o relație sexuală doar cu unul dintre ei și o relație platonică/emoțională cu celălalt. Accentul nu este pus doar pe sex, ci pe satisfacerea nevoii de interacțiune socială și pe intimitate.

Alteori, o persoană poate fi poli-anarhistă, asta însemnând că își dorește și caută relații poliamoroase chiar dacă are o relație sau nu cu cineva. 

Prin natura lor, relațiile poliamoroase sunt relații deschise fiindcă implică mai mult de două persoane. Dar nu toate comunitățile poli sunt interesate să aducă unul sau mai mulți parteneri în grup și, astfel, să se extindă. Acest tip de relație se numește relație poliamoroasă închisă, iar asta înseamnă că grupul include multiple relații, dar nimeni din grup să nu încerce extinderea lui.

Relațiile poliamoroase. Cum am ajuns aici?

Experiențele directe și cele secundare, din cărți, filme, povești și muzică, ne-au insuflat ideea că a fi într-o relație de cuplu presupune monogamie. Însă felul în care percepem monogamia s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului. „Înainte, monogamia însemna să fii cu o persoană toată viața, acum înseamnă să fii cu câte o persoană pe rând”, explică Esther Perel, psihoterapeută și autoare de succes, într-o discuție TED din 2015. Acum trăim momentul unei anarhii a relației.

Conform unui studiu publicat în „Journal of Sex and Marital Therapy” în 2016, în Statele Unite, 21% din persoanele participante la studiu (aproximativ 4.200) au avut o relație non-mongamă, în care toți partenerii au fost de acord să întrețină relații intime cu alte persoane. 

„Evoluția relațiilor de la un parteneriat din considerente economice la unul romantic a schimbat radical interacțiunea în cuplu și așteptările partenerilor unul față de celălalt. Astăzi, ne orientăm către o persoană pentru a-i asigura ceea ce altădată un întreg sat îi putea oferi: un sentiment al stabilităţii, al importanţei şi al continuităţii”, explică Esther Perel în cartea „Inteligența erotică”, publicată la editura HarperCollins în anul 2007. „În acelaşi timp, ne aşteptăm ca relaţiile noastre conjugale să fie romantice şi să ne asigure satisfacţie din punct de vedere emoţional şi sexual. E de mirare faptul că atât de multe relaţii sunt zdrobite de povara acestor pretenţii?”, se întreabă aceeași autoare.

Pentru un număr din ce în ce mai mare de persoane, răspunsul la această întrebare este relația poliamoroasă, dar ce presupune ea, de fapt, și cum putem face să ne dăm seama dacă este ceva ce ar funcționa pentru noi?

Pentru a răspunde la o parte din aceste întrebări, am stat de vorbă cu Kitty, George și Oana Maria.

Oana Maria și Ștefan, partenerul ei

Kitty organizează workshop-uri în toată Europa, prin care promovează relațiile alternative și kink-ul (dorințe sexuale și inime, practici și fantezii, considerate non-tradiționale ) și este pe cale să devină terapeut specializat pe educație sexuală. Ea organizează împreună cu George un eveniment lunar, pentru oamenii în relații alternative (pentru mai multe detalii despre event, îi puteți scrie lui Kitty pe site) și este voluntară la Romanian OpenCon, un eveniment care are loc de două ori pe an, în afara Bucureștiului, pentru oameni care trăiesc sau sunt interesați de relațiile alternative. Ea, căsătorită fiind, e parteneră cu George într-o comunitate poli și au împreună un podcast, Eropedia, care propune – după propria caracterizare – „un discurs echilibrat, cultivat și inteligent despre diversitatea erotică din jurul nostru, cu accentul pus pe diversitate”.

Oana Maria este solista formației Pœtrip, model de fotografie nud și este într-o relație poli de 10 ani și locuiește cu partenerul ei, Ștefan.

