Belara

Doze

Comprimatul filmat trebuie administrat zilnic, la aceeaşi oră (de preferinţă seara), timp de 21 zile consecutive, urmate de o pauză de 7 zile în care nu se vor administra comprimate filmate; după două până la cel mult patru zile de la administrarea ultimului comprimat filmat, trebuie să apară o sângerare de întrerupere, similară sângerării menstruale. După intervalul de şapte zile în care nu se administrează comprimate, tratamentul trebuie continuat cu următorul blister de Belara, indiferent dacă sângerarea s-a oprit sau nu.

Comprimatele filmate trebuie scoase din blister prin apăsare, la poziţia marcată cu ziua corespunzătoare din săptămână şi trebuie înghiţite întregi, cu puţin lichid, dacă este necesar. Comprimatele filmate trebuie administrate zilnic, urmând direcţia indicată de săgeată.

Iniţierea administrării comprimatelor filmate

În cazul în care nu s-a administrat anterior un contraceptiv hormonal (în timpul ultimului ciclu menstrual)

Primul comprimat filmat trebuie administrat în prima zi a următoarei sângerări menstruale. Dacă primul comprimat filmat este administrat în prima zi de menstruaţie, contracepţia începe din prima zi de administrare şi se menţine, de asemenea, în timpul intervalului de şapte zile în care nu se administrează medicamentul.

Primul comprimat filmat poate fi, de asemenea, administrat în ziua a doua – a cincea a ciclului menstrual, indiferent dacă sângerarea s-a oprit sau nu. În acest caz trebuie utilizate măsuri suplimentare de contracepţie mecanică în primele şapte zile de administrare.

Dacă menstruaţia a început de mai mult de cinci zile, pacienta trebuie instruită să aştepte următorul ciclu menstrual înainte de a începe administrarea Belara.

Trecerea de la un alt contraceptiv hormonal la Belara

Trecerea de la un contraceptiv hormonal (CHC) cu administrare de 22 zile sau 21 zile Toate comprimatele din vechea cutie trebuie administrate în mod obişnuit. Primul comprimat filmat de Belara trebuie administrat în ziua următoare. În acest caz, nu există pauză în administrare şi femeia nu trebuie să aştepte până când apare următoarea sângerare de întrerupere. Nu sunt necesare măsuri suplimentare de contracepţie.

Trecerea de la un contraceptiv hormonal (CHC) cu administrare zilnică (contraceptiv de 28 zile) Administrarea Belara trebuie iniţiată după ce s-a administrat ultimul comprimat activ din cutia cu contraceptivul de 28 zile (după ce s-au administrat 21 sau 22 comprimate). Primul comprimat de Belara trebuie administrat în ziua următoare. Nu există pauză în administrare şi femeia nu trebuie să aştepte până când apare următoarea sângerare de întrerupere. Nu sunt necesare măsuri suplimentare de contracepţie.

Trecerea de la un contraceptiv hormonal care conţine numai progesteron În cazul trecerii de la o metodă bazată numai pe progestogen (contraceptiv oral, injecţie, implant) sau de la un sistem intrauterin care eliberează progestogen (SIU) Femeia poate trece în orice zi de la contraceptivul oral cu progestogen (de la implant sau SIU în ziua îndepărtării sale, de la un produs injectabil în momentul în care trebuie făcută următoarea injecţie), dar în toate aceste cazuri pacientele trebuie sfătuite să utilizeze suplimentar o metodă de barieră în primele 7 zile ale administrării comprimatului.

După un avort spontan sau provocat în primul trimestru de sarcină Administrarea Belara poate începe imediat după un avort spontan sau provocat în primul trimestru de sarcină. În acest caz nu sunt necesare măsuri contraceptive suplimentare.

După o naştere sau un avort spontan sau provocat în trimestrul al doilea de sarcină După naştere, femeile care nu alăptează pot începe administrarea medicamentului la 21-28 zile de la naştere; în acest caz nu sunt necesare măsuri contraceptive suplimentare.

