Putem face de mai multe ori infecția cu noul coronavirus? Ce știm despre imunitatea la COVID-19

Ce rol au celulele T, arma cea mai importantă în lupta cu noul coronavirus. Cum ne protejează pe termen lung

Anticorpii dispar după numai trei luni din organismul bolnavilor vindecați de coronavirus, au observat cercetătorii. Dar aceasta nu înseamnă că imunitatea la COVID-19 dispare. Speranța nu este pierdută: avem și alte mecanisme de apărare care ne protejează de o nouă infecție. 

Cei care s-au vindecat de COVID-19 rămân fără anticorpi protectori în aproximativ trei luni de la vindecare, semnalează un studiu publicat recent de King’s College London, o prestigioasă universitate din Regatul Unit. Noua cercetare, care a fost preluată cu titluri care induc panica, alimentează temerea că ne putem infecta de mai multe ori cu noul coronavirus și putem face boala COVID-19 de două ori sau chiar mai des de atât.

Problema reinfectării cu noul virus revine în atenție după ce, în primele luni de pandemie, au fost raportate mai multe cazuri de bolnavi vindecați și testați din nou pozitiv, la scurtă vreme de la externarea din spital cu test negativ. Niciun caz de reinfectare nu fost documentat până acum într-o lucrare științifică, dar opinia experților a fost unanimă: testele au avut rezultate fals pozitive. Fragmente genetice virale pot să circule în organism și după vindecare, iar testele PCR au o sensibilitate ridicată și le depistează uneori în mod eronat ca virus activ, au explicat atunci specialiștii. 

„Un test pozitiv după unul negativ poate să apară din cauza fragmentelor de virus rămase în organism. De exemplu, pacientul elimină astăzi fragmente virale din alveolele pulmonare, două zile nu, iar apoi le elimină din nou. Testul PCR este foarte sensibil și aceste fragmente pot determina un rezultat pozitiv”, explică dr. Radu Ciornei, specialist în imunologie, microbiologie și genetică moleculară și cercetător științific la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. În astfel de cazuri, nu înseamnă că persoana în cauză este încă bolnavă și contagioasă. 

Cât de posibilă este reinfectarea

Mai greu de explicat sunt cazurile de reinfectări la un interval de mai multe luni, unde nu se poate vorbi despre fragmente virale rămase în organism după vindecare. Asistenta medicală de 48 de ani din Sibiu, de exemplu, a avut test pozitiv de COVID-19 în aprilie 2020, dar a fost asimptomatică și declarată vindecată la scurtă vreme. În iunie 2020, a fost depistată din nou pozitiv, iar în iulie a decedat. Cazuri similare au fost descrise și în SUA sau, mai recent, în Israel

Și pentru aceste situații s-a adus din nou în discuție acuratețea testelor PCR. Ele pot da rezultate fals negative, iar reinfectările ar fi aceeași boală care nu s-a vindecat complet. De altfel, acesta ar fi motivul pentru care Organizația Mondială a Sănătății recomandă externarea pacienților cu COVID-19 după două teste negative.

O altă ipoteză care ar putea explica reinfectările este că o parte dintre bolnavii vindecați nu dezvoltă deloc anticorpi împotriva virusului sau că nivelul lor scade rapid. Studiul recent al cercetătorilor de la King’s College London confirmă cea de-a doua ipoteză. În intervalul martie-iunie 2020, cercetătorii britanici au testat periodic anticorpii a 96 de bolnavi confirmați cu COVID-19. Concluziile lor au fost următoarele:

  • nivelul anticorpilor protectori ajunge la nivelul maxim după 3 săptămâni de la apariția primelor simptome de infecție, pentru ca apoi să scadă brusc;
  • severitatea bolii influențează răspunsul imunitar. Nivelul de anticorpi și durata lor de viață sunt mai mari la persoanele care au făcut forme severe de COVID-19;
  • până la 60% dintre cei vindecați au dezvoltat anticorpi puternici, dar numai 16,7% dintre ei au mai rămas cu un nivel la fel de mare 65 de zile mai târziu;
  • bolnavii care au făcut forme ușoare de COVID-19 nu au mai avut anticorpi detectabili după aproximativ 50 de zile de la confirmarea diagnosticului. 

Un detaliu important este că studiul britanic nu a trecut prin evaluarea de tip peer review, o examinare efectuată de experți independenți. Nu este pentru prima dată când medicii constată că imunitatea la COVID-19 are o durată limitată la numai câteva săptămâni sau luni. Un alt studiu, desfășurat în Spania și publicat pe 6 iulie în revista The Lancet, semnala că doar 14% dintre bolnavii vindecați testați inițial pozitiv pentru anticorpi anti-SARS-CoV-2 au rămas cu același rezultat pozitiv câteva săptămâni mai târziu, la o a doua testare. 

