Dr. Alexandra Caziuc, chirurg la Regina Maria Cluj: „Legătura dintre un chirurg care se ocupă de patologia sânului și pacientele sale este una deosebită. Pentru mine, conexiunea cu pacientele stă la baza procesului terapeutic”

Diagnosticată în urma unei ecografii de rutină cu un nodul la sân și trimisă la biopsie, Veronica Mureșan își vedea deja toată viața derulându-se cu repeziciune în fața ochilor. Era foarte panicată, iar gândul îi stătea numai la copilul pe care avea să-l lase în urmă. Ghidată pas cu pas de o echipă profesionistă de medici de la Rețeaua de Sănătate Regina Maria Cluj, pacienta nu doar că a înțeles care sunt pașii pe care îi are de urmat în vederea tratamentului, dar acesta a fost exact ceea ce trebuia, într-un timp foarte scurt. Șansa a făcut ca tumora să fie benignă, astfel că pacienta este complet vindecată, urmând să rămână sub observație.

Dr. Alexandra Caziuc, medicul chirurg specializat în chirurgia sânului care a realizat intervenția pentru extirparea tumorii, subliniază că este nevoie de încrederea pacientului în medicul său pentru ca lucrurile să se desfășoare normal. „Pentru mine, este foarte important să stabilesc o conexiune cu pacientele mele. Să le explic foarte bine care sunt variantele de tratament, în ce constă intervenția chirurgicală pe care o alegem, care sunt posibilele complicații și care va fi parcursul după realizarea intervenției chirurgicale”, ne-a spus medicul chirurg.

Ecografie de control făcută datorită abonamentului

Cancerul de sân este cea mai frecventă formă de cancer la femei și a doua cauză a deceselor provocate de tumorile maligne, după cancerul de plămâni. Nu orice nodul la nivelul sânului însă este cancer, așa cum avea să constate pacienta Veronica Mureșan. Sperietura este însă mare, la fel și nevoia de certitudine.

„Am o asigurare privată de sănătate. În baza ei, în fiecare an, am dreptul la un set de analize gratis sau o ecografie. Am ales ecografia. Și din două variante de ecografie – abdominală sau la sân – am zis că, femeie fiind să aleg sânul. Nu făcusem niciodată ecografie mamară până la 46 de ani. În perioada respectivă treceam și prin niște momente grele”, mărturisește femeia.

„Aveam un copil de 11 ani”

A mers la ecografie pe 6 februarie 2024, iar medicul care a realizat investigația a fost dr. Roxana Iuga: „M-a întrebat dacă până atunci mai făcusem ecografii sau mamografii. Am spus nu. Am descoperit, mi-a spus doctorița, ceva ce nu-mi place la sânul dvs. stâng. Dar, pentru siguranță, vă voi da o trimitere la un medic specialist. Și m-a trimis la dr. Ioana Bene. Iar dânsa mi-a depistat o tumoră de peste șase milimetri. În momentul în care am aflat că trebuie să fac biopsie deja îmi vedeam toată viața derulându-se înaintea ochilor. Aveam un copil de 11 ani și nu mă mai vedeam crescându-l. Mă gândeam: oare de ce mie? Oare de ce acum?”

Prin întregul labirint al programărilor la analize și investigații ghid i-a fost navigatorul de pacienți Oana Stănculescu. „Dumneaei mi-a spus că există un medic foarte bun care m-ar putea opera și așa am ajuns la dr. Alexandra Caziuc”, mai spune pacienta.

Rezultatul biopsiei a arătat că tumora era mai probabil benignă, dar suspiciunea imagistică de malignitate impunea fie repetarea puncției, fie excizie chirurgicală. Un papilom intraductal, în termeni medicali. „Am întrebat ce am de făcut mai departe. Dr. Caziuc mi-a spus: există două variante: prima este extirparea și a doua ținerea sub observație, cu repetarea puncției. Inițial, am ales să urmăresc evoluția tumorii, dar apoi, am mers acasă, m-am sfătuit cu soțul și am decis că e mai bine să suport intervenția chirurgicală. Iar pe 25 martie această intervenție a avut loc, deci, foarte repede.” 

