Câte ore de muncă pun creierul în pericol? Mai multe zone cerebrale sunt afectate: STUDIU

Persoanele care obișnuiesc să lucreze constant peste program se pot confrunta, în timp, cu probleme de memorie și dezechilibre emoționale. Un nou studiu a scos la iveală că un program care depășește un anumit număr de ore de muncă pe săptămână cauzează modificări structurale ale creierului în regiunile cerebrale responsabile cu reglarea emoțiilor și funcții executive precum memoria de lucru și rezolvarea problemelor.

Dacă până acum discuțiile despre programul prelungit de muncă se concentrau în jurul problemelor legate de burnout, tulburări de somn sau probleme cardiovasculare, noua cercetare demonstrează că se poate ajunge la schimbări neurologice cu efecte de durată asupra performanței cognitive și bunăstării emoționale.

Programul de muncă încărcat ucide anual 800.000 de oameni

Organizația Internațională a Muncii atrage atenția că, la nivel global, peste 800.000 de oameni mor anual din cauza efectelor directe ale unui program de lucru suprasolicitant. Bolile cardiovasculare și accidentele vasculare cerebrale se află în topul cauzelor, dar lista nu se oprește aici: tulburările metabolice, depresia sau episoadele de epuizare extremă se înmulțesc pe măsură ce munca trece de la performanță la suprasolicitare cronică.

Cazul tinerilor care mor la birou. Andra Pintican, expert HR: „Angajații trebuie să învețe să spună NU”

„Angajații trebuie să înțeleagă că sănătatea lor fizică sau mintală trebuie să fie întotdeauna prioritară. Vocea lor contează și este esențial să învețe să spună «nu» atunci când simt că ceva nu este în regulă”, a explicat Andra Pintican, specialistă în resurse umane, într-un interviu pentru SmartLiving.ro.

Deși efectele psihologice ale muncii în exces sunt cunoscute de ani buni, mecanismele biologice din spatele lor au rămas mai puțin explorate. Până acum, cercetările s-au concentrat în principal pe manifestările exterioare ale suprasolicitării, cum ar fi oboseala cronică, scăderea atenției, tulburările de somn. Un studiu recent, publicat în ediția din martie 2025 a publicației de specialitate British Medical Journal, a arătat însă cum expunerea constantă la un ritm de lucru intens poate produce modificări la nivelul creierului, în zone implicate în reglarea emoțiilor și în procesele cognitive de bază.

• Citește și: „Munca trebuie făcută cu capul plecat“ și alte mituri demontate de un psiholog și un expert HR. De ce ai nevoie ca să fii cu adevărat fericit la job

Subiecții studiului: medici care muncesc peste program

Pentru a înțelege cum influențează munca prelungită structura creierului, cercetătorii au analizat teste imagistice cerebrale ale angajaților din domeniul medical, un sector în care orele suplimentare sunt o problemă curentă. Studiul s-a desfășurat în cadrul proiectului GROCS (Gachon Regional Occupational Cohort Study), iar participanții au fost supuși unor teste RMN, cu scopul de a observa eventuale diferențe legate de condițiile de muncă.

După excluderea cazurilor cu date incomplete sau imagini de calitate slabă, analiza a inclus 110 persoane. Majoritatea erau clinicieni. Aproximativ o treime (32 de participanți) lucrau în mod constant peste limita considerată standard, în timp ce restul aveau un program obișnuit. Cei din prima categorie erau, în general, mai tineri, mai puțin experimentați și cu un nivel educațional mai ridicat decât colegii lor cu program normal.

Pentru evaluarea diferențelor la nivel cerebral, cercetătorii au folosit două metode de analiză imagistică: voxel-based morphometry (VBM), o tehnică ce permite măsurarea precisă a volumului de substanță cenușie în diferite regiuni ale creierului, și o analiză bazată pe atlas, care compară imaginile obținute cu modele cerebrale de referință, pentru a localiza cu exactitate zonele afectate.

Numărul periculos al orelor de muncă

Analiza comparativă a rezultatelor a arătat că persoanele care lucrau 52 de ore sau mai mult pe săptămână prezentau schimbări importante la nivelul regiunilor cerebrale asociate cu funcția executivă și reglarea emoțională, spre deosebire de participanții care lucrau un număr de ore standard în fiecare săptămână (8 ore pe zi timp de 5 zile, deci 40 de ore pe săptămână).

Una dintre metodele folosite, analiza bazată pe atlas, a arătat că volumul girusului frontal mijlociu – o regiune situată în lobul frontal – era cu 19% mai mare la cei care munceau peste program, comparativ cu cei cu un orar normal. Această regiune este implicată în atenție, memorie de lucru și procesarea limbajului, fiind esențială pentru activitățile care necesită efort mental susținut.