Singurul experiment în care s-a testat imunitatea la COVID-19 prin reinfectarea cu virusul a fost făcut în China, pe maimuțe rhesus. După primul contact cu noul coronavirus, cele 6 maimuțe incluse în studiu au avut simptome ușoare și moderate, care au dispărut în două săptămâni. La 28 de zile de la prima infectare, ele au fost expuse din nou la virus, dar răspunsul imunitar a fost puternic, arată rezultatele experimentului, care au fost publicate pe 2 iulie în revista Nature. După cea de-a doua infectare din experimentul chinez, s-a detectat un nivel crescut de anticorpi neutralizanți, iar maimuțele nu au mai avut simptome de COVID-19. Anticorpii au prevenit reapariția bolii, dar observația nu intră în contradicție cu studiul britanic, pentru că a doua expunere s-a făcut la mai puțin de o lună de la prima. 

Scăderea nivelului de anticorpi într-un timp atât de scurt ar putea influența eficiența vaccinurilor împotriva coronavirusului. Anticorpii produși de organism după infectare se numesc neutralizanți și sunt un element-cheie în crearea unui vaccin anti-SARS-CoV-2, fiindcă pe ei se bazează acțiunea lui. Dacă ei dispar din organism, nici protecția oferită de vaccin nu ar putea fi mai mare de câteva luni. În consecință, vaccinul mult așteptat nu va oferi imunitate îndelungată și ar trebui repetat periodic. 

Câți anticorpi au donatorii de plasmă de la noi 

Dispariția anticorpilor protectori după vindecarea de COVID-19 este confirmată și de dr. Doina Goșa, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină București, acolo unde se recoltează plasmă convalescentă pentru a trata bolnavi în stare critică. Până la 1 august, 132 de bolnavi vindecați de COVID-19 au venit la centrul bucureștean să doneze plasmă pentru ca anticorpii pe care îi conține să ajute vindecarea românilor în stare critică. Numărul celor care au donat nu este mare, dar poate fi suficient pentru a trage concluzia că, într-adevăr, imunitatea la COVID-19 scade în timp. 

O etapă esențială în procesul de donare este efectuarea unei analize de sânge, numită titrare de anticorpi neutralizanți anti-SARS-CoV-2, care măsoară nivelul de anticorpi specifici. Analiza se efectuează în laborator și este mai complexă decât testele rapide de anticorpi. 

Pentru ca plasma convalescentă să fie bună pentru pacienții eligibili din secțiile ATI, ea trebuie să aibă un titru (concentrație) de anticorpi mai mare de 1:160 la testul calitativ specific pentru IgG și IgM. Valorile optime și celelalte criterii de donare sunt specificate într-un document emis de Ministerul Sănătății (MS) cu privire la metodologia de colectare și distribuție a plasmei. 

„Nu toți cei care vin să doneze plasmă au un titru (n. r. – concentrație) de anticorpi mare. Nu am găsit oameni care să nu aibă deloc anticorpi după ce s-au vindecat de COVID-19, dar, uneori, ei sunt insuficienți pentru ca plasma să fie folosită în transfuzie. Nu am făcut o statistică, dar am constatat că, la cei care au titru de anticorpi mare, de peste 1:200 (am avut chiar și cu peste 1:300), el scade aproape de jumătate la a doua donare, iar la a treia donare deja nu mai putem folosi plasma în transfuzie, pentru că scade sub limita noastră terapeutică”, a declarat pentru Smart Living dr. Doina Goșa. 

Anticorpii împotriva virusului SARS-CoV-2 se găsesc în plasmă, partea lichidă a sângelui care însumează 55% din volumul lui. Procedura de recoltare a plasmei se numește plasmafereză, iar separarea plasmei de sânge se poate face chiar din timpul donării, cu aparate speciale. Pentru că elementele sangvine nu sunt extrase odată cu plasma, donatorii pot reveni la centrele de transfuzie la un interval de numai două săptămâni pentru o nouă donare. În cazul donării de sânge, acest interval nu poate fi mai mic de două luni. 

O altă observație importantă a directorului Centrului de Transfuzie Sanguină București: nivelul de anticorpi este mai mic la donatorii asimptomatici sau care au avut simptome foarte ușoare de boală, comparativ cu cei care au suferit forme moderate și severe de COVID-19, cu febră, probleme respiratorii și suferință mai îndelungată. În ceea ce privește diferența dintre femei și bărbați, specialistul spune că nu există o deosebire pe sexe în legătură cu nivelul de anticorpi. 