„Dacă mergeam la stat, ar fi durat probabil și un an”

Pacienta spune că a fost foarte mulțumită și fericită că a mers alături de specialiștii de la Regina Maria în rezolvarea acestei probleme de sănătate de la început și până la sfârșit: „Totul a durat din 6 februarie, când nodulul a fost descoperit, și până în 25 martie, când m-am operat. Cred că, dacă aș fi mers la un spital de stat, dura, probabil, și un an de zile până terminam totul. Și poate că nici tratamentul nu era cel așteptat. La Regina Maria, deși, inițial, am fost puțin sceptică, totul a mers foarte bine și foarte repede încă de la prima vizită. Până să o cunosc pe Oana Stănculescu eu nici nu am știut că există navigator pentru pacienți. La Spitalul Regina Maria Cluj, s-au ocupat de mine de la început, m-au sunat, m-au întrebat cum mă simt, dacă am emoții, mi-au explicat în detaliu fiecare tehnică de intervenție, cât va dura, cum va decurge totul.”

Potrivit pacientei, în fiecare spital din România ar trebui să existe cel puțin un navigator pentru pacienți. „Doamna doctor Caziuc m-a încurajat de la început. Mi-a spus așa: doamna Mureșan, gândiți-vă că la noi vin pacienți în stadii terminale și tot au o șansa de vindecare. Ori, dumneavoastră ați descoperit această problemă chiar de la început. Nu se știa atunci dacă nodulul era beningn sau malign. Și mă gândeam că am doar 46 de ani și am o tumoră care o să evolueze galopant: Însă, totul s-a finalizat cu bine.”

„Medicul chirurg mi-a dat încrederea și siguranța de care aveam nevoie”

O lecție pe care Veronica Mureșan a învățat-o în urma acestei experiențe este aceea că, de la o anumită vârstă – după 45 de ani – femeile ar trebui să meargă măcar o dată pe an la o ecografie/mamografie de sân. Totodată, mai spune pacienta, a fost norocoasă că a avut această asigurare privată de sănătate: „Eu urmez acum o școală postliceală sanitară și chiar dacă va fi să lucrez la stat o să continui să reînnoiesc această asigurare privată. Pentru că sunt de părere că așa cum ești tratat la o instituție medicală privată nu vei fi tratat niciodată la stat. La stat nu comunică. Pe când la Regina Maria la ora 17.00 am avut programată intervenția și la ora aceea a avut loc”, își amintește pacienta.

Recomandarea făcută de navigatorul de pacienți nu a dus automat la câștigarea încrederii pacientei în medicul chirurg care urma să o opereze: „Am venit acasă, m-am uitat pe internet, am citit lucruri frumoase despre dumneaei, precum și faptul că participă la multe congrese internaționale. Și mi-am zis: uite, e un doctor tânăr, care chiar vrea să facă ceva. Chiar își dă silința. Și vreau să spun un lucru: chiar de prima oară când am intrat în cabinetul dânsei – la vizita preoperatorie- nu a fost doar o doctoriță. Am simțit-o ca pe o soră. A fost atât de omenoasă, s-a purtat așa de frumos, mi-a explicat ce avea să mi se întâmple. Cum să spun, mi-a dat acea încredere și acea siguranță de care aveam nevoie.”

După efectuarea intervenției chirurgicale, a rămas în contact cu medicul pe care îl putea suna oricând: „Mi-a spus: dacă aveți întrebări, nelămuriri sau vi se pare că ceva nu este în regulă, mă sunați”.