O altă metodă de analiză, voxel-based morphometry (VBM), a identificat creșteri similare în 17 zone ale creierului. Printre ele, girusul frontal superior, implicat în planificare și decizie, și insula, o structură care coordonează semnalele interne ale corpului, stările emoționale și reacțiile în interacțiuni sociale.

Când ești stresat, creierul emoțional ia decizii în locul rațiunii, iar tu reacționezi exagerat. Cum oprești fenomenul numit „deturnarea amigdalei”

Limitările studiului

Cercetătorii atrag atenția că acest studiu are limite importante. Este vorba despre o cercetare observațională, desfășurată la un moment fix, pe un eșantion relativ mic. Asta înseamnă că rezultatele nu pot fi folosite pentru a stabili o relație cauză-efect. Cu alte cuvinte, nu se poate spune cu certitudine dacă munca excesivă produce aceste modificări în creier sau dacă persoanele care lucrează prea mult au deja anumite caracteristici neurologice care le fac mai vulnerabile la suprasolicitare.

De asemenea, lipsesc datele pe termen lung care ar putea arăta cum evoluează aceste schimbări în timp, dacă sunt reversibile sau dacă devin permanente. Din acest motiv, autorii recomandă interpretarea cu prudență a concluziilor, mai ales că studiul are un caracter exploratoriu, fiind unul dintre primele care investighează această temă.

Totuși, cercetătorii spun că aceste rezultate merită luate în considerare și ar trebui aprofundate. Autorii menționează și un posibil mecanism: volumele crescute în anumite regiuni ale creierului ar putea reprezenta o formă de adaptare la stresul profesional constant. Deocamdată, este doar o ipoteză, iar cauzele exacte rămân deocamdată neclare.

• Citește și: Nedreptatea la muncă este o sursă importantă de stres cronic. Cum o rezolvăm

Explicația problemelor cognitive și emoționale

Potrivit rezultatelor studiului, problemele de concentrare, pierderile de memorie sau dificultățile în gestionarea emoțiilor raportate de persoanele suprasolicitate ar putea avea o bază neurologică. Modificările observate în structura creierului oferă o explicație posibilă pentru aceste manifestări.

Cercetătorii spun că volumul crescut din anumite regiuni cerebrale poate fi o reacție la stresul profesional cronic. Creierul pare să răspundă cererii constante de adaptare, dar nu e clar dacă acest răspuns este unul funcțional sau, dimpotrivă, semnalul unei suprasolicitări care începe să afecteze echilibrul general.

• Citește și: „Cum fac să scap de stresul de la muncă și să fiu 100% prezentă acasă și să-l ascult mai bine pe partenerul de viață?“

E nevoie de politici de protecție a angajaților

Concluziile studiului susțin ideea că orele prelungite de muncă trebuie tratate ca un factor de risc important pentru sănătate. Expunerea constantă la un volum ridicat de stres profesional influențează funcționarea creierului, așa cum o fac lipsa somnului sau alți factori biologici cunoscuți.

Cercetătorii recomandă măsuri clare pentru reducerea suprasolicitării. Printre acestea: limitarea orelor suplimentare, perioade predictibile de recuperare, deconectare digitală în afara programului și sprijin specializat atunci când apar semne de epuizare. Fără aceste mecanisme, riscurile se acumulează pe termen lung.

„Organizațiile trebuie să investească în formarea liderilor și a HR-ului ca Mental Health First Aid Responders pentru a identifica și a acționa la primele semnale de burnout și să prioritizeze bunăstarea angajaților, nu doar productivitatea. Fără sănătate mintală și emoțională, nu există performanță reală și sustenabilă”, a subliniat Andra Pitican.

Sunt necesare mai multe cercetări pe această temă

Autorii studiului spun că e nevoie de cercetări mai extinse pentru a verifica și detalia concluziile obținute. Studiile viitoare ar trebui să urmărească aceiași participanți pe o perioadă mai lungă de timp și să folosească metode de imagistică mai variate pentru a observa cum evoluează aceste modificări în creier.

O direcție importantă ar fi stabilirea reversibilității, dacă volumul crescut observat în anumite regiuni revine la normal după reducerea expunerii la stres profesional constant. Rămân necunoscute și alte aspecte relevante: de cât timp e nevoie pentru ca aceste schimbări să apară, ce procese biologice le susțin și cum diferă reacțiile de la o persoană la alta.

Ar fi utilă și o comparație între tipuri diferite de muncă, de exemplu, între profesii cu expunere ridicată la presiune emoțională și cele în care suprasolicitarea e mai degrabă fizică sau logistică. Un alt punct de interes ar putea fi identificarea trăsăturilor care pot face ca unii oameni să fie mai vulnerabili decât alții la acest tip de impact neurologic.