Nu carnea e de vină: Studiul surprinzător care contrazice legătura dintre proteinele animale și cancer
Un studiu publicat recent contrazice vechea teorie despre consumul de carne și cancer: un aport mai mare de proteine animale este asociat, de fapt, cu o mortalitate mai scăzută prin cancer.
Analiza a inclus aproape 16.000 de adulți și a folosit date din NHANES III (Third National Health and Nutrition Examination Survey), un program național desfășurat în Statele Unite între 1988 și 1994, care a colectat informații detaliate despre alimentație și sănătate și a urmărit participanții prin registrul național de decese până în 2006. Studiul a fost realizat de cercetătorii de la Universitatea McMaster din Canada, în colaborare cu specialiștii de la Nutritional Strategies.
„Există multă confuzie legată de proteine, câte ar trebui consumate, ce tipuri sunt recomandate și ce înseamnă un consum crescut pentru sănătate pe termen lung. Acest studiu oferă date clare, utile pentru oricine își dorește să ia decizii informate, bazate pe dovezi”, a declarat profesorul Stuart Phillips, director al Departamentului de Kinesiologie la McMaster.
Proteinele animale scad cu 40% riscul de deces prin cancer
Cercetătorii au împărțit participanții în funcție de cantitatea de proteine consumate zilnic. Media raportată a fost între 70 și 90 de grame pe zi. Prin comparație, recomandarea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor din SUA este de 0,8 grame de proteine pentru fiecare kilogram de greutate corporală pe zi. Astfel, o persoană de 55 de kilograme ar avea nevoie de aproximativ 44 de grame de proteine animale pe zi.
Pentru a estima aportul alimentar pe termen lung și a reduce erorile de raportare, cercetătorii au utilizat metode statistice avansate, inclusiv modelarea Markov Chain Monte Carlo, o tehnică prin care se generează mii de simulări pe baza datelor disponibile pentru a obține o estimare mai realistă a obiceiurilor alimentare.
„Am considerat necesar să aplicăm cele mai standardizate metode disponibile pentru a evalua corect aportul obișnuit și riscul de mortalitate”, a declarat Stuart Phillips.
Analiza a luat în calcul trei categorii de mortalitate: din toate cauzele, prin boli cardiovasculare și prin cancer. În cazul proteinelor animale, riscul de deces prin cancer a fost mai mic cu aproximativ 5% pentru fiecare gram suplimentar consumat zilnic. La un aport mai mare cu 10 grame, reducerea riscului s-a apropiat de 40%.
Proteinele vegetale nu au avut beneficii clare
Contrar așteptărilor, analiza nu a identificat o asociere între consumul de proteine vegetale și reducerea mortalității. Rezultatul a fost constant indiferent de cauză, spre deosebire de efectele observate în cazul proteinelor animale.
Un argument adus și de specialiști români ține de compoziția și structura proteinelor. „În mod categoric, cele mai bune surse de proteine sunt cele de origine animală. În topul acestora se află laptele și mai ales proteinele din zer, dar și oul, urmate de carne și pește. Abia apoi vin sursele vegetale, dintre care soia este pe primul loc, urmată de mazăre, ovăz, grâu și alte cereale. Diferențele sunt date de compoziția în aminoacizi și de structura lor. Proteinele nu sunt doar niște lanțuri de aminoacizi, ci au structuri complexe, tridimensionale, fiecare tip fiind particular și creat pentru un anumit rol în organism. Din perspectiva faptului că noi le consumăm ca să trăim, proteinele animale sunt mai utile pentru că furnizează mai bine aminoacizii de care corpul are nevoie”, a explicat nutriționistul Șerban Damian, în acest articol.
Aceste rezultate contrazic un alt studiu din 2014, realizat de Morgan Levine, cercetător în biologie și epidemiologie la University of Southern California, specializată în domeniul îmbătrânirii și al longevității, care raportase că persoanele între 50 și 65 de ani cu aport crescut de proteine aveau un risc de patru ori mai mare de a muri de cancer. Echipa lui Phillips a reanalizat aceleași date NHANES folosind metode statistice mai avansate și nu a confirmat acele rezultate alarmante.
„Considerăm că o parte dintre relațiile raportate anterior au fost supraestimate din cauza distribuției inegale a participanților și a numărului redus de cazuri de mortalitate”, au notat autorii studiului.
Legătura dintre IGF-1 și mortalitate
Cercetările anterioare au menționat că o posibilă legătură între consumul de proteine și cancer ar putea fi mediată prin hormonul IGF-1 (factorul de creștere insulinic 1). Proteinele stimulează producția acestuia, iar nivelurile ridicate au fost considerate favorabile proliferării celulelor tumorale.