Dacă administrarea începe după mai mult de 28 zile de la naştere, sunt necesare măsuri contraceptive suplimentare în timpul primelor şapte zile.

Dacă femeia a avut deja un contact sexual, trebuie exclusă prezența sarcinii sau femeia trebuie să aştepte următoarea menstruaţie înainte de a începe administrarea contraceptivului.

Alăptarea (vezi pct. 4.6) Belara nu trebuie administrat la femeile care alăptează.

După întreruperea administrării Belara După întreruperea administrării Belara, primul ciclu poate fi prelungit cu aproximativ o săptămână.

Administrarea comprimatelor omise

Dacă pacienta a omis să ia un comprimat filmat, dar îl administrează în decurs de 12 ore, nu sunt necesare măsuri contraceptive suplimentare. Administrarea comprimatelor filmate trebuie să continue conform orarului obişnuit.

Dacă intervalul uzual de administrare este depăşit cu mai mult de 12 ore, eficienţa contraceptivă a medicamentului scade. Ultimul comprimat filmat omis trebuie administrat imediat ce îşi aminteşte, chiar dacă aceasta înseamnă să administreze 2 comprimate în acelaşi timp. Celelalte comprimate filmate trebuie administrate conform orarului obişnuit. În plus, în următoarele şapte zile trebuie utilizate măsuri suplimentare de contracepţie mecanică, cum sunt prezervativele. Dacă în aceste şapte zile s-a depăşit momentul în care trebuia terminată cutia utilizată în mod curent, următoarea cutie de Belara trebuie începută imediat ce se termină cutia actuală, fără să existe un interval între administrarea cutiilor („regula celor şapte zile”). Este posibil ca sângerarea normală de întrerupere să nu apară până când nu s-a terminat administrarea celei de-a doua cutii; cu toate acestea, în timpul administrării comprimatelor pot apare frecvent, sângerări intermenstruale neregulate sau microhemoragii (pete). Dacă nu se produce sângerarea de întrerupere după administrarea celei de-a doua cutii, trebuie efectuat un test de sarcină.

Recomandări în caz de tulburări digestive Dacă vărsăturile apar într-un interval de 3-4 ore după administrarea comprimatelor sau dacă apare diaree severă, absorbţia poate fi incompletă şi nu se mai poate asigura o contracepţie eficientă. În acest caz trebuie urmate instrucţiunile din paragraful „Administrarea comprimatelor omise” (a se vedea mai sus). Administrarea Belara trebuie continuată. Cu toate acestea, pe perioada rămasă din ciclu trebuie utilizate măsuri suplimentare de contracepţie mecanică.

Atenţionări Fumatul creşte riscul apariției reacţiilor adverse severe cardiovasculare în cazul utilizării contraceptivelor hormonale combinate (CHC). Acest risc creşte odată cu înaintarea în vârstă şi cu consumul de tigări şi este foarte pronunţat la femei cu vârste peste 35 ani. Femeile fumătoare cu vârstă peste 35 ani trebuie să utilizeze alte metode contraceptive.

Administrarea CHC este asociată cu un risc crescut de apariție a unor afecţiuni grave, cum sunt infarct miocardic, tromboembolism, accident vascular cerebral sau tumori hepatice. Riscul morbidităţii şi mortalităţii creşte semnificativ în prezenţa altor factori de risc, cum sunt hipertensiunea arterială, hiperlipidemia, obezitatea şi diabetul zaharat.

În cazul prezenţei oricăreia dintre afecţiunile sau a oricăruia dintre factorii de risc menţionaţi mai jos, trebuie discutat cu femeia respectivă dacă este adecvată administrarea Belara.

În eventualitatea agravării sau a apariţiei pentru prima dată a oricăreia dintre aceste afecţiuni sau a oricăruia dintre factorii de risc, femeia trebuie sfătuită să contacteze medicul pentru a se stabili dacă trebuie oprită utilizarea Belara. Riscul de tromboembolism venos (TEV) Utilizarea oricărui contraceptiv hormonal combinat determină creşterea riscului de tromboembolism venos (TEV) comparativ cu situaţiile în care nu se administrează niciun astfel de contraceptiv. Medicamentele care conţin levonorgestrel, norgestimat sau noretisteron sunt asociate cu cel mai scăzut risc de TEV. Nu se cunoaşte încă nivelul riscului asociat cu Belara comparativ cu aceste medicamente cu risc mai scăzut. Decizia de a utiliza orice alt medicament decât unul dintre cele cu cel mai scăzut risc de TEV trebuie luată numai după o discuţie purtată cu femeia respectivă, pentru a se asigura că aceasta înţelege riscul de TEV asociat cu CHC, modul în care factorii săi de risc curenţi influenţează acest risc şi că riscul său de TEV este cel mai crescut în primul an de utilizare pentru prima dată. De asemenea, există dovezi că riscul este crescut atunci când administrarea CHC este reiniţiată după o pauză de utilizare de 4 săptămâni sau mai mult.

Dintre femeile care nu utilizează un CHC şi nu sunt gravide, la aproximativ 2 din 10000 va apărea TEV în decurs de un an. Cu toate acestea, la orice femeie riscul poate fi mult mai crescut, în funcţie de factorii săi de risc coexistenţi (vezi mai jos).

În studiile epidemiologice efectuate la femeile care utilizează contraceptive hormonale combinate cu doză scăzută (<50 μg etinilestradiol) s-a constatat că din 10000 femei, la aproximativ 6 până la 12 femei va apărea TEV în decurs de un an.

Se estimează că din 10000 femei care utilizează un CHC care conţine levonorgestrel, la aproximativ 61 va apărea TEV în decurs de un an.

Nu se cunoaşte încă nivelul riscului în cazul administrării CHC care conţin clormadinonă comparativ cu riscul în cazul administrării CHC care conţin levonorgestrel.

Numărul de apariţii a TEV în decursul unui an în cazul administrării de CHC cu doză scăzută este mai mic decât numărul preconizat la femei în timpul sarcinii sau în perioada post-partum.

În 1-2% din cazuri, TEV poate fi letal.

Extrem de rar s-a raportat apariţia trombozei la nivelul altor vase de sânge, de exemplu venele şi arterele hepatice, mezenterice, renale sau retiniene, la utilizatoarele de CHC.

Factori de risc de TEV Riscul de complicaţii aferente tromboembolismului venos la utilizatoarele de CHC poate creşte substanţial la o femeie cu factori de risc suplimentari, în special dacă există factori de risc multipli (vezi tabelul). Belara este contraindicat dacă o femeie prezintă factori de risc multipli care determină prezenţa unui risc crescut de tromboembolism venos pentru aceasta (vezi pct. 4.3). Dacă o femeie prezintă mai mult de un factor de risc, este posibil ca suma factorilor individuali să fie mai mică decât creşterea riscului – în acest caz, trebuie luat în considerare riscul total de TEV pentru aceasta. Dacă se consideră că riscurile depăşesc beneficiile, nu trebuie prescris un CHC (vezi pct. 4.3).

Tabel: Factori de risc de TEV Factor de risc Observaţie Obezitate (indice de masă corporală peste Riscul creşte substanţial odată cu creşterea IMC. 30 kg/m2). Este deosebit de important de luat în considerare dacă sunt prezenţi şi alţi factori de risc. Imobilizare prelungită, intervenţie În aceste situaţii se recomandă întreruperea utilizării chirurgicală majoră, orice fel de plasturelui/pilulei/inelului (în cazul intervenţiei intervenţie chirurgicală la nivelul chirurgicale de elecţie cu cel puţin patru săptămâni picioarelor sau al pelvisului, intervenție înainte) şi nereluarea acesteia până la două săptămâni neurochirurgicală sau traumatism major. după remobilizarea completă. Trebuie utilizată o altă 1 Punctul de mijloc al intervalului de 5-7 din 10000 FA, pe baza riscului relativ pentru CHC care conţin levonorgestrel

comparativ cu riscul neutilizării, de 2,3-3,6.

