Coaching parental: mic „ghid” pentru viitoarele mame și pentru cele la început de drum

„Este nerealist să te gândești că viața ta va fi neschimbată odată ce vine copilul, că poți să dormi, să mănânci la fel, să ieși în oraș sau să lucrezi exact în același fel“, spune Meri Pițigoi, psiholog, psihoterapeut și trainer, în ghidul de mai jos pentru părinții la început de drum. Studiul recent Share the Care, comandat de compania Philips, confirmă: 57% dintre mame nu mai au timp pentru ele însele, 61% nu mai au timp să facă mișcare, iar 37% nici măcar pentru socializare. Somnul este, evident, o altă poveste: 79% dintre mame dorm mai puțin decât înainte de copii, iar 23% pierd aproape trei ore de somn în fiecare noapte.

Ți-ai dorit să devii părinte și ți-ai făcut planuri și așteptări despre cum vei fi ca mamă/tată, cum va fi copilul tău și ai constatat, de cum l-ai luat acasă, de la maternitate, că ceva e în neregulă pentru că nu e cum te-ai așteptat și cum ai plănuit? Păi da, cam așa stau lucrurile pentru orice proaspăt părinte – nimic nu e așa cum ne așteptăm să fie.

Documentarul „Ora lipsă. Cine are grijă de timpul mamelor” pune în lumină grijile, temerile și dilemele care se nasc odată cu copiii.

Să devii părinte înseamnă să intri brusc într-un constant și amplu proces de învățare și de dezvoltare personală. Este un proces greu, pe care ajungi să-l stăpânești după mulți, mulți ani de practică și multe greșeli reparate. Și asta pentru că fiecare copil este diferit și niciunul nu se naște cu „manual de utilizare” inclus.

Când am devenit mămică pentru prima dată, un prieten, deja veteran în creșterea copiilor, m-a încurajat spunându-mi: „Nu îți face griji, primii 18 ani sunt mai grei, apoi e simplu cu copiii”.

Ce ar trebui să știi înainte de a fi părinte

Cele mai multe femei însărcinate își monitorizează cu atenție sănătatea lor și a fătului, mergând la toate consultațiile prenatale recomandate de medic, ceea ce e de dorit, pentru că doar așa poți să fii atentă la felul cum evoluează sarcina, iar dacă sunt probleme de dezvoltare să știi din timp ce poți face.

Important este ca, încă dinainte de a veni pe lume bebelușul, tu și partenerul tău să vă îngrijiți și de relația voastră unul cu celălalt și să vă creați așteptări realiste despre relația voastră cu copilul. Ca să știți cum veți fi ca părinți, povestiți puțin despre felul în care ați fost voi crescuți. De ce? Pentru că avem tendința de a ne copia modelul de părinte pe care l-am văzut acasă. Poate chiar ar fi necesar să stați de vorbă cu un psiholog despre acest aspect, înainte a avea un copil. Astfel, evitați certurile și conflictele cu partenerul pe tema „creșterii corecte” a copilului. Multe cupluri ajung în dificultate când nu se pot înțelege pe aceste teme.

Așteptări nerealiste vs. așteptări realiste de la tine ca proaspăt părinte

De ce e importantă o ajustare a stilului tău de viață? Pentru că nevoile copilului (de bază) și stilul tău de afecțiune din această perioadă (când ai un copil mic, până la 5-6 ani), îl influențează și îi creează „o hartă” după care el se va ghida și în relaționarea cu ceilalți, toată viața.

Realist este să cauți să te adaptezi, din mers având în vedere că:

1.     Primele 2-6 luni sunt grele, pentru că înseamnă adaptarea ta la copil și la nevoile lui. Da, va fi greu, dar tu și copilul sunteți în strânsă legătură, iar liniștea ta va fi liniștea lui.

2.     Somnul va căpăta un alt sens și, de asemenea, înseamnă adaptare. Va trebui să dormi aproape în același ritm cu copilul, cel puțin în primele 2 luni, pentru a fi cât de cât funcțională și odihnită. O greșeală pe care o văd des la mămici este să adoarmă copilul, iar ele să se apuce să facă „ordine și curățenie” prin casă.

3.     Nevoile copilului sunt pe primul loc, dar nu te neglija. Ca nou-născut, copilul are nevoie de mâncare, somn, liniște și rutină. În tot acest program, asigură-te că și tu ești bine cu tine, că ai dormit, mâncat, făcut duș. Curățenia, după cum observi, nu e pe primul loc acum pentru tine.

4.     Depresia post-partum nu este un moft sau ceva ce crezi că poți ține „singură sub control”, deci caută ajutor specializat la psiholog.

5.     Încearcă să anticipezi „costuri neașteptate” și nu cumpăra mai mult decât e necesar – copilul crește repede în primii ani de viață. Cel mic nu are nevoie de un dulap întreg de haine în trend; eventual, cumperi pe măsură ce crește și doar strictul necesar.

