Situationship este o relație dominată de confuzie cu privire la viitorul relației FOTO: Shutterstock
Situationship: ce înseamnă și ce definește acest tip de relație? „Situationship” este un termen modern care descrie o relație romantică sau intimă, caracterizată de absența unui angajament formal și a unei etichete clare. Este o dinamică relațională care se desfășoară într-o zonă gri, oferind conexiune emoțională și fizică, dar fără certitudinea unui viitor comun.
Psihologii Oana și Ion Andrei Puican, care formează un cuplu în viața personală și profesională, subliniază faptul că „situationship” poate fi o alegere confortabilă pe termen scurt, dar care implică riscuri emoționale semnificative dacă așteptările celor implicați nu sunt aliniate.
„Lipsa unei direcții clare, așteptările neclare și ambiguitatea emoțională sunt trăsăturile definitorii ale acestui tip de relație”, explică specialiștii.
În plus, experiențele trecute, cum ar fi traumele emoționale sau relațiile complicate, pot influența decizia de a intra într-un astfel de tip de relație.
Ce înseamnă „situationship” și cum se diferențiază de alte tipuri de relații?
Un situationship este diferit de relațiile tradiționale, care presupun claritate, exclusivitate și planuri de viitor. Spre deosebire de prieteniile cu beneficii, care pun accentul exclusiv pe aspectul fizic, sexual, situationship combină conexiunea emoțională cu ambiguitatea viitorului.
Ion Andrei Puican descrie acest fenomen astfel: „Situationship-ul este, metaforic vorbind, fratele vitreg al celor două extreme: relația tradițională și prietenia cu beneficii. Este o combinație de elemente, dar fără o direcție clar definită, creând o ceață ambiguă”.
Acest tip de relație nu presupune planificare sau exclusivitate, dar poate include momente de conexiune profundă, ceea ce o face atrăgătoare pentru cei care evită angajamentele clare.
Ce motive emoționale determină alegerea unui „situationship”?
Persoanele care optează pentru un situationship sunt adesea influențate de factori psihologici și emoționali, cum ar fi:
Teama de angajament: frica de responsabilități și obligații emoționale asociate cu relațiile tradiționale.
Evitarea vulnerabilității: dorința de a menține controlul emoțional și de a evita rănirea.
Nevoia de explorare: tentația de a experimenta conexiuni noi, fără a se angaja pe termen lung.
Influența culturală: promovarea libertății individuale și a experimentării relaționale în cultura modernă.
Aceste motive sunt deseori amplificate de presiunea socială de a fi „cool” sau de a evita etichetele percepute ca restrictive.
Oamenii intră în astfel de relații pentru că e mai simplu. Că e la modă, că se poartă, că e cool. Se prioritizează independența, cu riscul însingurării. Se pune accent pe carieră și mai puțin pe relații. Oamenii caută dezvoltarea personală, nu dezvoltarea în doi. E învechit să fii clasic. E înfricoșător chiar să îți asumi o responsabilitate atât de mare precum o relație lungă, o familie. Și, să nu uităm, de tehnologie: e la îndemână și se facilitează relațiile scurte, diversificarea, rapiditatea, noutatea – un singur swipe și cauți altceva.
Ion Andrei Puican, psihoterapeut și psiholog clinician
Oana și Ion Andrei Puican realizează podcastul „Să vorbim de vorbă”, în care vorbesc deschis, public, despre cupluri, despre ce înseamnă un cuplu fericit și cum să ajungem să trăim astfel de relații FOTO: Arhiva personală Ion Andrei Puican
Psihologii Oana și Ion Andrei Puican consideră că popularitatea acestui tip de relație este strâns legată de schimbările culturale și sociale.
„O relație clasică, tradițională, poate părea acum desuetă, depășită, prea mult, ceva care îngradește libertățile sau care constrânge”, explică Ion Andrei Puican.
Aplicațiile de dating, precum Tinder sau Bumble, facilitează conexiunile rapide și superficiale, promovând explorarea fără angajamente.
„Social media funcționează la rapiditatea unui click sau swipe, iar situationship oglindește acest mod de comportament”, explică Oana Puican.