Ștefan și Oana Maria sunt un cuplu în care comunicarea joacă un rol decisiv

Ce trebuie să știi despre relațiile poliamoroase

Înainte de a lua în considerare o relație poliamoroasă, trebuie să înțelegem câteva lucruri de bază.
O comunitate poli este formată din minimum trei persoane. Nu există un număr maxim de persoane, dar ținând cont că fiecare relație din cadrul comunității este una etică, responsabilă și romantică, nu poate fi foarte mare.
„În acest moment am doi parteneri cu care am o relație romantică, erotică și un partener cu care nu am o relație definită.”, îmi spune Kitty. „Trebuie să mă descurc cu cinci metamori (partenerii partenerilor). Îmi place de ei, sunt grozavi, doar că nu pot să mă văd cu ei mai mult de o dată la trei luni, pentru că și eu am prietenii mei.”, completează ea.
Oana Maria are o relație principală cu Ștefan. Ei mai au o relație cu încă o fată, toți trei, și Oana Maria cu un băiat, separat. 

George a observat că sunt trei generații noi, care văd relațiile diferit de cele monogame. „Sunt poli-anarhiste, în sensul că nu pleacă de la un nucleu care se deschide, nu pleacă de la privilegii de cuplu, partener principal, ci pur și simplu modul lor de relație de la bun început este deschiderea către mai mulți parteneri.”, explică el.

O relație poli poate să funcționeze doar dacă toți partenerii implicați își doresc cu adevărat acest lucru. Se întâmplă de multe ori ca unul din parteneri să aibă doar niște fantezii sexuale legate de ideea de a fi poli, dar să nu-și asume nimic mai mult. La fel, există persoane care acceptă o relație poli doar de dragul partenerului. 

„E o problemă recurentă în comunitatea poli să întâlnești o persoană monogamă și să nu știi ce să faci, nu poți obliga persoana respectivă să stea într-o situație care nu-i face bine, deși sunteți îndrăgostiți. Nu poți să alegi de cine te îndrăgostești, trebuie să comunici și să încerci.”, îmi povestește Oana Maria.
Pentru Kitty este simplu să-și dea seama dacă cineva face asta pentru că își dorește cu adevărat și știe ce implică sau e doar un experiment: „În primul rând mă interesează să aflu dacă este o relație poli de o singură parte. După ce cunosc fiecare individ, vreau să mă întâlnesc cu partenerul lui la o cafea, ca să-mi dau seama mai bine care e situația. E nu caut chestii casual, ceea ce-mi face viața mai ușoară”.

Poliamorul nu este același lucru cu adulterul. Poliamorul și adulterul nu sunt sinonime. O persoană într-o relație poli nu-și înșală partenerul, relațiile dintre cei implicați sunt deschise și consensuale – fiecare partener este de acord ca celălalt să întrețină relații sexuale și romantice cu alte persoane. Acest lucru nu exclude totuși actul de a înșela. Pentru unii, fructul interzis rămâne întotdeauna dezirabil. „Poți să înșeli dacă, atunci când regula de bază este sinceritatea totală, tu nu spui cu cine te întâlnești și ce faceți împreună!”, îmi explică Oana Maria.

Relația poliamoroasă înseamnă apartenența la o comunitate poli sau familie extinsă. Fiecare comunitate are o structură diferită, care poate fi ierarhică (partener principal, partener secundar) sau nu și are reguli personalizate. „Avem o comunitate, ne pasă de toată lumea, suntem empatici cu probleme din cuplu și conflictele care au loc între unii și alții. Dacă ți se întâmplă să nu-ți placă de cineva din grup, trebuie să respecți dorința partenerului și să nu judeci. Când te îndrăgostești ești mai orb, se creează tensiuni, e normal, pe moment e greu, dar prin comunicare se rezolvă multe!”, spune Oana Maria.

De altfel, poliamorul nu este pentru persoane incapabile să-și ia un angajament. Pentru a face parte dintr-o comunitate poli, trebuie să îți iei un angajament solid, atât față de partenerul tău pricipal, cât și față de ceilalți membri ai comunității poli. 

Relațiile poliamoroase. Care este diferența dintre poliamor, poligamie și relație deschisă?