metodă contraceptivă pentru a evita apariţia unei sarcini nedorite. Notă: imobilizarea temporară din cauza Trebuie luat în considerare tratamentul antitrombotic unei deplasări pe calea aerului > 4 ore dacă nu a fost întreruptă în prealabil utilizarea Belara. poate reprezenta, de asemenea, un factor de risc de TEV, în special la femeile cu alţi factori de risc. Prezenţa antecedentelor heredocolaterale Dacă se suspectează o predispoziţie ereditară, femeia (de exemplu, tromboembolism venos trebuie trimisă la un specialist pentru recomandări prezent vreodată la un frate/o soră sau la înainte de a se decide în legătură cu utilizarea oricărui vreunul dintre părinţi, în special la o CHC. vârstă relativ tânără, înainte de vârsta de 50 ani). Alte afecţiuni medicale asociate cu TEV Cancer, lupus eritematos sistemic, sindrom hemolitic uremic, boală intestinală inflamatorie cronică (boală Crohn sau colită ulcerativă) şi anemie falciformă. Înaintarea în vârstă În special vârsta peste 35 ani

Nu există un consens legat de rolul posibil al venelor varicoase şi al tromboflebitei superficiale în ceea ce priveşte debutul sau progresia trombozei venoase.

Trebuie luat în considerare riscul crescut de tromboembolism în timpul sarcinii şi în special în perioada puerperală de 6 săptămâni (pentru informaţii privind „Fertilitatea, sarcina şi alăptarea” vezi pct. 4.6).

Simptomele TEV (tromboză venoasă profundă şi embolie pulmonară) În eventualitatea apariţiei simptomelor, femeile trebuie sfătuite să solicite asistenţă medicală imediată şi să informeze profesionistul din domeniul sănătăţii că iau un CHC.

Simptomele trombozei venoase profunde (TVP) pot include:

• umflare unilaterală a membrului inferior şi/sau a piciorului sau de-a lungul unei vene a membrului inferior;
• durere sau sensibilitate la nivelul membrului inferior, care este posibil să fie resimţită numai în ortostatism sau în timpul mersului;
• senzaţie crescută de căldură la nivelul membrului inferior afectat; înroşirea sau decolorarea tegumentului de la nivelul membrului inferior.

Simptomele de embolie pulmonară (EP) pot include:

• debut brusc al senzaţiei de lipsă de aer sau al unei respiraţii rapide;
• tuse bruscă, care poate fi însoţită de hemoptizie;
• durere toracică ascuţită;
• vertij sau ameţeală severe;
• ritm cardiac rapid sau neregulat.

Unele dintre aceste simptome (de exemplu, „senzaţia de lipsă de aer”, „tusea”) sunt nespecifice şi pot fi interpretate greşit ca aparţinând unor evenimente mai frecvente sau mai puţin severe (de exemplu, infecţii de tract respirator).

Alte semne de ocluzie vasculară pot include: durere bruscă, umflare şi decolorare uşoară spre albastru a unei extremităţi.

Dacă ocluzia apare la nivelul ochiului, simptomele pot varia, de la înceţoşarea nedureroasă a vederii, care poate progresa spre pierderea vederii. Uneori, pierderea vederii poate apărea aproape imediat.

Riscul de tromboembolism arterial (TEA)

Studiile epidemiologice au evidenţiat, de asemenea, asocierea utilizării CHC cu un risc crescut de tromboembolism arterial (infarct miocardic) sau accident cerebrovascular (de exemplu, atac ischemic tranzitor, accident vascular cerebral). Evenimentele tromboembolice arteriale pot fi letale.