6.     Nu sta cu ochii doar pe graficele de creștere, pentru că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare. Dar dacă este ceva ce te îngrijorează la copilul tău, adresează-te medicului și NU lui Dr. Google.

7.     Nu sta pe forumuri de părinți: ratezi evoluția propriului copil.

8.     Limitează timpul petrecut pe telefon, rețele sociale etc., pentru că nu îți dai seama cât de mult timp îți este „furat” și nu faci decât să adaugi la starea generală de oboseală.

9.     Implică-ți partenerul în orice activitate legată de copil. Și el, acum, are nevoie de timp și de practică pentru a-și crea o legătură cu copilul.

10.  Cere ajutorul pentru treburile casnice și caută ca, din când în când, să ai pe cineva care să te ajute cu copilul sau doar să-l supravegheze câteva minute, o oră – poate fi partenerul, bunica sau o prietenă de încredere, venită în vizită. Dacă ceri ajutorul nu înseamnă că ești o mamă mai puțin bună, ci una conștientă.

11.  Viața de cuplu trece într-o nouă etapă, diferită de tot ceea ce ai trăit, motiv pentru care este nevoie să fiți înțelegători amândoi și să vă dați timp pentru a vă adapta noului vostru statut, ca nivel de energie și timp împreună. Nu va dura o veșnicie această perioadă.

12.  Ieșirile în oraș și vizitele capătă un alt sens. O perioadă va fi necesar să vă puneți pe voi pe primul loc, să fiți atenți la voi și la copil și să decideți viața socială în funcție de nevoile voastre de familie. Nu mai e convenabil să primiți prieteni în vizită la 23.30, dacă vouă v-a luat două ore să-l adormiți pe cel mic. Copilul are nevoie de liniște și de părinți odihniți și calmi, deci vizitele se fac la alte ore acum.

13.  Prieteniile se schimbă, discuțiile sunt altele și e normal. Vei vedea că unii prieteni fără copii evită să vă mai invite în oraș sau la petreceri. Pe alții îi evitați voi, nu pentru că nu îi mai preferați, dar acum alta este prioritatea voastră, cel puțin pentru o perioadă.

14.  Mama ta te-a crescut, dar nu înseamnă că orice învățătură de-ale ei trebuie luată ca fiind cea mai bună, exact cum nicio mătușă, unchi etc. nu deține adevărul absolut despre creșterea copiilor. Așadar, nu trebuie să-ți înfofolești copilul dacă sunt 25 grade afară, ca să nu răcească, nu trebuie să eviți să îl ții în brațe, în ideea că se obișnuiește așa. Acum copilul chiar are nevoie de atingerea ta de mamă, de mirosul tău și de vocea ta.

15.  Alege cu grijă medicul pediatru și mergi la el când ai o problemă cu copilul. Nu tratăm copilul după sfaturile de pe net, grupuri sau de la vecini.

Atenție la semnele depresiei post-partum!

Sarcina înseamnă multe modificări hormonale pentru mame, și cu bune și cu rele. Practic, uneori ajungem să nu ne mai înțelegem propriul corp și mintea.

Depresia post-partum este rezultatul modificărilor hormonale care apar brusc după naștere. Cantitatea de hormoni feminini scade foarte mult și produce starea de depresie. De asemenea, nivelul hormonului tiroidian poate să se diminueze, ceea ce duce la instalarea simptomelor depresive.

Alăptarea poate atrage depresia și anxietatea, întrucât nivelul ridicat de prolactină și activarea hipofizei scad procentajul de dopamină din anumite regiuni ale creierului. Bineînțeles că și contextul socio-familial poate duce către instalarea stării depresive. Dar, indiferent de ce apare, ține minte că ai nevoie de ajutor și astfel tu vei fi bine cu tine, bine cu copilul tău și bine cu partenerul tău.

Printre simptomele depresiei post-partum care să-ți atragă atenția că te afli într-o situație dificilă, se regăsesc:

• stare generală proastă și tristețe;
• neliniște, anxietate, iritabilitate;
• lipsa interesului sau a plăcerii de a trăi, lipsa energiei și a motivației;
• sentiment de vinovăție și inutilitate;
• dificultăți de concentrare sau în a lua decizii;
• libidou scăzut;
• senzația că ești incapabilă să-ți iubești copilul și partenerul;
• tendință de izolare și o incapacitate de a cere ajutorul;
• dificultăți în a te odihni, probleme cu adormitul sau, dimpotrivă, program de somn prelungit;
• lipsa apetitului alimentar sau mâncat în exces;
• creștere sau scădere în greutate;
• stări frecvente de plâns;
• dureri de cap, dureri în piept;
• bătăi ale inimii mai rapide;
• amețeli, lipsă de stabilitate și tremur.