Din observațiile scurte pe care le-am făcut în contextul donărilor de plasmă, pot să spun că nivelul anticorpilor anti-SARS-CoV-2 scade între donări. La fel se întâmplă și la gripă”. 

Dr. Doina Goșa, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină București

Medic imunolog: „Nu ar trebui să fim foarte îngrijorați”

În bolile infecțioase, anticorpii sunt prima linie de apărare a organismului. Ei apar gradual după contactul cu o moleculă străină de organism: în prima săptămână de la infectare apar imunoglobulinele M și cele de tip A secretoare, iar apoi imunoglobulinele de tip G – anticorpii de durată. 

În funcție de tipul de boală, anticorpii protectori pot să persiste sau să dispară după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. După rubeolă, rujeolă, hepatita B, hepatita C și sifilis, dobândim anticorpi care ne protejează pentru toată viața de aceste boli infecțioase. Sunt însă și boli infecțioase la care dobândim imunitate de scurtă durată. Virusurile gripale, de exemplu, suferă mutații frecvente și anticorpii nu le mai recunosc, așa încât devin ineficienți. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de vaccinare anuală ca să dobândim anticorpi protectori.

Coronavirusul care declanșează infecția COVID-19 este un agent patogen prea nou pentru a ști în ce categorie se încadrează. Ce se știe până acum este că ar fi mai stabil din punct de vedere genetic decât virusurile gripale. Rata de mutații a genomului acestui virus este relativ scăzută, potrivit unei analize publicate în luna iulie pe platforma online bioRxiv.org, care pune la dispoziție cercetări din biologie nepublicate încă în reviste de specialitate (preprint).

Deocamdată, nu aș concluziona că persoanele infectate cu virusul SARS-CoV-2 nu sunt protejate de o nouă infecție”. 

Pamela Bjorkman, biochimist la California Institute of Technology, SUA sursa: The Atlantic

Chiar dacă anticorpii împotriva noului coronavirus dispar din organism după o vreme, aceasta nu înseamnă că putem face infecția COVID-19 de două ori. Bolnavii vindecați nu sunt complet lipsiți de apărare la un nou contact cu virusul, fiindcă anticorpii neutralizanți nu sunt singura barieră în fața infecției COVID-19.

„Funcționarea sistemului imunitar este extraordinar de complexă. Organismul are mai multe linii de apărare, iar anticorpii sunt doar prima, cea care apare la primul contact cu virusul. Aceste studii care arată că nivelul de anticorpi scade foarte mult după vindecarea de COVID-19 sunt adevărate, dar trebuie să știm că, după o infectare, intră pe poziții și alte linii de apărare. Există un mecanism care se pune în mișcare și nu ar trebui să fim foarte îngrijorați că suntem lipsiți de apărare”, dr. Radu Ciornei.

Imunitatea la COVID-19, dată și de celule cu memorie

Pe lângă anticorpi, un rol important în răspunsul imun la o infecție îl au și celulele T. Când un agent patogen de orice fel pătrunde în organism, sistemul nostru imunitar cheamă „la luptă”, dar și celule T, care caută și distrug celulele din organism infectate de un agent patogen. 

Unele tipuri de celulele T au memorie imunologică. „Odată ce sistemul nostru imun a luat contact cu un agent patogen, el va ști cum să se apere împotriva lui. Celulele T ajută organismul ca la un nou contact cu un virus să aibă o reacție imunitară mult mai rapidă și mai eficientă, iar boala poate fi asimptomatică în situația unei reinfectări”, explică dr. Radu Ciornei. 

Dacă studii similare (n. r. – celui realizat de King’s College London) ar analiza răspunsul celulelor T, șansele sunt ca rezultatul să fie mult mai optimist”. 

Dr. Eric Topol, cardiolog și profesor de medicină moleculară la The Scripps Research Institute, SUA
Sursa: The Atlantic

Tot mai multe studii demonstrează că celulele T ar juca, de fapt, cel mai important rol în lupta cu noul coronavirus, iar protecția oferită de ele ar fi îndelungată. O parte dintre cei care s-au vindecat de COVID-10 au aceste celule protectoare în organism, dar nu și anticorpi specifici împotriva noului virus, a descoperit o echipă de medici francezi de la Strasbourg University Hospital. Celulele T ar putea fi un indicator al expunerii la virusul SARS-CoV-2 mai bun decât anticorpii, arată studiul lor, publicat pe medRxiv.org, platforma pentru cercetări medicale preprint.

