Vârsta de la care începe declinul fizic. Din păcate, e mai devreme decât speram

O cercetare suedeză care a urmărit sute de persoane timp de aproape 50 de ani a scos la iveală că forța musculară, rezistența și capacitatea aerobă încep să scadă de la o vârstă destul de tânără, indiferent cât de mult ne antrenăm. Totuși, mișcarea încetinește declinul, iar beneficiile apar chiar și când ne apucăm de sport mai târziu.
Studiul, publicat la finalul anului trecut în Journal of Cachexia, Sarcopenia and Muscle, a fost realizat de o echipă de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia, și coordonat de Maria Westerståhl, lector în cadrul Departamentului de Medicină de Laborator. A inclus 427 de persoane (dintre care 48% femei), toate născute în 1958, care au fost evaluate fizic la 16, 27, 34, 52 și 63 de ani. Potrivit rezultatelor, capacitatea fizică, fie că vorbim de rezistență musculară, de putere sau de capacitate aerobă, atinge punctul maxim undeva între 26 și 36 de ani, după care începe o pantă descendentă pe care nimeni nu o poate evita complet.
Aceiași oameni, urmăriți aproape o jumătate de secol
Proiectul se numește SPAF (Swedish Physical Activity and Fitness) și este unul dintre puținele studii longitudinale din lume care au evaluat în mod repetat forma fizică și forța acelorași participanți, selectați aleatoriu din populația generală a Suediei, de-a lungul a 47 de ani.
Până acum, mare parte dintre informațiile despre legătura dintre vârstă și capacitatea fizică proveneau din studii transversale, adică cercetări care compară grupuri diferite de oameni, de vârste diferite, într-un singur moment. Studiul SPAF a preferat, în schimb, să urmărească aceleași persoane pe tot parcursul vieții adulte.
Vârsta la care începe declinul

Cercetătorii au descoperit că, în cazul ambelor sexe, rezistența musculară și capacitatea aerobă maximă estimată ating cel mai înalt nivel între 26 și 36 de ani. Apoi urmează un declin care pornește lent, între 0,3% și 0,6% pe an și accelerează odată cu trecerea timpului, ajungând la 2,5% pe an la vârste mai înaintate.
Există totuși o diferență între sexe în privința forței musculare (măsurată prin înălțimea săriturii pe verticală): bărbații ating maximum la 27 de ani, pe când femeile la doar 19 ani. După acest punct, ritmul de scădere e similar la ambele sexe, inițial între 0,2% și 0,5% pe an, apoi peste 2% anual.
Potrivit datelor, la 63 de ani, participanții la studiu și-au pierdut între 30% și 48% din capacitatea fizică maximă individuală. În cazul rezistenței musculare, femeile au înregistrat un declin cumulat de 32%, iar bărbații de 35% față de performanța maximă.
Cercetătorii au observat că, la vârste mai înaintate, diferențele dintre oameni devin mult mai mari decât în tinerețe. Cu alte cuvinte, declinul fizic nu arată la fel pentru toată lumea. La 63 de ani, unii sunt vizibil mai în formă decât alții de aceeași vârstă, datorită stilului de viață, în principal.
- Citește și: STUDIU: Mai au șanse generațiile noi să trăiască 100 de ani? Cât contează genele și cât stilul de viață
Ce s-a observat deja la atleții de performanță
Studiile mai vechi pe sportivi de elită au arătat că performanța fizică maximă este atinsă în jurul vârstei de 30 de ani, chiar și în condițiile unui antrenament continuu și riguros. Sportivii de top pierd, în medie, între 1% și 2% din performanță pe an după 70 de ani.
Autorii studiului SPAF explică faptul că datele obținute de la atleți sunt mai ușor de analizat și nu sunt influențate de sedentarism. Există însă o limitare. Sportivii de elită nu reprezintă populația generală. Parcursul fizic al unui maratonist kenyan nu seamănă cu cel al unui contabil din Malmö și cu atât mai puțin cu cel al unui programator din București, chiar dacă îmbătrânirea urmează aceleași mecanisme biologice.
Studiul SPAF arată că aceste schimbări apar și la oameni obișnuiți și că declinul fizic începe cu mult înainte să devină evident clinic. Procesele care duc la pierderea masei și a forței musculare, cunoscute medical drept sarcopenie, se declanșează, cu ani sau chiar decenii înainte ca efectele să fie vizibile.
Sarcopenia, un inamic silențios
Sarcopenia, adică pierderea progresivă a țesutului muscular scheletic și a funcției acestuia, devine de obicei evidentă clinic în jurul decadei a șasea de viață, pe la 50-60 de ani. La această vârstă, mulți oameni observă că nu mai pot face anumite lucruri la fel de ușor: că obosesc mai repede pe scări, că nu mai pot ridica greutăți pe care le manevrau fără efort cu câțiva ani în urmă, că își pierd echilibrul.
Studiul SPAF a demonstrat că mecanismele din spatele acestei deteriorări sunt active cu mult înainte de momentul în care simțim efectele. După 35 de ani, corpul începe deja să piardă din capacitate, doar că la început scăderea este foarte mică, sub 1% pe an, și trece neobservată.
Așadar, dacă degradarea începe atât de devreme, prevenția nu mai poate fi amânată până la vârsta a treia. Autorii arată că momentul vârfului fizic pare relativ fix, indiferent de cât ne antrenăm, dar pot fi influențate trei lucruri:
- cât de mult ne îmbunătățim condiția fizică înainte de acest prag;
- nivelul maxim pe care îl atingem;
- ritmul declinului ulterior.
Mișcarea are beneficii la orice vârstă
Datele studiului arată clar efectul mișcării. Participanții care au fost activi fizic în timpul liber încă din adolescență au păstrat, de-a lungul anilor, o capacitate aerobă, o rezistență musculară și o forță mai bune decât cei sedentari.
Beneficiile apar însă și mai târziu. Persoanele care au început să fie mai active abia la vârsta adultă și-au crescut capacitatea fizică cu aproximativ 5%-10%.
„Nu e niciodată prea târziu să începi să te miști. Rezultatele noastre arată că activitatea fizică poate încetini declinul performanței, chiar dacă nu îl poate opri complet”, a declarat Maria Westerståhl, autoarea principală a studiului, într-un comunicat publicat de Institutul Karolinska.
Studiul continuă cu următoarea etapă, la 68 de ani
Proiectul SPAF nu s-a încheiat încă. Echipa de cercetare de la Karolinska plănuiește să examineze participanții din nou când toți vor avea 68 de ani. Scopul este să înțeleagă mai bine conexiunile dintre schimbările capacității fizice, stilul de viață, starea generală de sănătate și mecanismele biologice care stau la baza îmbătrânirii musculare.
„Acum vom căuta mecanismele din spatele motivului pentru care toată lumea atinge performanța maximă la 35 de ani și de ce activitatea fizică poate încetini declinul performanței fizice, dar nu îl poate opri complet”, a mai precizat Westerståhl.
Dacă cercetătorii reușesc să identifice exact ce se întâmplă la nivel celular și molecular în jurul vârstei de 35 de ani, ar putea dezvolta intervenții mai bine țintite, fie farmacologice, fie bazate pe tipuri specifice de exerciții, care să combată mai eficient sarcopenia în stadiile incipiente.