Nu există rețete standard de parenting

Vestea bună este că nu există o rețetă standard pentru creșterea și îngrijirea copiilor, aplicabilă tuturor, indiferent de mediu, genetică, emoții etc., motiv pentru care ar fi util pentru noi ca părinți să încercăm chiar din prima zi, de când ne ținem prima dată copilul în brațe, să îl descoperim, pas cu pas, să îl înțelegem, să îi „traducem plânsul în nevoi” și să le ducem la îndeplinire, în loc să încercăm să copiem ce fac alți părinți.

Să fii prezent și atent la nevoia copilului tău poate fi dificil la început. Dar copilul plânge pentru că plânsul este singura lui modalitate de a ne spune ce îl deranjează, de a ne atrage atenția că își dorește ceva; copilul nu plânge „degeaba”, „ca să ne enerveze” sau „că este el rău”.

Carusel de emoții

De cum debutează sarcina, ne trezim într-un carusel de emoții: plângem și nici nu ne e clar de ce plângem, vrem lucruri de care poate înainte nu aveam habar, vrem ca partenerul să facă pentru noi mai mult, ne e când bine, când rău și exemplele pot continua. După naștere, caruselul emoțiilor se dezvoltă: descoperim că devenim mega-încântați de activități și lucruri „banale”, precum „râgâitul după masă al copilului”, ni se pare că am „câștigat la loto” când adoarme seara exact la ora la care ne-am propus sau suntem foarte încântați când ne dăm seama, în cele din urmă, de ce plânge copilul.

Peste toate se adaugă și nevoile de somn, de odihnă, de liniște, de partener, de care nu mai avem parte „ca înainte”. Simțim uneori că se „trage de noi” din toate părțile și că ne descompunem și nu ne mai revenim.

Dragă mamă, drag părinte, indiferent cât de greu pare acum, este doar o perioadă: copilăria mică este cea mai scurtă perioadă din dezvoltarea noastră ca oameni, deci acceptă că acum, pentru o perioadă scurtă, ai nevoie de o altă ordine în viața ta, iar de aici, viața devine mai simplă.

Cine te ajută

Ca să ai timp să te odihnești, să faci și alte activități, caută ajutorul persoanelor de încredere și disponibile din familia ta. Fără să forțezi această cerere. Dacă, din diverse motive, nu e posibil să obții ajutorul din familia ta, caută în rândul cunoștințelor și prietenilor disponibili. Dacă nici aici nu e posibil, caută ajutor specializat – o bonă. Nu ești mai puțin bun ca părinte dacă apelezi la ajutor, ci doar mai atent și conștient de toată familia.

Timpul pentru tine, timpul pentru cuplu

Este dificilă pentru cuplu perioada cu copil mic și avem nevoie de adaptare și readaptare. Viața cu un bebeluș care are nevoie de lapte la fiecare câteva ore este grea. Dacă ai un copil, așa cum am avut și eu, care la fiecare trei ore se trezea de foame, nu te obosi suplimentar, să îl pui să doarmă în altă cameră. Fă în așa fel ca toate activitățile și nevoile copilului să îți fie „la îndemână”.

Alocă timp și pentru tine, în fiecare zi, astfel să nu ajungi să simți că dușul este un lux. Să îți simți corpul bine înseamnă să ai o stare emoțională bună și să nu te „uiți urât, cu reproș” la partener, că „nu te înțelege și nu te ajută”. Eventual spune cuvintele magice: „Am nevoie te rog, de 5 minute pentru…”.

Timpul pentru relația de cuplu este mult redus, însă nu trebuie să dispară complet. Menținerea conexiunii depinde pe de o parte de implicarea amândurora în rutina zilnică, iar pe de altă parte, de simpla planificare a unei ore împreună, oră în care copilul/copiii sunt fie în siguranță la bunici, fie supravegheați de aceștia, de exemplu.

Ce este important pentru copilul tău

Pentru copilul tău este important să fii prezent lângă el, să interacționezi cu el, să te simtă bine și liniștit ca părinte și să îi acorzi atenție. Adică, dacă ești lângă copil, dar ai telefonul în mână și te uiți pe TikTok, copilul va face orice poate ca să te uiți la el: va plânge, va arunca lucruri pe jos doar ca să te uiți. Nu, nu își dorește să-l legeni/zdruncini mai tare în căruț, ci să-l vezi, să interacționezi cu el.

Poate ți se pare „plictisitor” să ai grijă de copil, pentru că nu știe el prea multe, nici nu vorbește, dar el te așteaptă pe tine să faci asta cu el. Deci este important să vorbești cu el, să te uiți la el, să îl iei în brațe, să cauți să îl alini când pare că îl deranjează ceva.

Pentru copil nu este important ca tu să fii perfectă/perfect. Copilul nu are așteptări de la tine și nu te judecă, nu te învinovățește acum. El doar te caută.

Copilul are nevoia să îl iubești necondiționat și să-l accepți exact așa cum este, să îl protejezi, să îi asiguri liniște și predictibilitate (rutină), să te joci cu el, să îl asculți, să-l faci să se simtă în siguranță și iubit!