Dr. Rareș Simu, imunolog: „Sistemul imun nu trebuie să fie nici prea slab, nici prea activ.” Descoperirea care a adus Premiul Nobel pentru Medicină 2025

Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell și Shimon Sakaguchi au primit Premiul Nobel pentru Medicină în 2025 pentru descoperirea limfocitelor T reglatoare, acele celule care împiedică sistemul imunitar să atace propriul organism. Cercetările lor din anii ’90 și 2000 au stat la baza terapiilor biologice moderne din reumatologie și a imunoterapiei în cancer.

Comitetul Nobel a anunțat premierea celor trei cercetători pentru descoperiri legate de toleranța imună periferică. Concret, laureații au explicat cum reușește sistemul imunitar să distingă între țintele reale (bacterii, virusuri, celule canceroase) și țesuturile sănătoase care nu ar trebui atacate.

„Descoperirile lor au fost decisive pentru înțelegerea modului în care funcționează sistemul imun și pentru a explica de ce nu dezvoltăm cu toții boli autoimune grave”, a declarat Olle Kämpe, președintele Comitetului Nobel.

INTERVIU Imunoterapia sau cum folosesc medicii sistemul imun ca armă împotriva cancerului. Unde se face tratamentul în România

Cum acționează limfocitele T reglatoare

În fiecare zi, sistemul imunitar decide ce aparține corpului și ce trebuie distrus. Asta înseamnă că trebuie să distingă între celulele proprii ale organismului și agenții patogeni care încearcă să le imite. Mulți microbi au evoluat astfel încât să semene cu structurile umane, pentru a scăpa de atacul imunitar. În același timp, celulele canceroase nu vin din exterior, ele provin din propriul corp, dar suferă modificări care le fac nedorite.

Limfocitele T reglatoare (Treg) au rolul de a menține acest echilibru. Ele circulă constant prin organism și supraveghează reacțiile celorlalte celule imune. Când răspunsul devine excesiv și riscă să afecteze țesuturile sănătoase, intervin și reduc intensitatea procesului inflamator.

---

„Aceste celule sunt cele care asigură stabilitatea sistemului imun, adică îl mențin la parametri echilibrați. Ele se asigură că sistemul imun nu este nici prea slăbit, încât să nu poată recunoaște și distruge celulele canceroase (care provin din propriul organism, dar sunt denaturate), și nici prea activ, încât să atace celulele normale ale organismului, care nu prezintă nicio modificare și nu ar trebui să fie atacate.”

Dr. Rareș Simu, medic specialist în imunologie clinică și alergologie

---

Practic, aceasta este, de fapt, funcția principală a limfocitelor reglatoare: mențin un echilibru fin între mecanismele de agresiune ale sistemului imun și mecanismele sale de apărare, a adăugat imunologul.

• Citește și: Scleroza multiplă, boala autoimună care afectează tinerii. Cum se manifestă

Trei decenii de cercetare

Shimon Sakaguchi a publicat în 1995 cercetarea care a identificat acest tip de celule. La momentul respectiv, majoritatea imunologilor credeau că sistemul imun dobândește toleranța față de propriul organism doar prin eliminarea celulelor potențial periculoase în timus, un proces numit toleranță centrală.

Sakaguchi a demonstrat însă existența unui mecanism suplimentar, activ și continuu. A identificat o populație de celule imune care supraveghează permanent celelalte componente ale sistemului de apărare și intervin când acestea devin prea agresive.

Câțiva ani mai târziu, în 2001, Mary Brunkow și Fred Ramsdell au studiat un șobolan de laborator care dezvolta multiple boli autoimune. Cercetătorii au descoperit o mutație într-o genă nouă, denumită Foxp3, și au observat că unele mutații similare la om provoacă o afecțiune rară și gravă, IPEX.

Legătura între cele două descoperiri a fost stabilită de Sakaguchi în 2003. El a dovedit că gena Foxp3 controlează dezvoltarea limfocitelor T reglatoare identificate cu opt ani înainte.