„Există situații de suspiciune imagistică”

Dr. Alexandra Caziuc, chirurg specializat în chirurgia sânului la Spitalul Regina Maria Cluj, ține să amintească că modificări la nivelul sânului apar tot timpul. Dar că nu tot ce este nodul înseamnă automat cancer. Multe dintre aceste modificări sunt benigne. „Există ituații în care avem o mare suspiciune imagistică și atunci e nevoie de o biopsie. Pentru a confirma sau a infirma diagnosticul de malignitate. Însă și aici există riscul ca biopsia să nu fie suficientă pentru a tranșa diagnosticul. În acele cazuri în care diagnosticul rămâne incert se ajunge la indicația chirurgicală. Pentru că, doar în urma intervenției chirurgicale se poate vedea despre ce este vorba.”

Referitor la diagnosticul Veronicăi Mureșan biopsia nu a putut exclude un carcinom in situ și atunci s-a preferat o intervenție chirurgicală. În urma examinării histopatologice și imunohistochimice a probei s-a stabilit diagnosticul de papilom intraductal. „Pacienta va fi îndrumată spre un program de urmărire imagistică ecografică și mamografică, dar, practic, am eliminat orice suspiciune de cancer sau de carcinom in situ”, detaliază dr. Caziuc.

Medicul chirurg mai spune că a avut o colaborare bună cu doamna Mureșan: „Oricum, legătura dintre un chirurg care se ocupă de chirurgia sânului și pacientele sale este deosebită. Este nevoie de o încredere foarte mare în chirurg și, pentru mine, e important să stabilesc această conexiune cu pacientele mele. Să le explic foarte bine care sunt variantele de tratament, în ce constă intervenția chirurgicală pe care o alegem, care pot fi posibilele complicații și care va fi parcursul după realizarea intervenției chirurgicale.”

Medicul explică în ce fel încearcă să clădească încrederea și speranța pacientelor: „Diagnosticul de cancer mamar este șocant inițial pentru orice femeie – mai ales tânără – pentru că se gândește că automat își va pierde sânul. Nu ia în considerare celelalte variante pe care le avem în ziua de astăzi în ceea ce privește tratamentul chirurgical și se gândește la fatalitatea acestui diagnostic. Ori, acest lucru nu mai e valabil. Pentru că, de cele mai multe ori, cancerul de sân este curabil. Și atunci încerc să pornesc de la lucrurile bune. De exemplu, un diagnostic precoce, o tumoră mică, o formă blândă de cancer, încerc să pornesc de la aceste lucruri  și să cresc un pic optimismul și încrederea pacientelor și pe urmă vorbim de lucrurile serioase și anume, de parcursul pe care va trebui să-l aibă, de intervenție și așa mai departe.”

Biopsie și clipare

Faptul că este și femeie o ajută în acest demers, mai spune doctorul: „Încerc, pe cât posibil, să păstrez sânul pacientelor. Deci, să fac tehnici de chirurgie conservatoare și să nu merg către mastectomie 100%. Desigur, în cazurile în care acest lucru este posibil. Acesta este și motivul pentru care am studiat mai mult tehnicile de chirurgie mamară și motivul pentru care am învățat să fac așa-numitele tehnici de chirurgie oncoplastică. Aceste tehnici practic sunt niște artificii prin care chirurgii pot reconstrui sânul din țesutul propriu al pacientei după o excizie mai largă. De exemplu, un sector (excizia formațiunii tumorale împreună cu acele margini oncologice) mai mare poate să lase deficite estetice asupra sânului pacientei și atunci, chiar dacă pacienta își păstrează sânul, nu va avea o formă și un aspect optim. Dacă nu suntem familiari cu aceste tehnici de chirurgie oncoplastică sau nu știm că o tumoră, înainte de chimioterapie, trebuie clipată, refuzăm șansa unei paciente de a-și păstra sânul.”

Ce înseamnă clipată? „În momentul în care se face biopsia și vedem o leziune suspectă pe ecografie sau pe mamografie, imagistul va preleva o biopsie din această leziune. În momentul în care ia această biopsie e foarte important să pună un clip, un marcaj special care se inserează la nivelul formațiunii tumorale sau în vecinătatea ei. În acest fel se marchează locul de unde s-a prelevat biopsia. De ce este important? Pentru că există tumori cu indicație de chimioterapie neoajuvantă, tumori foarte agresive care, în schimb, răspund foarte bine la chimioterapie. Și e foarte important să facem această chimioterapie înainte de intervenția chirurgicală. Pentru că astfel oferim cele mai bune șanse de vindecare. Apoi, pacientele vin la chirurg și poți avea surpriza să nu mai identifici tumora care inițial era de doi-trei centimetri. Și atunci ce faci cu pacienta? Trebuie să-i faci mastectomie, pentru că nu poți să fii sigur că ceea ce scoți din sânul respectiv este situsu-ul în care a fost localizată tumora”, explică medicul importanța clipării.  

Acest clip metalic poate fi reperat înainte de intervenția chirurgicală la simpla ecografie, fapt care le permite medicilor să se centreze pe zona de excizie. „În intraoperator, cât pacienta încă este anesteziată, noi trimitem ceea ce scoatem de la nivelul sânului la o radiografie simplă care care ne arată că acel clip este chiar în centrul zonei pe care noi am excizat-o. Deci ne certifică că am scos ceea ce trebuie.”

„Ținem legătura cu pacientele tot timpul”

Externarea în urma intervenției chirurgicale depinde de tipul acesteia, adaugă medicul: „Pacienta are tot timpul un număr de telefon la care ne poate suna. Dacă scoatem un sector simplu – ca în cazul Veronicăi Mureșan – recuperarea este foarte rapidă. Pacienta poate să se alimenteze, să se plimbe, nu are dureri foarte mari. Sunt paciente care pleacă în aceeași zi cu intervenția respectivă, deci se fac în așa-numitele internări de zi. Dacă vorbim însă de chirurgia cancerului de sân, o chirurgie care presupune atât excizia leziunilor de la nivelul sânului, cât și o intervenție la nivel axilar, recuperarea este un pic mai mai dificilă.”

Pacientele din a doua categorie au frecvent tuburi de dren cu care merg acasă. „Le educăm în îngrijirea acestor tuburi. Ele învață să le golească în fiecare zi și să contabilizeze drenajul pe 24 de ore. Ținem legătura tot timpul în ceea ce privește aspectul lichidului drenat, cantitatea și în funcție de asta ele se reîntorc pentru consultații sau pentru suprimarea acelui tub. La pacientele la care facem această chirurgie axilară le recomandăm un kinetoterapeut și un set de exerciții pe care trebuie să le facă acasă pentru a preveni limfedemul”, completează medicul chirurg.

O astfel de îngrijire integrată nu se poate face în lipsa unei echipe bine închegate. „Chirurgia sânului este o muncă de echipă. Sigur că este important chirurgul, dar și imagistul care vede pentru prima dată leziunile și trebuie să știe ce biopsiază, când biopsiază, cum ne marchează aceste leziuni. De asemenea, este important chirurgul plastician cu care colaborăm în procesele de reconstrucție la pacientele care au fie mutații genetice, fie cancere în care nu se poate păstra sânul și au nevoie de mastectomie. Avem nevoie de o bună colaborare și cu medicul oncolog pentru conducerea terapiei, fie înainte de intervenția chirurgicală, fie după intervenția chirurgicală. Iar în centrul acestei echipe stă medicul navigator care menține vie această comunicare între membri și îi este alături pacientei. Această colaborare bună dintre noi ne ajută și în relația cu pacientele. De exemplu, de curând am avut o pacientă care era foarte refractară ideii de radioterapie și chimioterapie. Pentru că avea impresia că o să-i facă mai mult rău decât bine. Și împreună, practic toată echipa, am vorbit cu pacienta respectivă și mă bucur, am convins-o de necesitatea și corectitudinea terapiei pe care am recomandat-o”, conchide dr. Alexandra Caziuc.