Această dinamică poate fi percepută drept cool sau modernă, dar psihologii avertizează asupra riscurilor pe termen lung, cum ar fi superficialitatea conexiunilor și evitarea implicării emoționale autentice.
De asemenea, societatea percepe situationships ca fiind o expresie a lipsei de maturitate emoțională. „Tinerii cred că au o atitudine mai deschisă față de situationships, dar am întâlnit și tineri cu nevoi de angajament, relație stabilă și durabilă”, adaugă Ion Andrei Puican.
Psihologii subliniază că un „situationship” poate oferi anumite avantaje, mai ales pentru cei care nu sunt pregătiți pentru o relație clasică:
libertate emoțională: absența angajamentelor poate reduce presiunea și permite explorarea propriei identități;
flexibilitate: relația permite satisfacerea nevoilor emoționale și fizice într-un mod temporar;
oportunitate de auto-descoperire: un astfel de context poate servi ca perioadă de tranziție și de învățare despre propriile dorințe relaționale.
Riscurile emoționale ale unui „situationship”
Deși poate părea atrăgătoare, această formă de relație vine cu riscuri considerabile.
Confuzie și anxietate: lipsa clarității poate duce la nesiguranță emoțională.
Dezechilibru emoțional: unul din parteneri poate dori mai mult decât celălalt, ducând la frustrări sau respingere.
Impact negativ asupra stimei de sine: persoanele cu stimă de sine scăzută sau stil de atașament anxios sunt mai vulnerabile la efectele negative ale acestui tip de relație.
Oana Puican subliniază că aceste riscuri devin mai accentuate pe măsură ce nevoile emoționale ale partenerilor nu sunt discutate deschis.
Ce e bine să știi înainte să intri într-o relație de tip „situationship”
O astfel de relație ar trebui să fie o decizie luată cu atenție și sinceritate față de sine. Psihologii recomandă să te gândești la câteva întrebări esențiale:
Ce vreau cu adevărat?
Cine sunt eu în relație cu celălalt și ce îmi doresc de la o relație intimă?
Accept ambiguitatea și neclaritatea?
Pot gestiona o astfel de dinamică de relație?
Îmi doresc siguranță?
Îmi doresc construcție pe termen lung?
Ce nevoi am cu adevărat?
Ce vreau peste 5 ani? Dar peste 10?
Când mă voi uita înapoi, voi regreta?
Un alt aspect important într-o astfel de dinamică este comunicarea. Deși un situationship implică adesea o lipsă de claritate, stabilirea unor limite poate preveni apariția conflictelor.
„Comunicare, comunicare, comunicare. Așteptări clare și exprimate, asumate. Respect. Compasiune. Empatie. Puterea de a spune NU atunci când este necesar. Și autocunoaștere – cu cât te cunoști mai bine, cu atât îți este mai ușor să îți exprimi propriile nevoi, așteptări sau năzuințe, să oferi și să ceri de la celălalt pe măsură.”
Oana Puican, psihoterapeut și psiholog
Semnele unui „situationship” toxic
O relație de acest tip devine dăunătoare atunci când:
există dezechilibre emoționale majore între parteneri;
confuzia și stresul depășesc beneficiile relației.
„Când nevoile fundamentale de respect, comunicare și reciprocitate sunt ignorate, relația devine toxică”, avertizează Ion Andrei Puican.
Iar dacă unul dintre parteneri simte că nu mai este mulțumit de un situationship, ar trebuie să iasă din acea relație, dacă are alte nevoi sau așteptări și nu găsește reciprocitate. Dar, mai înainte de toate, să își exprime dorințele – nu se știe cum se poate transforma o relație de tip „situationship” într-o relație pe termen lung, asumată. Partenerul are dreptul să știe, să înțeleagă, să decidă. Așa cum și noi avem dreptul să cerem, să ne exprimăm, să ne îndeplinim nevoile.
Este posibil ca un „situationship” să se transforme într-o relație serioasă?
„Da, sigur că da! Niciodată nu se știe de unde apare iubirea. Și unii pot avea acest noroc – să construiască o relație serioasă, de lungă durată, un viitor pornind de la un situationship. E nevoie de comunicare sinceră și constantă. E nevoie de disponibilitate emoțională de ambele părți. Respect și reciprocitate. Obiective și priorități comune”, subliniază psihologii.