Poliamorul este o relație consensuală, non-monogamă; căsătoria nu este obligatorie, dar poate exista. De exemplu, cuplurile aflate într-o relație poliamoroasă se pot căsători sau pot fi de la început căsătorite. Poligamia presupune o ceremonie (neoficială) de căsătorie între un partener și mai mulți parteneri de sex opus. Poliamorul nu este neapărat heterosexual, poligamia este.
Într-o relație poliamoroasă există o relație afectivă între parteneri și angajament, într-o relație deschisă, nu. Comunitățile poli se formează în timp, relațiile deschise presupun de cele mai multe ori parteneri pentru o noapte.

Valorile unei comunități poliamoroase

Comunicare și negociere. Pentru că nu există un model standard de relație poliamoroasă, comunicarea este cheia pentru o cât mai bună înțelegere în comunitate. „Comunicăm foarte mult, asta înseamnă poliamoria, să vorbești despre sentimentele tale. Dacă te simți gelos, să spui de ce te simți gelos, așa rezolvi problemele.”, îmi explică Oana Maria.

Regulile trebuie negociate recurent, trebuie să fie maleabile și să țină cont de nevoile tuturor celor implicați. Este o relație etică non-monogamă. Nu este vorba doar de distracție și atât.

Încredere, onestitate, loialitate și respect. Anarhia sexuală și în consecință și poliamorul își are bazele în mișcarea Free Love, mișcare socială care acceptă toate formele de iubire. Asta nu înseamnă că poți acționa în orice fel, fără consecințe. Există un echilibru fin în relațiile poli – nu este vorba despre decizii independente, ci despre decizii care țin cont de familia extinsă. Este ca într-un joc de domino, dacă o piesă cade, cad toate în lanț. 

Non-posesivitate. Trebuie să fii deschis către dorințele și nevoile sexuale ale partenerului tău și să înțelegi că satisfacția este un proces complex.

„Sexualitatea partenerului nu ne aparține. Nu este doar pentru noi și nu ar trebui să presupunem că intră automat în jurisdicția noastră”.

Esther Perel, în volumul „Inteligența emoțională”

„În poli am ajuns rațional. Eram cu soțul meu, eu sunt în scena kink, BDSM, soțul meu nu e interesat de asta, eu am avut dorințele astea dintotdeauna și el mi-a spus că există o comunitate. Mă înțeleg foarte bine cu soțul meu, este un om extraordinar, viața noastră sexuală e minunată, doar că lipsea un lucru. Problema pentru mine era că abia aflasem de grupul de BDSM, dar nu puteam face lucrurile pe care mi le doream cu soțul meu!”, îmi povestește Kitty. „Am stat să mă gândesc foarte serios, îl părăsesc? El este omul cu care m-am înțeles cel mai bine, ne-am mutat din prima seară împreună, suntem împreună de șapte ani și nu am avut niciodată o ceartă majoră. Aveam aceleași valori, scopuri și ne vedeam viitorul în același mod. Vreau să renunț la toate astea pentru un singur lucru? Doar ca acest lucru este foarte important pentru mine. Bag asta în dulap, mă prefac că nu am aceste dorințe și continui să fiu cu tine pentru că ești persoană cu care îmi văd viitorul? Făcând aceste analize am ajuns la concluzia că răspunsul este în comunitatea poli!”, mărturisește Kitty.

Este în regulă să simți gelozie într-o relație poli, acest lucru nu te face inadecvat pentru o astfel de comunitate. „Mulți oameni care sunt în relații non-monogame văd gelozia ca fiind o emoție cu care se poate lucra”, explică Heath Schechinger, psiholog la  UC Berkeley și co-fondator al American Psychology Association- Division 44 Pentru monogamie non-consensuală, în revista California Magazine. 

Cum ne dăm seama dacă relațiile poliamoroase sunt pentru noi și ce facem după

O relație poliamoroasă poate fi formată din trei, patru sau chiar mai mulți parteneri, care știu toți unii de ceilalți

În primul rând trebuie să ne cunoaștem foarte bine pe noi înșine.