Factori de risc de TEA Riscul de complicaţii tromboembolice arteriale sau de accident cerebrovascular la utilizatoarele de CHC creşte la femeile cu factori de risc (vezi tabelul). Belara este contraindicat dacă o femeie prezintă un factor de risc grav sau factori de risc multipli pentru TEA, care determină prezenţa unui risc crescut de tromboză arterială pentru aceasta (vezi pct. 4.3). Dacă o femeie prezintă mai mult de un factor de risc, este posibil ca suma factorilor individuali să fie mai mică decât creşterea riscului – în acest caz, trebuie luat în considerare riscul total pentru aceasta. Dacă se consideră că riscurile depăşesc beneficiile, nu trebuie prescris un CHC (vezi pct. 4.3).

Tabel: Factori de risc de TEA Factor de risc Observaţie Înaintarea în vârstă În special vârsta peste 35 ani Fumatul Femeile trebuie sfătuite să nu fumeze dacă doresc să utilizeze un CHC. Femeile cu vârsta peste 35 ani care continuă să fumeze trebuie sfătuite cu insistenţă să utilizeze o metodă contraceptivă diferită. Hipertensiunea arterială Obezitate (indice de masă corporală Riscul creşte substanţial odată cu creşterea IMC. peste 30 kg/m2). Deosebit de important la femeile cu factori de risc suplimentari Prezenţa antecedentelor Dacă se suspectează o predispoziţie ereditară, femeia heredocolaterale (tromboembolism trebuie trimisă la un specialist pentru recomandări arterial prezent vreodată la un frate/o înainte de a se decide în legătură cu utilizarea oricărui soră sau la vreunul dintre părinţi, în CHC special la o vârstă relativ tânără, înainte de vârsta de 50 ani). Migrenă O creştere a frecvenţei sau severităţii migrenei în timpul utilizării CHC (care poate reprezenta un prodrom al unui eveniment cerebrovascular) poate reprezenta un motiv pentru întreruperea imediată a utilizării acestuia. Alte afecţiuni medicale asociate cu Diabetul zaharat, hiperhomocisteinemia, cardiopatia evenimente adverse de natură valvulară şi fibrilaţia atrială, dislipoproteinemia şi vasculară. lupusul eritematos sistemic.

Simptome de TEA În eventualitatea apariţiei de simptome, femeile trebuie sfătuite să solicite asistenţă medicală imediată şi să informeze profesionistul din domeniul sănătăţii că iau un CHC.

Simptomele de accident cerebrovascular pot include:

• amorţire sau slăbiciune bruscă la nivelul feţei, braţului sau piciorului, în special pe o parte a corpului;
• apariţia bruscă de probleme la mers, ameţeală, pierderea echilibrului sau coordonării;
• apariţia bruscă a confuziei, problemelor de vorbire sau de înţelegere;
• apariţia bruscă a problemelor de vedere la unul sau ambii ochi;
• cefalee bruscă, severă sau prelungită, fără cauză cunoscută;
• pierderea cunoştinţei sau leşin, cu sau fără convulsii. Simptomele temporare sugerează că evenimentul este un atac ischemic tranzitor (AIT).

Simptomele infarctului miocardic (IM) pot include:

• durere, disconfort, presiune, greutate, senzaţie de constricţie sau de plenitudine la nivelul toracelui, braţului sau sub stern;
• senzaţie de disconfort care radiază spre spate, maxilar, gât, braţ, stomac;
• senzaţie de suprasaţietate, indigestie sau sufocare;

• transpiraţie, greaţă, vărsături sau ameţeală;
• slăbiciune extremă, anxietate sau lipsă de aer;
• ritm cardiac rapid sau neregulat.

Utilizatoarele de CHC trebuie informate că trebuie să se adreseze medicului în cazul apariţiei unor simptome posibile de tromboză. Administrarea Belara trebuie întreruptă în cazul suspiciunii sau confirmării trombozei.