Studiul actual a măsurat nivelurile de IGF-1 la peste 5.700 de participanți. Nu s-a găsit nicio asociere între concentrațiile hormonului și riscul de deces, contrazicând teoriile anterioare. Media IGF-1 în populație era de 246 de nanograme per mililitru, cu variații mari între indivizi.
Alte studii descriu o relație în formă de U. Asta înseamnă că atât nivelurile reduse, cât și cele foarte ridicate pot fi asociate cu probleme de sănătate. Spre deosebire de animalele de laborator, la oameni deficiența de hormon de creștere nu e asociată cu o durată mai mare de viață.
Cercetătorii au analizat separat proteinele din diferite surse. Produsele lactate, ouăle și carnea proaspătă au intrat toate în categoria proteinelor animale. Nu s-a făcut distincție între carnea procesată și cea neprocesată în analiza principală, o limitare recunoscută de autori.
Carnea procesată e o altă discuție
De altfel, în legătură cu carnea procesată lucrurile stau total diferit, potrivit celor mai recente cercetări. „Nu există nicio cantitate sigură de carne procesată”, au concluzionat specialiștii în urma unui studiu publicat online în iunie 2025 în revista Nature Medicine, privind legătura dintre dietă și riscul de diabet de tip II, cancer colorectal și cardiomiopatia ischemică.
„Consumul obișnuit chiar și de cantități mici de carne procesată, dar și de băuturi îndulcite și de alimente bogate în acizi grași trans este asociat cu un risc crescut de diabet, boală coronariană și cancer colorectal”, a declarat autorul studiului, dr. Demewoz Haile.
Concret, cercetarea a arătat că o persoană care mănâncă doar un hot dog pe zi are un risc cu 11% mai mare de a dezvolta diabet de tip II și un risc cu 7% mai mare de cancer colorectal comparativ cu persoanele care nu consumă deloc carne procesată.
Analiza pe grupe de vârstă
Studiul a împărțit participanții pe grupe de vârstă pentru a vedea dacă efectele proteinelor variază odată cu îmbătrânirea. Nu s-au găsit diferențe semnificative între tineri și vârstnici în ceea ce privește asocierea proteinelor cu mortalitatea.
Grupa de 50–65 de ani, considerată cea mai problematică în cercetările anterioare, a fost evaluată separat. Nici aici nu s-a observat un risc mai mare asociat proteinelor animale. Efectul protector împotriva cancerului a fost prezent și la acest segment.
Consumul mediu zilnic de proteine a fost de 82 de grame, dintre care aproximativ 58 din surse animale și 24 din surse vegetale. Valorile corespund dietei occidentale tipice.
Limitele studiului
Autorii menționează mai multe aspecte care pot influența rezultatele. Informațiile despre dietă s-au bazat pe chestionare completate de participanți, o metodă care tinde să subraporteze consumul real de calorii. Perioada de urmărire de 18 ani este considerată lungă, dar poate să nu surprindă efectele alimentației pe parcursul întregii vieți.
„Studiile observaționale nu stabilesc relații de cauzalitate, însă oferă indicii importante despre tipare și asocieri la nivel populațional”, a precizat Yanni Papanikolaou, autorul principal al cercetării.
Cercetarea a fost finanțată de Asociația Națională a Crescătorilor de Vite din SUA, dar finanțatorii nu au fost implicați în proiectarea studiului sau analiza datelor, conform declarațiilor autorilor.
Ce trebuie să știe consumatorii
Studiul nu a identificat o legătură între consumul mai ridicat de proteine animale și un risc crescut de deces. Recomandările nutriționale actuale rămân însă neschimbate: 2–3 porții de carne pe săptămână, preferabil slabă și neprocesată, precum și cel puțin două porții de pește.
Diferențele față de unele cercetări anterioare țin de metodă. În locul consumului raportat pentru o singură zi, autorii au analizat aportul obișnuit pe termen lung, lucru care oferă o imagine mai exactă a dietei zilnice.
Metode de gătit și compuși nocivi
Modul de preparare al cărnii influențează nivelul de substanțe cu potențial cancerigen. La gătirea pe grătar sau afumare, grăsimea scursă pe suprafețele încinse produce hidrocarburi policiclice aromatice (HAP), care pot ajunge în carne. Acești compuși au fost asociați cu risc crescut de cancer. Reducerea fumului și îndepărtarea grăsimii imediat după scurgere poate limita formarea HAP cu până la 89%.
Un alt grup de compuși, aminele heterociclice aromatice (HAA), apare atunci când carnea este expusă la temperaturi ridicate și dezvoltă o crustă închisă la culoare. Nivelurile de HAA cresc în cazul gătirii îndelungate și atunci când carnea este păstrată multe zile la frigider înainte de preparare.
Calitatea cărnii depinde de specie, modul de creștere și vârsta animalului la sacrificare. De exemplu, carnea de pasăre matură are un profil nutrițional mai bun decât cea de pui foarte tânăr.
