7 tipuri de prieteni pe care NU merită să-i păstrezi pe măsură ce înaintezi în vârstă
Uneori, prieteniile pot deveni surse de stres sau de eforturi nejustificate. În astfel de cazuri, despărțirea de un prieten, oricât de dificilă, poate fi o alegere sănătoasă, un act de respect față de tine și de celălalt. După ce ne-am reevaluat relațiile de prietenie noi înșine, vă propunem să explorăm mai jos care sunt tipurile de prieteni de care e mai bine să ne distanțăm, mai ales pe măsură ce avansăm în vârstă.
Relațiile de prietenie sunt esențiale pentru o viață fericită. SmartLiving.ro a mai scris despre asta, de exemplu aici, aici și aici. Doar că unele dintre ele, la un moment dat, nu mai sunt la fel de benefice pentru noi. Ba unele dintre ele ajung chiar să ne facă mai mult rău decât bine sau oricum să ne provoace stres suplimentar și necesită prea multă trudă.
Când realizezi asta, cei mai mulți specialiști în sănătatea mintală recomandă să renunți, oricât de dureros poate fi. O despărțire la momentul potrivit, chiar și în cazul unei prietenii, nu înseamnă un act de egoism, ci mai degrabă de înțelepciune și devotament față de propria persoană, dar și față de cel care ți-a fost pentru un timp prieten. Așa poți rămâne cu amintirile frumoase fără să acumulezi în continuare frustrări.
„Când suntem tineri, predomină nevoia de apartenență la un grup. Diferențele dintre oameni sînt mai ușor trecute cu vederea, ne place să fim căutați, invitați, să avem companie în orice împrejurare. Dacă pleci de acasă pentru studii sau cu un serviciu și ajungi într-un loc în care nu ai mai fost niciodată, cum mi s-a întâmplat mie cu Bucureștiul, ai nevoie de cei din jur pentru a trăi cu adevărat, nu doar a supraviețui. E aproape vital, nou fiind, să pari o persoană agreabilă, să-ți ții anumite păreri pentru tine, «să nu superi», așa cum ai fost învățat de acasă. Petreci timp cu anumiți oameni pentru că lucrați împreună, ori pentru că sunt singura ta variantă de a ieși în weekend, pentru că îți place cineva din anturajul lor, de fapt, la care nu știi cum să ajungi altfel, pentru că au mașină și tu nu, pentru că nu-ți permiți să plătești o cameră întreagă la hotel în excursiile în străinătate. Pentru toate motivele ascunse sau de-a dreptul puerile pe care le ai când ești la începutul vieții de adult.
Pe măsură ce te cunoști mai bine, începi să-ți onorezi valorile și preferințele și realizezi că mulți dintre cei din jur nu se aliniază cu ele. Gravitezi, chiar inconștient, spre oameni asemănători, cu care rezonezi, chiar dacă sunt noi“, scria și Anda Docea, în rubrica Vârsta medie din Dilema Veche.
Prieteni cu orice preț
Fac parte negreșit din categoria oamenilor care se străduiesc să mențină, cu tot dinadinsul, relațiile de prietenie din viața lor. Știți persoana aceea din orice grup care, după scurte perioade de tăcere, trimite mesajul „Ce mai faci? Ești bine?“?! Subsemnata.
Mi-a plăcut mereu să „îmi fac“ prieteni și tot mereu mi-a fost frică să nu îi pierd, chiar dacă nu de puține ori am simțit că unele relații de prietenie deveneau mai degrabă dificile sau, oricum, parcă nu mai aveau niciun rost. Chiar și atunci când am simțit răceala înstrăinării, tot am mai insistat.
De fapt, încă de când aveam câțiva ani și nu îmi definisem conceptul de prietenie (doar îl trăiam mai degrabă instinctual), încercam să leg relații cu copiii din jur și apoi să le păstrez, în ciuda faptului că, deseori, să ies la joacă, să am parte de tot felul de escapade ale copilăriei mi se părea de-a dreptul obositor. Aș putea să spun că nu împărtășeam cu prietenii mei spiritul lor ludic, entuziasmul de a te cățăra prin copaci sau de a se juca pe pătura de sub balcon, și mi se părea înfiorător și fără sens să ne creăm cazemate în subsolul blocului, unde eram tot timpul în alertă din cauza întunericului și a probabilității ca niște șobolani imprevizibili să ne atace.