Ca să putem evalua corect imunitatea la COVID-19, profesorul de imunologie Daniel Altmann, de la Imperial College London, propune ca testele să vizeze nu doar anticorpii, ci și celulele T. „Din tot ce se știe din imunologia virală în general și din imunitatea oferită de celulele T împotriva coronavirusurilor în special, există prezumția că memoria celulelor T pentru SARS-CoV-2 ar putea să dureze mai mulți ani și să ofere protecție”, susține profesorul britanic într-o analiză publicată în revista Science

Sistemul imunitar este foarte complex. După un prim contact cu virusul, el este pregătit să lupte din nou cu boala”. 

Dr. Radu Ciornei, specialist în imunologie, microbiologie și genetică moleculară și cercetător științific la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava

O veste bună este că acest mecanism imunitar ar putea crește eficiența vaccinării împotriva infecției COVID-19. La persoanele care au celule T cu memorie în organism, vaccinul ar putea avea un răspuns imunitar mai rapid sau mai bun decât la restul populației, susține analiza din revista Nature.

Singura situație în care celulele T cu memorie imunologică nu ar fi de ajutor în cazul unei reinfectări este aceea în care noul coronavirus suferă o mutație majoră. „Dacă apare o mutație semnificativă, există riscul ca virusul să fie văzut de sistemul imunitar ca un virus nou și reacția să fie similară primei infectări”, potrivit dr. Radu Ciornei.

O parte a populației are o imunitate anterioară

La 17 ani de la izbucnirea epidemiei de SARS (Sindromul Acut Respirator Sever) în China (2003), mulți dintre cei infectați atunci au încă în organism celule T cu memorie imunologică împotriva virusului SARS-CoV, care face parte din aceeași familie a coronavirusurilor precum noul virus, potrivit unui studiu publicat în revista Nature. Aceste celule T preexistente au potențial și în combaterea infecției COVID-19, concluzionează autorii cercetării. 

De altfel, expunerea la orice tip de coronavirus, inclusiv la cele care provoacă răceli cu simptome ușoare, ar oferi o protecție imunologică față de noul virus SARS-CoV-2, arată un alt studiu, publicat de aceeași revistă Nature. Această imunitate încrucișată ar putea explica de ce sunt foarte multe persoane asimptomatice sau cu simptome ușoare de COVID-19 în această pandemie. Celulele T cu memorie imunologică nu ne oferă o protecție totală împotriva noului virus, dar ajută organismul să țină sub control infecția și să nu ajungem la formele critice de boală.

Între 20% și 50% dintre oamenii care nu au fost expuși niciodată la virusul SARS-CoV-2 au în organism aceste celule T cu memorie imunologică de la alte coronavirusuri. Coincidență sau nu, în jur de 40% dintre cei care se infectează cu noul virus SARS-CoV-2 sunt asimptomatici, arată cea mai recentă estimare a Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA. 

Se estimează că peste 90% din populație a intrat în contact cu cel puțin trei dintre coronavirusurile care produc răceli obișnuite. Cu toate acestea, doar o parte dintre persoanele expuse la ele în trecut dobândesc suficient de multe celule T cu memorie încât să ofere o protecție bună după infectarea cu virusul SARS-CoV-2. Chiar și în aceste condiții, este posibil ca imunitatea populației la COVID-19 să fie mai mare decât cea pe care o arată studiile epidemiologice – bazate doar pe testarea anticorpilor anti-SARS-CoV-2, nu și pe a acestor celule T. 

Că anticorpii dispar din organism nu este o veste bună, dar celulele T ne-ar putea ajuta să obținem o protecție îndelungată împotriva COVID-19 și să ajungem totuși la imunitatea colectivă care ar pune capăt răspândirii acestui nou virus. Rolul celulelor T trebuie studiat în continuare, iar oameni de știință din lumea întreagă fac eforturi fără precedent pentru a înțelege răspunsul imunitar al organismului în fața noului coronavirus. Cu fiecare săptămână care trece, aflăm lucruri noi despre anticorpi și alte mecanisme imunitare, despre vaccinuri și posibile tratamente. 

Noile descoperiri despre virus nu trebuie privite nici cu optimism, dar nici cu deznădejde. Dispariția anticorpilor protectori după vindecare nu înseamnă că imunitatea la COVID-19 este nulă sau că misiunea de a crea un vaccin împotriva noului virus ar fi sortită eșecului. Fiecare studiu nou publicat este o piesă care se adaugă unui puzzle complex, așa cum este sistemul imunitar. 

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare