Cum arată relația de cuplu cu un partener care are ADHD

Tot mai des auzim în jurul nostru, în media, în online vorbindu-se despre ADHD. Pare că tot mai des identificăm persoane care s-ar încadra în tiparul de simptome caracteristice tulburării de tip ADHD. Unii dintre noi identifică aceste simptome chiar la partenerii de cuplu, chiar dacă nu au un diagnostic în această direcție, și astfel unele dificultăți de relație devin mai ușor de înțeles și explicat. Așadar, cum arată relația de cuplu cu un partener care are ADHD și cum o putem îmbunătăți?

Identificarea tulburării de tip ADHD

Sunt studii care arată că 96% dintre partenerii adulților cu ADHD (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) au raportat că simptomele partenerului le îngreunează gestionarea casei, a relației și creșterea copiilor. Peste 90% spun că trebuie să facă mai mult pentru a compensa dificultățile sau absența partenerului/partenerei în aceste domenii. Alte studii arată că persoanele cu ADHD divorțează de 2 ori mai des decât cele non-ADHD sau că partenerii non-ADHD sunt predispuși la depresie mai des.

Este necesar un diagnostic corect la adulți, atât pentru partenerul/a cu ADHD pentru care unele din simptome capătă sens, sunt eliberatoare, cât și pentru cel/cea non ADHD. Ambii înțeleg că pot face ceva diferit ca să devină mai funcționali. Dar, sunt parteneri cu ADHD pentru care diagnosticul este o adevărată amenințare la imaginea lor, a statutului lor și a imaginii lor despre sine și astfel duc o adevărată luptă cu ideea de a se trata sau nu.

Oricum ar fi, schimbarea de comportament trebuie să vină în mod voluntar, trebuie făcută de ambii parteneri și este nevoie de un diagnostic clar cu un tratament medicamentos și psihoterapeutic pentru a ușura viața ambilor parteneri de cuplu. Atitudinea partenerului non ADHD este importantă în procesul schimbării și necesită o abordare optimistă și pozitivă față de partener, relație, efort și schimbare.

ADHD poate fi văzut uneori ca o povară, pentru că cei care au ADHD au mai multe frici decât toți cei fără. Dar, poate fi văzut și ca un cadou, pentru că cei cu ADHD au așa de multe calități, precum forță, entuziasm, creativitate, energie, schimbare. Prin urmare, depinde de noi ce variantă alegem să folosim în procesul schimbării.

Cum este relația pentru partenerul care nu are ADHD

ADHD poate fi un factor care contribuie la o gamă largă de probleme în relație. Dacă partenerul tău are ADHD sau doar ADD (deficit de atenție) nediagnosticat, netratat, s-ar putea să te simți ignorat și singur. Partenerul tău se poate concentra asupra lucrurilor care îl interesează, dar nu și asupra ta. Pare că este neinteresat de tine, că nu te aude, nu te vede uneori. Pare că doar se distrează și e tot timpul cu mintea în altă parte când încerci să discuți cu el. Ți pare că nu poți să te bazezi pe el/ea.

Uneori în relația ta, simți că parcă ai un copil de care trebuie să ai grijă, nu un partener adult de încredere. Pentru că faci mai multe în relație decât partenerul/a tău/ta, te simți frustrat, furios, neimportant, copleșit și singur. Devii pisălog cu partenerul/a tău căruia/căreia trebuie să îi reamintești tot timpul ce are de făcut și când.

Sunt tot mai multe discuții și neînțelegeri între voi pornite de la „promisiunile făcute și nerespectate”, înțelegeri eșuate, de la faptul că „face tot timpul doar ce vrea el/ea” fără să țină cont de ce vrei tu. Sunt tot mai multe certuri între voi, în care tu (non ADHD) și partenerul/a ta cu ADHD, vă simțiți deopotrivă, nedreptățiți și respinși.

Întrebările care sunt prezente în mintea ta sunt: „Cum poate să mă ignore?”, „Cum poate să nu își dea seama de ce vreau?”, „Cum poate să nu fie conștient de existența mea?”.