Nu mi s-a părut niciodată amuzant să ne stropim cu apa din sticlele cu sifon, în timp ce ne vânam unii pe alții frenetic. Cu toate astea, am acceptat mereu să fac parte din convenția socială a prieteniilor, doar ca să nu le pierd. Ajungeam să fac ceea ce nu îmi plăcea doar-doar ca prietena mea Georgiana, de la etajul 2, să nu cumva să se supere pe mine sau să nu cumva să nu mă mai cheme afară și a doua zi.
Ceea ce se reproduce și în prezent, când nu mai alerg forțată pe străduțele din jurul blocului alături de prietenii mei, dar se întâmplă ca de multe ori să nu mai avem aceleași preferințe, sau legăturile noastre să nu îmi mai aducă neapărat bucurie și totuși să trag de relații. Mi-e foarte greu să renunț. De fiecare dată aproape, îmi spun că, poate, tocmai în contradicțiile și neajunsurile prieteniilor, stau ascunse posibilități infinite de a te dezvolta. Dar chiar este așa?
Prieteniile stabile, cheia unei vieți fericite
Numeroase studii și nenumărați psihologi susțin că menținerea prieteniilor stabile – cu precizarea că, bineînțeles, fac referire la relațiile de prietenie pozitive –, este la fel de importantă în ecuația unei vieți echilibrate și cu sens precum exercițiile fizice zilnice sau evitarea abuzului de alcool.
Sprijinul social oferit de prieteni, precum și beneficiile emoționale contribuie la sănătatea psihică și la bunăstarea generală. Anumite studii au demonstrat cum prieteniile din perioada adolescenței garantează numeroase beneficii în ceea ce privește sănătatea mintală pe termen lung: „cei care se bucură de prietenii solide în anii adolescenței sunt mai puțin predispuși la anxietate sau depresie mai târziu în viață”.
Un alt studiu, publicat în 2023, a demonstrat că prieteniile pozitive pot acționa ca un factor de protecție împotriva problemelor de sănătate mintală cum ar fi depresia sau anxietatea socială.
Sentimentul de apartenență și conexiune specific relațiilor de prietenie este, de asemenea, vital pentru sănătatea emoțională pe parcursul întregii vieți. Prieteniile stabile și puternice te pot ajuta să ai o stimă de sine crescută și contribuie la scăderea stresului din viața ta.
Mai mult, psihologul Iulia Barca a explicat pentru SmartLiving.ro cum relațiile cu ceilalți, implicit cu grupul de prieteni sau chiar și cu cei unu-doi prieteni apropiați, pot contribui la formarea unui anumit tip de reziliență emoțională: „Pe termen lung, sănătatea noastră psihică și emoțională depinde de aceste relații în care vom regăsi un grad de acceptare și tolerare mult mai mare decât în orice alt tip de relație“, spune ea.
Diferiți, dar împreună
Pe de altă parte, când ești adult totul devine mai nuanțat. Ceea ce înseamnă că uneori poți să rămâi laolaltă cu prieteni cu care trăiești o mulțime de contradicții. O spune și autorul Gabriel Garcia Marquez în autobiografia sa „A trăi pentru a-ți povesti viața“ când povestește despre primul său grup de prieteni adulți: „Grupul se formase într-un mod spontan, aproape prin forța gravitației, în virtutea unei afinități indestructibile, dar greu de înțeles la prima vedere. Am fost întrebați adesea cum se face că, fiind atât de deosebiți, eram mereu de aceeași părere și trebuia să improvizăm orice răspuns ca să nu spunem adevărul: nu eram întotdeauna de acord, dar ne înțelegeam motivele“.
Revenind la povestea personală, am realizat și eu: faptul că înțeleg motivele neînțelegerilor pe care le am cu unii dintre prietenii mei mă ajută categoric să nu renunț la ei. Și poate îi ajută și pe ei să nu renunțe la mine. A fost, de exemplu, ceea ce ne-a conservat relațiile chiar dacă, cu ceva timp în urmă, ne-am contrazis atroce din considerente politice în jurul alegerilor prezidențiale anulate.
Mai este un amănunt important în prezent, care lipsea în copilăria mică, și care mă face să mă întorc la același Marquez: umorul. „Cu toate acestea cred“, spune el, „fără cea mai mică îndoială, că marele nostru noroc (n.r. – al lui și al prietenilor) a fost că până și în momentele cele mai dificile ne puteam pierde răbdarea, dar niciodată simțul umorului.“
Și totuși, unele prietenii se termină…
… și așa trebuie să fie! Pe contul său de socializare, psihoterapeuta și scriitoarea Cătălina Dumitrescu amintește de importanța relațiilor de prietenie, dar și despre evidența de a nu te mai regăsi în celălalt:
„Vorbim mai rar despre prietenie, deși prietenia înlocuiește familiile acolo unde acestea lipsesc sau unde nu avem parte de sprijin din partea membrilor lor. Prietenia înseamnă relații la fel de importante și intense ca cele dintre iubiți. O prietenie începe cu tatonare, admirație și inspirație și continuă cu dragoste și siguranță. La fel ca într-un parteneriat, este un noroc să mergi în aceeași direcție și să evoluezi similar. Dar vin și situații când ne regăsim din ce în ce mai puțin lângă prietenul respectiv. Mai mergem împreună un timp de frica pierderii relației, dar vine momentul când, oricât ai vrea, nu mai poți. Evidența de a nu te mai regăsi în celălalt nu mai poate fi disimulată. Durerea pierderii relației e imensă. E precum o văduvie, dar pe care societatea nu ți-o recunoaște.“
Bineînțeles, există numeroase motive și circumstanțe care duc la încheierea unor relații de prietenie. În astfel de cazuri, când familia, job-ul sau alte considerente de acest tip intervin în relațiile de prietenie, din contră, e important să nu renunțăm, ci să învățăm să gestionăm această dinamică așa încât să păstrăm relațiile de prietenie, cum explică psiholog Iulia Barca aici:
„Desigur, pe măsură ce înaintăm în vârstă, numărul prietenilor se va restrânge, așa că majoritatea va avea unul, cel mult trei prieteni apropiați. Deopotrivă însă, apariția noilor responsabilități sau schimbarea stilului de viață ori a obiectivelor sunt condiții care intervin în relațiile cu prietenii, diminuând timpul pe care îl acordăm acestora și interesul pentru cultivarea dinamicii cu ei. Ne căsătorim, promovăm, avem copii, ne mutăm… toate vor afecta apropierea față de prietenii noștri, însă e important să nu rupem aceste relații, să nu le ignorăm nici măcar atunci când vom avea propria familie și tentația de a ne limita universul la membrii ei este destul de mare.“
Cele 7 tipuri de prieteni pe care nu merită să-i păstrezi
Atunci când nu mai e cale de întoarcere, oricât de triste sunt, despărțirile de prieteni devin uneori singurele alegeri rezonabile. Iar să înțelegi că altfel nu se poate nu te definește ca o persoană „fără suflet“ ci, din contră, amintește că ai devenit suficient de înțelept. Este perfect în regulă să renunți la relațiile care nu îți fac bine. Creșterea și dezvoltarea ta ca individ implică adesea decizia de a lăsa în urmă anumite lucruri sau anumiți oameni.
„Sfârșitul unei prietenii, precum cel al unei iubiri, se petrece, de fapt, cu mult înainte de ruptură. Când părți din personalitatea, replicile, obiceiurile celuilalt ajung să te enerveze. Lucrurile mici: faptul că întârzie de fiecare dată fără să se scuze sau că ajunge mereu mai repede și începe să te preseze, modul în care își alege întotdeauna cel mai bun loc la o masă în oraș, maniera de a împrumuta de la tine obiecte pentru care trebuie să insiști să le returneze. Micile șicane zilnice, felul în care trece ironiile la capitolul «am glumit», detaliile personale despre tine pe care le divulgă în compania nepotrivită, faptul că fumează sau că nu bea cafea sau că, atunci când călătoriți împreună, nu pune o rolă de hârtie igienică nouă când s-a terminat precedenta. Orice nimic la care înainte, în perioada în care nu era o opțiune să fii egoist cu timpul și cu resursele tale, nici măcar nu te-ai fi gândit. Abia la vîrsta de mijloc înveți să te alegi pe tine, ca și când nu ai fi avut până atunci acest drept. Obișnuința de a le face pe plac tuturor, tatuată adânc, dincolo de pielea ta, te face să te simți multă vreme vinovat. Uneori, ca să reușești să te rupi, e nevoie ca la 112 să sune cineva de pe stradă, care nu te cunoaște. Chiar dacă, după aceea, vor apărea mulți să spună, plini de emfază: «Aveai la cine apela»“, scria Anda Docea în Dilema Veche.
Chiar dacă, la un moment dat, o anumită relație de prietenie a fost valoroasă, asta nu te obligă să o păstrezi în prezent, când poate nu mai însumează aceleași calități. Orice relație de prietenie este un organism viu și, așa cum organismele se schimbă, și prieteniile se transformă.
Iată mai jos cele 7 tipuri de prieteni pe care nu merită să-i păstrezi, mai ales pe măsură ce avansezi în vârstă și timpul devine tot mai prețios:
1 Prieteniile unilaterale
„Anul ăsta împlinesc 40 de ani și vreau să organizez o escapadă «ca băieții» în afara țării. Când am făcut lista de prieteni pe care să-i invit, am constatat că pot să-i număr pe degetele de la o mână. Acum zece ani, nici nu mi-aș fi permis să mă gândesc la o astfel de ieșire, aveam prea mulți prieteni de invitat. Dar pe măsură ce trece timpul, prietenii se filtrează. Mi-am dat seama că majoritatea erau genul de care trebuia să trag întruna ca să ne vedem. Iar când eu nu i-am mai sunat, nici ei n-au mai dat niciun semn. Și sunt ani de-atunci“, povestește Nicu din Buzău.
Pe măsură ce îmbătrânești, echilibrul în fiecare aspect al vieții devine foarte important, iar prieteniile nu fac excepție de la această regulă nescrisă. Cele unilaterale, unde efortul vine în primul rând din partea ta, pot fi epuizante. Tu ești cel care inițiază întotdeauna planurile, întinzi o mână de ajutor când este nevoie, manifești interes. Și din păcate nu este reciproc. Acest tip de relație îți consumă foarte multă energie și te poate face să te simți neapreciat. Iar prieteniile adevărate sunt un fel de străzi cu două sensuri: ca să poți oferi, trebuie să și primești. Mai ales pe măsură ce îmbătrânești, merită să te întrebi dacă astfel de prietenii unilaterale (în care unii iau mult mai mult decât dau sau nu dau nimic înapoi) îți îmbunătățesc sau nu viața.
2 Prietenii dramatici
Asemenea unora dintre relațiile romantice, și unele relații de prietenie pot fi ca niște telenovele fără sfârșit. Există două scenarii: fie există drame continue între voi, fie unul (sau mai mulți) dintre prieteni se află mereu în centrul unei drame. Fiecare întâlnire sau conversație este, implicit, despre saga în mijlocul căreia trăiește/trăiesc. Până într-un punct poate fi incitant, dar sigur devine epuizant. O astfel de prietenie îți aduce în principiu stres și negativitate. Te poate obosi atât de tare, încât s-ar putea să te simți ușurat în perioadele când nu vă întâlniți. Realitatea este că, pe măsură ce îmbătrânim, starea de liniște interioară și exterioară devine mai valoroasă decât entuziasmul și adrenalina constante.
3 Prietenii de proximitate
Multe prietenii se dezvoltă pur și simplu pe baza unor circumstanțe comune. Poate copiii sunt în aceeași clasă sau lucrați în același birou. Cercetările arată că proximitatea joacă un rol important în formarea prieteniilor. Dar atunci când această proximitate se schimbă – când schimbi locul de muncă sau copiii merg la altă școală – deseori dispar și prietenii de acest tip. De aceea e important să evaluezi din timp dacă prieteniile de proximitate pe care le-ai legat au și profunzime dincolo de circumstanțele comune. Dacă nu au, s-ar putea să nu merite să investești în ele.
4 Prietenii care nu respectă limitele
„Respectul reciproc este o condiție necesară într-o relație sănătoasă. Uneori, prietenul consideră că este un semn de apropiere atunci când îți ignoră limitele pe care le impui. De exemplu, atunci când te presează să ieși în oraș, deși tu încerci să te odihnești, sau când îți împrumută hainele fără să te întrebe. Poate părea onorant că prietenul tău este suficient de aproape de tine pentru a-ți accesa timpul și lucrurile, dar la sfârșitul zilei te simți neauzit, neimportant și lipsit de respect. Așa arată o prietenie toxică“, spune psihologul Mariana Paraschiv într-un articol despre semnele prieteniilor toxice.