Trebuie să te înțelegi și să fii capabil de introspecție. Dacă te cunoști suficient, ai toate șansele să evoluezi în interiorul constelații poli, așa cum a fost și în cazul lui George.
„Experiențele din relațiile non-monogame m-au ajutat să conștientizez blind-spot-uri, nu realizam cât de hurtful pot să fiu în relațiile cu oamenii. Dar doar când conștientizezi că repeți aceleași lucruri, vei evolua”, povestește el.

„La un moment dat, a fost un eveniment important pentru mine. Deși aveam trei parteneri, niciunul nu a putut să fie acolo, iar încă doi parteneri casual au ajuns mai târziu decât trebuia. Sau mi s-a întâmplat să am doi parteneri și amândoi să uite de ziua mea. Se întâmplă, trebuie să accepți că oamenii au defecte. Mie oricum mi se pare că acum am mai multe șanse! Altfel, ajungem să idealizăm relația monogamă pentru că partenerul vrea să-ți fie alături tot timpul. Dar asta, de fapt, nu se întâmplă tot timpul. Poliamorul te învață să fii confortabil cu tine însuți, să n-ai nevoie de alții”, spune Kitty.

„Eram certată cu ambii parteneri și am răcit foarte tare, m-am simțit groaznic, am încercat să apelez la ei și ambii m-au refuzat. Inițial, m-am supărat, apoi m-am simțit puternică, am realizat că mă descurc foarte bine singură.” – este concluzia la care a ajuns Oana.

În relațiile poliamoroase experimentele sunt binevenite, dar nu atunci când pun în joc sănătatea emoțională a unuia dintre parteneri.

Dacă simți gelozie, comunică despre asta. În plus, trebuie să îți dorești să ai mai multe relații în același timp și să nu uiți că partenerul va face același lucru. 

Kitty nu consideră că relațiile poli sunt pentru toată lumea: „nu cred ca oamenii iau o decizie informată când vine vorba de relații! Vin cu o idee despre dragoste care te cuprinde, te distruge într-un fel, te deraiaza cu totul și percep asta ca fiind ceva pozitiv. Cred că nu stăm să judecăm cât de toxic este comportamentul ăsta, care duce la codependență. De ce nu putem să fim doi indivizi care pot trăi foarte bine unul fără celălalt, dar aleg să fie și împreună?”

Fiecare relație poliamoroasă este unică, cuplurile trebuie să decidă împreună ce structură va avea și care vor fi regulile din cadrul ei.

Oana Maria și-a dat seama că nu i se potrivește o relație monogamă înainte de Ștefan. „Eram într-o relație de șase ani, dar era la distanță și ajungeam să-l înșel pe prietenul meu des, mai ales cu femei. Mi-am dat seama că dacă aș fi într-o relație monogamă cu un bărbat, mi-aș ignora latura bi complet. Am încercat să-i spun și ne-am despărțit, n-a vrut să mai vorbească deloc cu mine, după o relație de șase ani. La scurt timp după asta l-am cunoscut pe Ștefan care era în aceeași situație ca și mine. Acum suntem împreună de 10 ani și locuim împreună”, povestește Oana Maria.

Nicio relație poli nu este la fel ca alta și nu vine cu instrucțiuni de asamblare. Stabilirea regulilor, adaptarea lor, negocierea lor constantă și comunicarea, mai presus de orice altă nevoie, sunt baza unei relații poli funcționale.

Înainte de a intra într-o relație poli cu partenerul tău, faceți o lista de lucruri pe care acceptați ca partenerul să le experimenteze cu alte persoane.

Câteva lucruri la care să vă gândiți sunt: sărutul, ținutul de mână, mersul în aceleași locuri, gătitul. Orice poate fi pus pe listă și poate fi adaptat de la o relație din cadrul comunității la alta. De exemplu, poți să fii de acord ca partenerul tău să gătească împreună cu un partener, dar nu rețeta specială de cheesecake pe care o gătiți de obicei doar voi doi. 