Cum simte relația o persoană cu ADHD

Persoana cu ADHD nediagnosticat și netratat se simte la fel de frustrată, furioasă, confuză, nedreptățită, singură, la fel ca tine. Și partenerul/a tău/ta crede că tu te-ai schimbat, că te-ai transformat în cineva care vrea doar să îl/o controleze și să îl/o manipuleze. Tot ceea ce își dorește partenerul/a cu ADHD este să scape de control și alege varianta să te lase în pace. I se pare că doar îl/o critici și ești permanent nemulțumit de el/ea.

Da, partenerul cu ADHD realizează și acceptă că mai greșește din când în când, doar nimeni nu e perfect, dar nu chiar tot timpul așa cum dai tu de înțeles. După atâta critică, ceartă și nemulțumire se simte insuficient de bun/ă pentru tine, incapabil/ă să fie ca tine, sau precum cei pe care tu îi dai mereu exemplu; încrederea în forțele proprii scade și îi este prea greu să facă ceva pe placul tău.

Întrebările din mintea persoanei cu ADHD sunt: „De ce ai devenit așa de cicălitor/oare”, „Chiar tot timpul trebuie să critici?”, „De ce vrea să mă controleze tot timpul?”.

Cum vezi partenerul cu ADHD

Sunt câteva aspecte care te deranjează la partenerul/a tău/ta și pe care uneori le-ai pus pe seama unei proaste educații sau nepăsare. Unul dintre clienții mei non ADHD, îmi spunea la un moment dat despre partenera sa cu ADHD, „Credeam că este needucată, pentru că vorbește mult, peste mine și în special pentru că dă informații despre viața noastră intimă oricui, chiar și colegilor ei de la muncă”. O altă clientă spunea despre parterul ei cu ADHD că „Lui nu îi pasă de mine, niciodată; tot timpul mă lasă singură”. Așadar, sunt câteva aspecte vizibile, care te deranjează și pe care le vezi în mod constant, zilnic în viața ta de cuplu.

Aspecte legate de atenție, precum faptul că nu este niciodată atent/ă la detalii (în special despre ceva ce nu prezintă interes pentru el/ea), faptul că întârzie constant, niciodată nu percepe trecerea timpului în mod corect; are nevoie de ajutorul tău ca să se organizeze, să-și organizeze munca, activitățile, pentru că singur/ă nu reușește; pierde obiecte sau nu știe unde le-a pus/lăsat; este lipsit/ă de structură și ușor de distras.

Aspecte legate de agitație, precum incapacitatea de a se relaxa, mișcarea continuă, veșnic mobilizat/ă „să facă ceva”, intoleranța la plictiseală, nu poate aștepta (lipsa de răbdare), nerăbdător/oare, impulsiv/ă (atât în relații cât și în muncă), cu probleme în intimitate și de natură sexuală, debit verbal mare, obiceiul de a vorbi mult, de a întrerupe, de a nu asculta până termini și credința că știe ce vrei să spui, cu proiecte multiple (chiar mai multe firme) sau în veșnică schimbare de joburi.

Dar peste toate, observi la partenerul/a ta și dependențe de orice fel, schimbări bruște de stare, procrastinare și rezultate sub capacitățile și pregătirea lui/ei. De asemenea, poți observa tulburări de conduită (se înfurie des, intră în conflicte, conduce agresiv, etc) sau de opoziție, anxietate și depresie.

ADHD și sexualitatea

Persoanele cu ADHD au un interes sexual mai mare, o frecvență mai mare a masturbării, mai multe disfuncții sexuale și o satisfacție sexuală mai scăzută în comparație cu populația generală. Persoanele cu ADHD pot fi etichetate având o hipersexualitate.

Impulsivitatea este un mediatorsemnificativ al relației dintre ADHD și hipersexualitate, iar rezultatele cercetărilor sugerează un rol mediator semnificativ al prodromurilor psihotice și depresiei în această asociere. Deci, hipersexualitatea nu este neapărat o tulburare, ci mai degrabă ca o manifestare psihopatologică a distresului, o strategie de adaptare dezadaptativă pe care persoanele cu ADHD o implementează din cauza dificultăților crescute experimentate în mediu sau a lipsei unei alte strategii adapatative.