Pe măsură ce îmbătrânim, înțelegem mai bine care ne sunt limitele și prietenii mai ales trebuie să le respecte. Cu toate acestea, vor exista întotdeauna prieteni care îți depășesc constant limitele sau îți ignoră nevoile și sentimentele. Uneori au puterea chiar să îți diminueze realizările sau să-ți respingă preocupările. Aceste prietenii pot fi dăunătoare. Este important să fii înconjurat de oameni care te respectă și care îți înțeleg limitele. De fapt, o prietenie fără respect nu este o prietenie.
5 Prieteniile bazate pe amintiri
Este firesc să te simți atașat de oamenii cu care împărtășești multe amintiri. Doar că uneori, asta e tot ce rămâne – istorie comună, nu creștere comună. Conversațiile devin doar elogii sau rememorări ale trecutului, iar când se termină de depănat amintirile liniștea devine copleșitoare, pentru că prezentul nu este comun. Astfel de relații devin mai degrabă capsule ale timpului și nu organisme vii. A crește înseamnă a recunoaște că unele prietenii sunt legate de o versiune a noastră care nu mai există.
6 Prietenii negativiști
„De câte ori mergem undeva împreună, pentru Alex mereu pensiunea e prea departe, camera e prea mică, mâncarea e cu prea mult orez sau cu prea puțin sau e prea sărată sau nu are sare sau are prea mult coriandru… I-am spus de o mie de ori că atitudinea lui e cea care-l sabotează pe el în primul rând și apoi pe noi ceilalți, pentru că nimeni nu se poate simți bine lângă cineva căruia mereu nu-i convine ceva“, povestește Andra.
Viața e prea scurtă pentru a te înconjura de negativitate, oricât de clișeic sună. Și întotdeauna există acel prieten care vede doar jumătatea goală a paharului. Este un critic constant, iar energia lui negativă te poate molipsi. Prețul unei astfel de prietenii nu este unul mic: epuizare emoțională și mintală. De aceea, renunțarea la prieteniile negative din viața ta poate duce la o perspectivă pozitivă și la îmbunătățirea sănătății mintale. Altfel spus, este vorba despre alegerea calității în locul cantității atunci când vine vorba de relațiile tale.
7 Prietenii care te țin pe loc
Prietenii adevărați ar trebui să te înalțe, nu să te țină pe loc. Ar trebui să te inspire, să te simți bine cu ei și cu tine în prezența lor și să-ți susțină evoluția. Dacă o prietenie te face să stagnezi sau, mai rău, te trage înapoi, nu servește scopului tău. Prietenii buni te provoacă și îți sărbătoresc progresul, nu reacționează cu invidie la reușitele tale. La urma urmei, creștem cu ajutorul experiențelor trăite și al celor cu care le trăim.
Prieteni noi. Prieteni noi?
Cumva la polul opus, unele prietenii, mai ales odată cu trecerea timpului, nu au nici măcar combustibil să înceapă. E tot un fel de pierdere. Doar că, cu cât îmbătrânești, cu atât poate fi mai dificil să te apropii de oameni noi, să ai disponibilitate de a-i cunoaște, de a-i descoperi, de a le oferi din timpul tău, de a vă armoniza.
Personajul Seinfeld interpretat de actorul și comedianul Jerry Seinfeld, într-unul dintre episoadele serialului cu același nume, încearcă să-i explice unui alt personaj că nu mai vrea, nu mai poate să își facă prieteni noi: „Ești un tip simpatic, dar de fapt am doar trei prieteni. Nu mă mai pot descurca cu mai mulți.“
Dincolo de scena pe care am amintit-o de dragul amuzamentului, de fapt, să îți faci prieteni noi este benefic, indiferent de vârstă. Cu singura precizare: prieteniile nou create să îți aducă, la fel ca cele vechi, un plus de valoare în viață.
În loc de concluzie
„E homarul tău“, îi spune Phoebe lui Ross, în serialul-icon „Friends“, încercând să-l convingă de conexiunea unică dintre el și Rachel, și chiar dacă argumentul are în vedere o poveste de iubire cu referință la homari, animale care se împerechează pe viață, cred că metafora fi ușor atribuită și relațiilor de prietenie.
Când îți găsești prietenul „homar“, vei rămâne pentru totdeauna alături de el pentru că există o conexiune unică care îți face bine. Uneori vine firesc, alteori trebuie să mai și construiești, să depui mici eforturi pentru menținerea legăturii, dar cel mai probabil niciodată nu te obosește ideea de a petrece timp împreună. Cam ca în orice tip de iubire.
Între timp, eu învăț să le dau drumul prietenilor care, oricât aș vrea să nu accept, nu sunt homarii mei.