Una din regulile Oanei și ale lui Ștefan este să nu aibă relații sexuale/intime cu alți parteneri când sunt certați. „O să se creeze un pattern nesănătos, ajungi să asociezi cu ceva negativ partenerul exterior. S-a întâmplat s-o încălcăm amândoi, ești vulnerabil când ești certat. Altă regulă e să nu intrăm în relații cu oameni care nu ne înțeleg, care intră în competiție cu partenerii și vor să se ascundă de partenerii principali”, spune Oana Maria.

Pentru Kitty, descoperirea sinelui și a corpului sunt două planuri interdependente.

Pentru Kitty, regulile nu mai există acum. „Mi-am făcut cont pe OkCupid, unde prima persoană cu care am vorbit a fost George, care mi-a devenit iubit, am avut compatibiliate de 99%, ne-am întâlnit, ne-am plăcut și am dezvoltat sentimente. Sentimentele nu erau parte din înțelegerea inițială cu soțul meu. La început am avut reguli, nu negocieri, pentru că eram la început, nu citisem The Ethical Slut, din punctul ăsta de vedere am fost foarte ok. Nu sunt genul de persoană care, atunci când vede o regulă, simte nevoia să o încalce. M-a frământat foarte mult faptul ca am dezvoltat sentimente, mi-a luat aproape o săptămână până să vorbesc cu soțul meu. Mi-am făcut curaj și i-am spus soțului meu că m-am îndrăgostit și că știu că nu era parte din înțelegere; dacă este prea mult, nu e ceea ce vrea, îl sun pe George și închei relația. El s-a întors spre mine, era pe un scaun la birou și m-a întrebat dacă am de gând să-l părăsesc, eu i-am răspuns că nu și asta a fost tot.

În momentul de față eu și soțul meu nu mai avem reguli, s-a întâmplat organic”.

„Am discutat inclusiv despre copii. El își dorește foarte mult copii biologici, eu îmi doresc să adopt, drept pentru care am și făcut un copil. Compromisul este un copil biologic, unul adoptat și am discutat și despre posibilitatea ca el să facă încă un copil biologic cu altă femeie. Pe mine nu m-ar deranja, este un copil care intră în familia noastră și asta e minunat”.

Kitty

Coming-out și toleranță

În România, subiectul relațiilor non-monogame este în continuare unul controversat. Vorbind cu Kitty, George și Oana Maria, am înțeles din ce în ce mai tare nevoia unui spațiu sigur de comunicare. „Avem nevoie să ne înconjurăm de oameni asemeni nouă pentru că, în cercul de prieteni, dacă nu ești out (n.red – nu declari) că ești poli, nu prea poți să spui nimănui”, îmi explică George.

„Trăim într-o bulă de oameni open minded și când te lovești de realitate este destul de diferit. Cumva nu vrei să-ți expui partenerul la asta și nu îți dorești ca oamenii cu care te vezi să aibă prejudecăți față de tine. Noi, hrănindu-ne cu lecturile pe care le avem, cu valorile pe care avem, înconjurându-ne de oamenii cu care suntem compatibili, uităm cât de brutală poate fi lumea”, concluzionează George.

El și Kitty organizează lunar astfel de întâlniri și ea își propune să deschidă un spațiu feminist, LGBT și kink friendly în București.

„Eu și Kitty ne-am cunoscut ca non-monogami pe OKCupid și am început o relație non-monogamă. La vreo jumătate de an, am aflat că există un grup pe Facebook de persoane non-monogame, imediat după ce am intrat noi a venit cineva cu o propunere de a ne vedea în București. Pe vremea aia erau vreo 300 de oameni și 12 s-au întâlnit. În grupul de kink, nu se practica o non-monogamie teoretizată. La întâlnire ne-am simțit ca o noutate pentru ei, am constatat că mai mult noi am povestit despre experiența noastră și așa ne-am hotărât să organizăm noi întâlnirile, într-un mod mai susținut. Vin oameni în diverse situații, care sunt în relații și vor să le deschidă, care au deja o relație poli, între 12 și 25 de obicei. 