„Este legat de o muncă de aproape treizeci de ani. Limfocitele acestea reglatoare au fost descoperite prin anii ’90, deci nu este vorba despre o descoperire recentă. Este rezultatul unei cercetări îndelungate, desfășurate de-a lungul a două-trei decenii, în care s-au elucidat treptat mecanismele prin care funcționează și se reglează sistemul imun”, a explicat dr. Simu.

Procesul a fost gradual. „De-a lungul acestor ani, s-au identificat numeroși mediatori și s-a înțeles mai bine cum acționează aceste limfocite reglatoare. După descoperirea lor, activitatea acestor celule a fost studiată intens, inclusiv în legătură cu predispozițiile genetice și cu mecanismele prin care mențin echilibrul sistemului imun”, a precizat medicul imunolog.

Ce se întâmplă când numărul limfocitelor T este prea mare sau prea mic

Cum rolul limfocitelor T reglatoare este să mențină controlul asupra reacțiilor de apărare, atunci când acest mecanism nu mai funcționează corect, sistemul imunitar își pierde orientarea și fie atacă țesuturile proprii, fie devine prea tolerant și permite bolilor să progreseze.

Un deficit numeric sau funcțional al acestor celule favorizează apariția bolilor autoimune. Lipsa controlului imun duce la inflamație cronică și distrugerea progresivă a țesuturilor. Printre bolile cel mai frecvent asociate se numără diabetul de tip 1, poliartrita reumatoidă, boala Crohn, lupusul eritematos sistemic și scleroza multiplă. Studiile au arătat că pacienții cu aceste afecțiuni prezintă o activitate redusă a limfocitelor reglatoare sau o sensibilitate scăzută a celulelor sensibile la semnalele lor inhibitorii.

Cum știi că ai o inflamație în corp și ce măsuri poți lua. Principalele semne de inflamație acută și cronică

Excesul de limfocite T reglatoare, în schimb, duce la o reacție imună prea slabă. În cazul cancerului, multe tumori atrag intenționat aceste celule în jurul lor pentru a bloca răspunsul imun și a evita distrugerea. Analizele histopatologice au arătat că există densități crescute de limfocite reglatoare în țesuturile tumorale la pacienții cu cancer pulmonar, colorectal, mamar sau melanom.

În astfel de cazuri, sistemul de apărare nu mai recunoaște celulele canceroase ca fiind periculoase. Cercetările din ultimul deceniu încearcă să inverseze această tendință prin imunoterapii care inhibă activitatea limfocitelor reglatoare, restabilind capacitatea organismului de a ataca tumora. În oncologie, această abordare a dus la dezvoltarea medicamentelor din clasa checkpoint inhibitors, care vizează molecule precum CTLA-4 și PD-1, importante în controlul răspunsului imun.

• Citește și: Semne de imunitate scăzută. Medic: „La alergici, orice virus poate să acționeze mult mai ușor“

De la teorie la tratamente

„În ceea ce privește valorificarea acestor descoperiri pentru dezvoltarea de terapii, sunt în curs numeroase cercetări și tratamente bazate pe ele. Există tratamente biologice atât pentru bolile autoimune, cât și pentru cancere. Este vorba despre tratamente imunologice care se bazează tocmai pe aceste descoperiri privind reglarea sistemului imun”, a subliniat dr. Simu.

În reumatologie și alte specialități care tratează bolile autoimune, terapiile biologice au schimbat evoluția multor pacienți. Anumite medicamente precum adalimumab, infliximab, tocilizumab sau rituximab blochează selectiv anumite molecule din cascada inflamatorie. Spre deosebire de imunosupresoarele clasice care afectează întreg sistemul imun, aceste tratamente țintesc specific anumite substanțe.

„Dacă vreți exemple, vă puteți uita la terapiile biologice utilizate deja în bolile autoimune. Există multe variante. Sau la imunoterapia folosită în oncologie. Sunt dezvoltate tot felul de molecule inovatoare care acționează direct asupra sistemului imun sau care imită mecanismele naturale de reglare ale acestuia.”