Tumori În unele studii epidemiologice s-a observat că utilizarea CHC timp îndelungat poate duce la creşterea riscului de cancer de col uterin, dar persistă o controversă privind gradul în care această constatare este atribuită unor factori de confuzie, de exemplu comportamentul sexual sau infecţia cu virusul papiloma uman (HPV).

O metaanaliză a 54 de studii epidemiologice a raportat că există o creştere uşoară a riscului relativ (RR = 1,24) de a avea cancer de sân diagnosticat la femeile care utilizează în mod curent CHC. Riscul suplimentar scade gradat în cursul celor 10 ani după întreruperea utilizării CHC. Deoarece cancerul de sân este rar la femei cu vârsta sub 40 ani, numărul suplimentar de cazuri de cancer de sân diagnosticate la femeile care utilizează CHC în mod curent şi cele care au utilizat recent CHC este mic în comparaţie cu riscul general de apariție a cancerului de sân. Aceste studii nu aduc dovezi de cauzalitate. Creşterea riscului se poate datora unei diagnosticări precoce a cancerului de sân la femeile care utilizează CHC, efectelor biologice ale CHC sau unei combinaţii a ambelor. Cancerul de sân diagnosticat la femeile care au utilizat vreodată CHC tinde să fie mai puţin avansat clinic decât cancerul diagnosticat la femeile care nu au utilizat CHC.

În cazuri rare, la femeile care utilizează CHC au fost raportate tumori hepatice benigne şi în cazuri şi mai rare tumori hepatice maligne. În cazuri izolate, aceste tumori au condus la hemoragii intra-abdominale care au pus viaţa în pericol. O tumoră hepatică trebuie luată în considerare în diagnosticul diferenţial atunci când apar dureri severe în abdomenul superior, hepatomegalie sau semne de hemoragie intra-abdominală la femeile care utilizează CHC, iar administrarea Belara trebuie întreruptă.

Alte afecţiuni

Stările depresive și depresia sunt reacții adverse bine cunoscute ale utilizării contraceptivelor hormonale (vezi pct. 4.8). Depresia poate fi gravă și este un factor de risc bine cunoscut pentru comportament suicidar și suicid. Femeile trebuie sfătuite să se adreseze medicului în caz de schimbări de dispoziție și de simptome depresive, inclusiv la scurt timp după inițierea tratamentului.

Femeile cu hipertrigliceridemie sau cu antecedente heredocolaterale pot prezenta un risc crescut de pancreatită în cazul în care utilizează CHC.

Cu toate că au fost raportate creşteri mici ale tensiunii arteriale la multe femei care utilizează CHC, creşterile relevante din punct de vedere clinic sunt rare. Totuşi, dacă pacienta dezvoltă hipertensiune arterială persistentă, semnificativă din punct de vedere clinic în timpul utilizării CHC, este prudent ca medicul să decidă întreruperea utilizării CHC şi să trateze hipertensiunea arterială. Când este necesar, utilizarea CHC poate fi reluată dacă prin tratament antihipertensiv s-au obţinut valori normale ale tensiunii arteriale.

Următoarele afecţiuni au fost raportate că apar sau se agravează atât o dată cu sarcina, cât şi cu utilizarea CHC, dar dovada unei asocieri cu utilizarea CHC nu este clară: icter şi/sau prurit legate de colestază; litiază biliară; porfirie; lupus eritematos sistemic; sindrom hemolitic uremic; coree Sydenham; herpes gestaţional; pierdere a auzului legată de otoscleroză.

Tulburările acute sau cronice ale funcţiei hepatice pot necesita întreruperea utilizării CHC până când valorile funcţiilor hepatice revin la normal. Reapariţia icterului colestatic care a apărut prima dată în timpul sarcinii sau al utilizării anterioare de steroizi sexuali necesită întreruperea utilizării CHC.

Deşi CHC pot avea efecte asupra rezistenţei periferice la insulină şi asupra toleranţei la glucoză, nu există nicio dovadă a necesităţii de a modifica regimul terapeutic la pacientele cu diabet zaharat care utilizează CHC cu doză mică (conţinând < 0,05 mg etinilestradiol). Totuşi, femeile cu diabet zaharat trebuie monitorizate cu atenţie în timpul utilizării CHC.