Persoanelor cu ADHD le poate fi mai greu să aibă intimitate satisfăcătoare cu cineva, din cauza impulsivității și a distragerii facile. Sexul poate fi mai puțin plăcut pentru ambii parteneri. Un partener cu ADHD nu este capabil să se concentreze pe deplin asupra aspectelor fizice sau emoționale ale intimității. Persoana fără ADHD se poate simți rănită dacă partenerul său este neatent în timpul relațiilor intime.

Persoanele cu ADHD pot avea o dorință sexuală mai mare decât partenerul lor. Acest lucru poate duce la tensiune între ei. Partenerul cu ADHD poate fi impulsiv, iar acest lucru poate duce la comportamente sexuale riscante, inclusiv infidelitate.

Cum poți ajuta relația voastră

Pentru a ajunge să ai o relație funcțională cu partenerul de cuplu, ar fi indicat să apelezi la psihoterapeut pentru a primi amândoi ghidaj asupra dificultăților întâmpinate în relația ta. Singur/ă nu poți aduce schimbarea în relație.

Pentru că în relația ta cu partenerul cu ADHD te simți ca în relația de tipul părinte-copil, tu fiind părintele, el copilul – evident că și aspectul intimității este dat peste cap și în timp devine disfuncțional. Pe de o parte prea multă critică îl îndepărtează pe partener, pe de altă parte că nici nu te mai simți așa de iubitor/oare față de partenerul care te ignoră permanent, dar și pentru că relația părinte-copil nu presupune intimitate. Deci, ar fi indicat să ieși din rolul de părinte pentru partenerul tău, din rolul de control și de critic.

Pentru că știm că partenerul cu ADHD are tendința de a se regla emoțional prin atingere, îmbrățișări, intimitate, adică exact ce în relația voastră nu prea este prezent, pentru început ai putea să îi oferi spațiul în care să se simtă în siguranță să ceară și să ofere ce are nevoie pentru a se regla. Fără judecăți și critici.

Pentru că știi că partenerul tău nu are atenție la detalii, cum ar fi să adresezi cerințele pe rând, fără detalii prea multe, cu o limită de timp spre realizare. Știi totodată că partenerul tău are nevoie de structură și organizare, deci asigură-te că poți face acest lucru pentru amândoi, fără regrete sau resentimente, și în special fără control.

În intimitate acordă tu atenție mai multă detaliilor și nevoilor amândurora, chiar fii cel care vine în întâmpinarea nevoilor partenerului. Cum ar fi să  oglindești cu claritate și bunăvoință, mai mult din relația cu partenerul/a, pentru a evita neînțelegerile; mai multă asertivitate în comunicare, empatie, calm și mai mult pozitivism. Un comportament diferit vine și dintr-o cerere adresată diferit.

Ai grijă de tine, ca partener fără ADHD, prin timp pe care ți-l dedici doar ție, făcând ceea ce te relaxează sau îți place, ține un jurnal, ca să poți exprima emoții și stări, dormi suficient, mănâncă sănătos, fă sport și setează limite clare în relația ta cu partenerul cu ADHD. Astfel, nu vei mai simți atâta nedreptate, copleșire, singurătate. Și cum ar fi să nu mai intervii pentru a „salva” partenerul cu ADHD de consecințele propriilor fapte, tot timpul?

Limitele pe care le setezi sunt foarte importante pentru relația de cuplu în general, dar în special pentru relația cu un partener cu ADHD. Pentru că persoana cu ADHD poate părea uitucă sau lipsită de respect, cum ar fi să realizați împreună liste de tipul „Ce fac eu/ Ce face partenerul”, pe care amândoi să le aveți în vedere și să puteți urmări statusul lor. Astfel, dacă partenerul cu ADHD are tendința de a nu-și asuma anumite sarcini sau de a da vina pe alții pentru nereușita lui/ei, cu ajutorul listelor să nu mai fie loc de discuții prin care blamează sau de defensivă.