Dr. Rareș Simu, medic specialist în imunologie clinică și alergologie

Cercetările actuale testează terapii care multiplică limfocitele T reglatoare din sângele pacientului în laborator și le reinjectează. Într-un studiu realizat la Universitatea din California, pacienții cu diabet de tip 1 au primit infuzii cu propriile celule Treg expandate în laborator, iar terapia a fost bine tolerată și a demonstrat o reducere a inflamației pancreatice. În cercetări similare pentru boala Crohn și colita ulcerativă, pacienții au prezentat o scădere importantă a markerilor inflamatorii și o ameliorare clinică a simptomelor.

Imunoterapia în oncologie

În cazul cancerului, obiectivul terapeutic este opus față de cel din bolile autoimune: sistemul imun trebuie stimulat, nu inhibat. O parte importantă a cercetării oncologice actuale urmărește modularea limfocitelor T reglatoare (Treg), care în acest context pot bloca reacțiile antitumorale. Reducerea influenței acestor celule permite sistemului imun să recunoască și să distrugă celulele canceroase.

Inhibitorii de puncte de control imun, precum pembrolizumab sau nivolumab, blochează proteinele care opresc răspunsul imun împotriva celulelor canceroase. Cele mai bune rezultate au fost observate în cazul melanomului, cancerului pulmonar, al celui renal și al altor tipuri de tumori solide.

O altă categorie de tratamente, CAR-T, presupune prelevarea limfocitelor T ale pacientului, modificarea lor genetică pentru a recunoaște o țintă tumorală specifică, apoi reintroducerea în organism. Aceste terapii au schimbat radical prognosticul unor boli hematologice severe, precum leucemia acută limfoblastică sau limfomul difuz cu celule B mari, unde ratele de remisiune completă depășesc 70% în unele studii din 2025.

„Pe baza acestor descoperiri s-a dezvoltat o întreagă serie de terapii. Repet: în bolile autoimune vorbim despre tratamentele biologice, iar în cazul cancerelor, despre imunoterapie”, rezumă dr. Simu.

Ar putea crește șansele de reușită ale transplanturilor de organe

Comitetul Nobel a menționat că aceste descoperiri ar putea îmbunătăți și transplanturile de organe. Respingerea grefei reprezintă un răspuns imun împotriva organului transplantat, perceput ca străin. Modularea activității limfocitelor T reglatoare ar putea reduce nevoia de imunosupresoare puternice după transplant.

Unele studii clinice în desfășurare testează diverse combinații terapeutice și abordări personalizate. Cercetătorii explorează utilizarea acestor celule în boli inflamatorii intestinale, astm sever și alte afecțiuni cu componentă autoimună.

„În esență, terapiile biologice pentru bolile autoimune și imunoterapia în cancer aplică principiile descoperite de laureații Premiului Nobel din 2025, cei care au explicat cum funcționează aceste «celule de echilibru» ale sistemului imunitar”, conchide medicul imunolog.

Reglarea naturală a echilibrului imun

Există și unele cercetări care au demonstrat că anumite obiceiuri pot sprijini funcționarea naturală a limfocitelor T reglatoare. Potrivit unui review publicat în Frontiers in Microbiology, o alimentație bogată în fibre, care favorizează producția de acizi grași cu lanț scurt prin fermentația bacteriană, stimulează diferențierea celulelor T naive în limfocite T reglatoare la nivel intestinal.

• Citește și: Semne că nu mănânci suficiente alimente bogate în fibre. Care sunt cele mai importante surse

Activitatea fizică moderată are, la rândul ei, un efect reglator. Un articol publicat în revista Exercise Immunology Review a concluzionat că exercițiile fizice regulate cresc proporția de Treg circulante și reduc inflamația cronică de grad scăzut, în timp ce efortul fizic excesiv produce efectul invers.

Vitamina D este, de asemenea, implicată în menținerea toleranței imune. Un studiu clinic publicat în Frontiers in Immunology a scos la iveală că suplimentarea cu vitamina D3 crește numărul de Treg funcționale la adulții sănătoși, reducând în același timp markerii inflamatori.

Somnul adecvat și reducerea stresului susțin indirect acest echilibru. Cercetările indică faptul că stresul cronic și privarea de somn afectează mecanismele de reglare imună, diminuând activitatea Treg. În schimb, un ritm circadian stabil și expunerea regulată la mediul natural contribuie la menținerea toleranței imune.