Boala Crohn şi colita ulceroasă au fost asociate cu utilizarea CHC.

Cloasma poate să apară ocazional, mai ales la femeile eu antecedente de cloasmă gravidică. Femeile cu predispoziţie la cloasmă trebuie să evite expunerea la soare sau la radiaţii ultraviolete în timpul utilizării CHC.

Precauţii

Administrarea de estrogeni sau asocieri de estrogen/progesteron poate avea efecte negative asupra anumitor afecţiuni/situaţii patologice. Este necesar consult medical de specialitate în următoarele cazuri:  epilepsie  scleroză multiplă  tetanie  migrenă (vezi şi pct. 4.3)  astm bronşic  insuficienţă cardiacă sau renală  choree minoră  diabet zaharat (vezi pct. 4.3)  afecţiuni hepatice (vezi pct. 4.3)  dislipoproteinemie (vezi pct. 4.3)  boli autoimune (incluzând lupus eritematos sistemic)  obezitate  hipertensiune arterială (vezi pct. 4.3)  endometrioză  boală venoasă varicoasă, flebită (vezi pct. 4.3)  coagulopatii (vezi pct. 4.3)  mastopatie  fibrom (miom) uterin  herpes gestaţional  depresie  boală intestinală inflamatorie cronică (boala Crohn, colita ulcerativă; vezi pct. 4.8).

Consult medical/examene medicale Înainte de iniţierea sau reinstituirea utilizării Belara, trebuie efectuată o anamneză completă (incluzând antecedentele heredocolaterale) şi trebuie exclusă prezenţa unei sarcini. Trebuie măsurată tensiunea arterială şi trebuie efectuat un examen fizic, ghidat de contraindicaţii (vezi pct. 4.3) şi atenţionări (vezi pct. 4.4).

Este important să se atragă atenţia femeii asupra informaţiilor despre tromboza venoasă sau arterială, inclusiv riscul Belara comparativ cu al altor CHC, simptomele de TEV şi TEA, factorii de risc cunoscuţi şi ce trebuie să facă în eventualitatea suspectării unei tromboze.

De asemenea, femeia trebuie instruită să citească cu atenţie prospectul şi să respecte recomandările furnizate. Frecvenţa şi natura examinărilor trebuie să se bazeze pe recomandările din ghidurile terapeutice în vigoare şi să fie adaptate pentru fiecare femeie în parte.

Femeile trebuie informate că medicamentele contraceptive hormonale nu oferă protecţie împotriva infecţiei cu HIV (SIDA) şi a altor boli cu transmitere sexuală.

Eficacitate redusă

Eficacitatea contraceptivă a medicamentului poate fi diminuată în următoarele condiţii: omiterea unui comprimat filmat (vezi „Administrarea comprimatelor omise”), vărsăturile sau tulburările intestinale, inclusiv diareea, administrarea concomitentă, pe termen lung, a unor medicamente (vezi pct. 4.5) sau în cazuri foarte rare, unele tulburări metabolice.

Efectul asupra controlului ciclului menstrual

Sângerări intermenstruale neregulate sau microhemoragii (pătare)

Toate contraceptivele hormonale pot cauza sângerări vaginale neregulate (sângerări intermenstruale sau pătare), în special în primele cicluri de administrare. Ca urmare, evaluarea medicală a ciclurilor neregulate trebuie efectuată doar după o perioadă de adaptare de aproximativ trei cicluri. Dacă în timpul administrării Belara, sângerările intermenstruale persistă sau apar după cicluri menstruale care au fost anterior regulate, trebuie efectuată o examinare pentru excluderea unei sarcini sau a unei tulburări organice. După ce s-a exclus prezenţa unei sarcini sau a unei tulburări organice, administrarea Belara poate fi continuată sau se poate înlocui cu un alt medicament.

Sângerările intermenstruale pot constitui un semn de eficacitate contraceptivă redusă (vezi „Administrarea comprimatelor omise”, „Recomandări în caz de tulburări digestive” şi pct. 4.5).

Absenţa sângerării de întrerupere Sângerarea de întrerupere apare, de obicei, după 21 zile de administrare a comprimatului. Sângerarea de întrerupere poate fi absentă ocazional şi, în special, în primele luni de administrare. Cu toate acestea, absenţa sângerării nu trebuie considerată un indicator al efectului contraceptiv scăzut. Dacă sângerarea nu este prezentă după un ciclu de administrare în care niciun comprimat filmat nu a fost omis, perioada de şapte zile fără comprimate nu a fost prelungită, nu s-au administrat concomitent alte medicamente şi nu au existat simptome cum sunt vărsături sau diaree, concepţia este puţin probabilă şi administrarea Belara poate fi continuată. Dacă administrarea Belara nu s-a efectuat conform instrucţiunilor, înaintea primei absenţe a sângerării de întrerupere sau dacă sângerarea de întrerupere nu apare în două cicluri consecutive, trebuie exclusă prezenţa unei sarcini înainte de a continua administrarea medicamentului.

Creșteri ale ALAT În cadrul studiilor clinice efectuate la pacienți tratați pentru infecții cu virusul hepatitei C (VHC) cu medicamente care conțin ombitasvir/paritaprevir/ritonavir și dasabuvir, împreună cu sau fără ribavirin, creșteri ale valorilor transaminazelor (ALAT) de peste 5 ori limita superioară a normalului (LSN) au apărut semnificativ mai frecvent la femeile care utilizau medicamente care conțin etinilestradiol, cum sunt contraceptive hormonale combinate (CHC), (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Acest medicament conține lactoză. Pacientele cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Studiile clinice efectuate cu Belara au arătat că cele mai frecvente reacţii adverse (>20%) au fost: sângerări intermenstruale, pătare, cefalee şi mastodinie.

Într-un studiu clinic care a cuprins 1629 femei cărora li s-a administrat Belara, au fost raportate următoarele reacţii adverse.

În plus, în utilizarea după punerea pe piață au fost raportate următoarele reacții adverse asociate cu utilizarea substanțelor active etinilestradiol și acetat de clormadinonă: cădere a părului, astenie, reacții alergice dermice/la nivelul pielii/urticarie, leucoree.

Descrierea reacţiilor adverse selectate S-au raportat, de asemenea, următoarele reacţii adverse în cazul administrării de contraceptive hormonale combinate:  S-a observat un risc crescut de evenimente trombotice şi tromboembolice arteriale şi venoase, inclusiv infarct miocardic, accident vascular cerebral, atacuri ischemice tranzitorii, tromboză venoasă şi embolie pulmonară la femeile care utilizează CHC, prezentate mai detaliat la pct. 4.4.  În unele studii s-a raportat un risc crescut de afecţiuni ale tractului biliar în cazul administrării pe termen lung a CHC. Există controverse cu privire la posibilitatea formării unor calculi biliari în timpul tratamentului cu medicamente care conţin estrogen.  În cazuri rare, după administrarea de contraceptive hormonale orale, s-au observat tumori hepatice benigne și în cazuri foarte rare tumori hepatice maligne; în cazuri izolate s-au produs hemoragii intra-abdominale care au pus viața în pericol (vezi pct. 4.4).  Agravare a bolii intestinale inflamatorii cronice (boală Crohn, colită ulcerativă, vezi și pct. 4.4).

Pentru alte reacţii adverse grave cum sunt cancerul de col uterin sau cancerul mamar, vezi pct. 4.4.

Interacțiuni Sângerări intermenstruale și/sau eșecul metodei contraceptive pot apare ca rezultat al interacțiunilor altor medicamente (inductori enzimatici) cu contraceptivele orale (vezi pct. 4.5).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.