Faptul că întâlnirile poli sunt locul în care pot să fiu non-monogam, mă face să mă simt mai împlinit. Mă făcea să mă simt confortabil și faptul că puteam să merg la Macaz și să mă salut oameni care au fost la întâlnirile noastre și e nevoie de asta în continuare”, spune George.

Relațiile poliamoroase. Poliamorul și monogamia împreună?

Nici relațiile poliamoroase, nici monogamia nu sunt o alegere pe viață

Unul din cele mai importante lucruri care trebuie discutate este felul în care ne poziționăm față de relații. Sunt persoane care preferă categoric o structură sau alta, dar nici poliamorul, nici monogamia nu sunt o alegere pe viață. Dorințele și nevoile noastre se schimbă odată cu noi și ăsta este un gând care conferă putere. 

Am fost curioasă să aflu dacă Oana Maria, Kitty și George s-ar întoarce la o relație monogamă. „Sunt foarte confortabilă cu monogamia, n-am simțit că am pierdut ceva, dar acum nu mi se pare în regulă să închid opțiuni.”, a spus Kitty.

Pentru George, să devii poli este un punct din care nu te poți întoarce: “În momentul în care te-ai identificat cu asta, e greu să revii la monogamie. Poate să existe un punct în care relația inițială să aibă nevoie de mai multă atenție și dacă îți pasă de toți oamenii implicați, poți vedea în ce măsură negociezi, dar nu cred că ne vom trezi mâine eu și soția mea și vom vrea să fim iar monogami!”.

„Mi se pare că am evoluat atât de mult în ultima vreme și am luptat atât de mult pentru libertatea mea, că ar însemna să mă trădez! Chiar dacă o vreme ar merge, sunt convinsă că aș ajunge să fiu frustrată că am renunțat la mine ca să fiu cu altcineve”, mărturisește Oana. Acestea sunt doar o mică parte din insight-urile relațiilor consensuale non-monogame.

Pentru o cercetare amănunțită există cărți, teze și studii la care putem apela, printre care „The Ethical Slut” scrisă de Dossie Easton, volumele „Regândirea infidelității” și „Inteligența emoțională”, a lui Esther Perel sau „Savage Love” de Dan Savage, jurnalist și autor al unui podcast-săptămânal.

Mai mult, în București, Kitty și George lucrează activ la creșterea comunității prin întâlnirile lunare. „Noi încercăm să normalizam discursul și încercăm să fim un suport de care noi înșine avem nevoie, pentru oamenii care se identifică cu alegerile și cu stilul nostru de viața. Dacă noi punem lucrurile astea în lume, problemele, conflictele pe care le avem, prin grup și prin podcast, o facem pentru a normaliza un discurs și a oferi un sprijin”, adaugă George.

La Centrul Național al Dansului din București sunt organizate întâlniri periodice, deschise pentru oricine este dornic să participe. Aici se promovează dialogul deschis despre lucruri care ne preocupă în societatea contemporană, cum ar fi intimitatea, sexualitatea și nu numai. 

De exemplu, în cadrul Descentrat, ediția a IX-a, subiectul a fost dragostea în societatea contemporană. Invitații au fost Monica Jitariuc, expert în comunicare integrată și specializată în social media, care a vorbit despre întâlnirile romantice pe aplicații mobile precum Tinder, și Oana Maria, care a făcut un performance de stand-up comedy.

Relațiile poliamoroase sunt, până la urmă, o întoarcere la ideea romantizată a satului, o „externalizare consensuală”, cum o numește Esther Perel, în care îți poți satisface toate nevoile, atât emoționale, cât și fizice. Poți să mergi la tango cu un partener căruia îi place la fel de mult ca și ție să danseze și poți să te duci la un concert cu un alt partener, care îți împărtășește aceleași preferințe muzicale.

În relațiile poliamoroase este vorba despre exploatarea celor mai bune părți ale tale, într-un mod responsabil, etic și grijuliu. Este vorba despre cunoaștere de sine, limite emoționale clare și iubire profundă față de comunitatea ta. 

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare