Filmul „One Life” cu Anthony Hopkins, în premieră la TIFF. Recenzie din perspectiva psihoterapeutului Victor Toriani

Săptămâna aceasta la Cluj-Napoca are loc Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), cel mai important eveniment cinematografic din România, unde Rețeaua de sănătate Regina Maria este partener pentru al zecelea an consecutiv.

Sub umbrela „Cinefilii văd lumea #CuAlțiOchi”, Regina Maria își propune să evidențieze capacitatea iubitorilor de film de a înțelege mai profund lumea din jurul lor și să atragă atenția asupra importanței sănătății ochilor, pentru a se bucura pe deplin de magia cinematografiei.

Unul dintre filmele proiectate la TIFF este „One Life”, cu Anthony Hopkins, pe care Victor Toriani (FOTO), psihoterapeut, psiholog clinician și organizațional în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria, l-a analizat din perspectiva trăirilor interioare pe care le-a observat la personajul principal.

Filmul spune povestea emoționantă a lui Sir Nicholas Winton, un broker britanic care a pornit o misiune umanitară în anul 1938, prin salvarea a 669 de copii evrei din Cehoslovacia ocupată de naziști, găsindu-le un adăpost sigur în Anglia.

Regizat de James Hawes, filmul alternează între anii de tinerețe ai lui Winton când, profund marcat de situația refugiaților evrei din Praga, pune la cale un plan prin care să îi transporte în siguranță în Anglia, și portretizarea lui în anii de bătrânețe, când reflectă asupra eforturilor sale din trecut și se gândește cu profund regret la copiii pe care nu a reușit să îi salveze.

„Am rămas cu gândul la două dintre propozițiile cheie ale filmului – ai făcut tot ce ai putut și niciodată nu este de ajuns, pentru că în jurul lor se află conflictul interior al personajului principal. Nu am putut trece peste faptul că Nicky Winton manifestă o formă de modestie și se luptă cu sentimentul că nu merită să fie apreciat pentru ce a făcut, pentru că nu a făcut TOTUL. În viziunea lui interioară, acest sentiment îl blochează și îl ține captiv în trecut.

Dacă la început scopul personajului a fost unul nobil, pe măsură ce acțiunea ia amploare, acesta devine din ce în ce mai implicat, iar gândul că nu este de ajuns cât face este din ce în ce mai accentuat. Totul se finalizează printr-un sentiment de vină și o încercare de a șterge toată reușita, doar pentru că nu a fost cea PROPUSĂ. Dacă scopul final a fost stabilit de Criticul intern, definit prin critică, condiționare și comparație, atunci nimic nu este de ajuns până nu este absolut, perfect. Însă dacă scopul aparține Adultului interior, atunci ar trebui gândit în termeni de am făcut cât am putut de bine, această experiență nu este o greșeală sau nu totul în această viață va depinde doar de mine, vor fi și lucruri independente de voința sau deciziile mele, iar în acest caz trebuie să înțeleg și să accept.

Tot în continuarea aceste idei, țin să menționez că Nicky Winton întâlnește pe parcursul acțiunii alte personaje care, prin comparații concrete, reușesc să confrunte acel Critic interior și să îi acceseze Adultul interior, prin care acesta poate înțelege că numărul de copii salvați este unul desăvârșit. Momentele de la finalul filmului, când Nicky primește recunoașterea publică și se întâlnește cu o parte din copiii pe care i-a salvat, astăzi ei fiind adulți, îl ajută în sfârșit să recunoască efortul pe care l-a depus și să se împace cu ideea că a făcut tot ce a depins de el pentru misiunea în care a crezut.

În loc de încheiere, aș vrea să evidențiez afirmația prietenului său bun – a povesti nu înseamnâ să te lauzi, care ne arată echilibrul între un complex de superioritate (povestesc cu scopul de a scoate în evidență meritele mele) și unul de inferioritate (nu merit să povestesc pentru că nu am reușit să fac lucrurile așa cum mi-am propus). Când povestim o experiență profund emoțională din viața noastră, nu o facem să ne lăudăm, ci să inspirăm, așa cum la final, Nicky a fost omagiat de persoanele care i-au ascultat povestea și s-au lăsat inspirați”.

Filmul „One Life” va mai avea doua proiecții în festival:

Duminica, 23 iunie, 21:45, Parc Poligon Florești

Luni, 24 iunie, 21:45, Iulius Parc Open Air

Programul complet al filmelor poate fi consultat aici.

Cea de-a 23-a ediție a Festivalul Internațional de Film Transilvania are loc între 14-24 iunie la Cluj-Napoca și aduce un omagiu cinematografiei japoneze printr-un program care reunește 8 filme de referință, dar și alte experiențe culturale unice.

Regina Maria iubește TIFF – încă din 2014 și își menține promisiunea de a fi partener al comunității din Cluj și al iubitorilor de film, creând cu fiecare ediție o punte între pasiunea pentru cinematografie și grija pentru sănătate. Cei care vor vizita standul Regina Maria din Piața Unirii Cluj vor fi invitați să-și testeze spiritul de observație printr-o serie de provocări care să le ofere o perspectivă inedită asupra lumii filmelor japoneze.

De asemenea, pe durata întregului festival, Regina Maria va asigura asistență medicală prin ambulanțe prezente în puncte strategice, având grijă și de sănătatea echipei TIFF.