Îți afectează viața sexuală, relațiile și sănătatea mintală. De ce contează imaginea corporală?

Atunci când te gândești la corpul tău, îți spui ceva. E un amestec de cum îl percepi, cum îl vezi, cum te simți în el și cum te simți cu el printre ceilalți. Asta e imaginea corporală. Și e ceva ce îți influențează major viața.

Avem fiecare câte un corp. Unul și nimic mai mult. Un corp pe care îl locuim, indiferent că-l iubim sau nu, pe care îl folosim și ca să ne deplasăm și ca să ne satisfacem nevoile și dorințele, dar și ca să atragem, ca să fim pe plac. Un corp care se schimbă constant și care are, la rândul lui, nevoi. Un singur corp toată viața. E cea mai longevivă relație a noastră și e una, deseori, destul de complicată.

Nu cred că am cunoscut vreodată într-un mod intim – și când spun intim mă refer la conectare, nu la altceva – pe cineva care să nu fi trecut măcar o dată printr-o dificultate legată de imaginea corporală. Desigur, pe unii dintre noi îi ajută genetica să aibă corpuri „bune”, adică sănătoase și care să corespundă standardelor de frumusețe din societatea din care fac parte, iar unii depun destul de mult efort să se apropie de acele standarde, prin sport, alimentație și știu eu ce alte metode s-au mai dovedit utile. Dar sunt și unii oameni care, oricum ar da-o și orice-ar face după puterile lor, tot nu sunt împăcați cu imaginea corporală.

„Ajunsesem să-mi privesc organul ca pe o jucărie, nu ca pe un organ anatomic sexual.“ O poveste complicată despre sex și sexualitate

Conceptul de imagine corporală a fost introdus de Paul Schilder (1886-1940), psihiatru, psihanalist și cercetător austriac, care a definit-o în acest fel: „Imaginea propriului nostru corp pe care o formăm în minte, adică modul în care corpul ni se înfățișează nouă înșine”.

De-atunci și până acum, cei care au studiat psihologia imaginii corporale au completat definiția lui Schindler, care se axa în principal pe felul în care ne percepem corpul, cu tot felul de alte aspecte, iar o definiție la care s-a ajuns ar fi că imaginea corporală se referă la percepțiile, gândurile și sentimentele unei persoane despre propriul ei corp.

Practic, imaginea corporală se referă la modul în care experimentezi a trăi în corpul tău.

E mai mult decât o simplă imagine mintală a felului în care arăți, pentru că include și relația ta personală cu propriul corp, adică toate percepțiile, convingerile, gândurile, sentimentele și acțiunile tale legate de aspectul fizic. Această imagine poate să pară la fel de reală cum este corpul în sine, pentru că e o viziune profund personală. Cu toate acestea, ea nu corespunde neapărat cu modul în care corpul tău este perceput de ceilalți.

Imaginea corporală poate să fie flexibilă, stabilă sau rigidă, iar uneori – totuși rar – poate să fie atât de distorsionată, încât să fie clasificată ca afecțiune psihică. Se numește tulburare dismorfică corporală și este înrudită cu tulburarea obsesiv-compulsivă.

Există o mulțime de studii despre imaginea corporală, mai ales în ultimii ani, când psihologii au devenit tot mai preocupați de efectele rețelelor sociale asupra psihicului. Există, de exemplu, un studiu din 2022 care a analizat efectele pe care social media le are asupra stării de bine și care a arătat, în primul rând, că platformele vizuale (cum e Instagram) sunt mai dăunătoare pentru imaginea corporală decât platformele mai degrabă orientate pe text (cum e Facebook). Apoi, a mai arătat și că a face și a edita selfie-uri sau a folosi filtre, fără a le posta, are efecte negative asupra imaginii corporale, efecte chiar mai dăunătoare decât atunci când și postezi.

Există, de asemenea, tot felul de cercetări care sugerează efectele nocive la nivel emoțional ale comentariilor critice publicate în mediul online la adresa aspectului fizic (cyberbullying) – chiar dacă aceste comentarii nu îți sunt adresate direct, ci altor persoane, cunoscute sau necunoscute – și studii despre cum social media cresc riscul de auto-obiectificare, mai ales în rândul adolescenților. Auto-obiectificarea înseamnă că o persoană poate ajunge să se perceapă pe sine, în special propriul corp, mai degrabă ca pe un obiect văzut din exterior, decât ca o ființă umană completă și complexă, cu gânduri, emoții și funcționalitate.

Cum spuneam, nu e ceva simplu. Ba dimpotrivă.

• Citește și: Bullying la maturitate: 10 pași pentru a-i pune capăt

De ce contează imaginea corporală

O imagine corporală negativă duce și la alte probleme în viața de zi cu zi. Prima dintre acestea este scăderea stimei de sine. Iar o stimă de sine scăzută înseamnă că te simți inadecvată ca persoană, că ai o părere proastă despre propria ta valoare și că nu te apreciezi prea mult. Stima de sine are o mare legătură cu imaginea corporală, pentru că, dacă nu-ți place corpul tău și energia și gândurile tale se duc spre o imagine corporală negativă, e greu să-ți placă să fii tu în acel corp.

O altă problemă care apare este legată de anxietate. O anxietate pe care o simți atunci când apari în fața altora, deci în relații. Dacă ție nu îți place și nu-ți accepți corpul, o să presupui că nici celorlalți nu le place aspectul tău fizic. Drept rezultat, o să te simți inadecvat în unele dintre interacțiunile pe care le ai. Apoi, din frica de a fi judecat sau respins de către cei din jur poți să eviți situațiile în care simți că felul în care arăți e analizat cu lupa, cum ar fi la o petrecere. Prin urmare, poate să ducă la o autoizolare. Te izolezi singur, după care eventual te și convingi că ceilalți nu te plac.

Nu de puține ori, depresia și imaginea corporală negativă sunt corelate una cu cealaltă. Uneori, depresia ne poate face să nu ne placă felul în care arătăm, iar alteori se-ntâmplă invers, din cauza imaginii pe care o avem despre corpul nostru, atunci când ea este extrem de afectată, putem să ajungem și la depresie. Gândurile de lipsă de speranță sau neputință legate de felul în care arăți sunt deprimante. Și, astfel, treci de la una la alta și nici nu mai știi care anume e problema, pentru că gândurile critice și izolarea pot fi foarte, foarte descurajatoare.

Fără să intru prea mult în detalii, imaginea corporală negativă e responsabilă pentru multe dintre tulburările de alimentație cu care se confruntă unele persoane, în special anorexia nervoasă sau bulimia nervoasă. Acestea sunt probleme care se dezvoltă în timp, nu la primul gând critic al unei persoane despre felul în care arată, și care pun în pericol viața mai ales în cazul tinerilor, așa că, dacă te suspectezi de așa ceva, mergi cât mai curând la un specialist în sănătate mintală.

Imaginea corporală și identitatea de gen sunt într-o strânsă legătură. Prin urmare, o persoană care nu consideră că are trăsăturile fizice necesare ca să fie considerată masculină (de exemplu, mușchi sau o anumită înălțime) sau feminină (de exemplu, o anumită formă a corpului sau siluetă) poate să sufere profund. Este și cazul unora dintre persoanele din comunitatea LGBTQIA+.

Și viața sexuală poate să fie afectată major de o imagine corporală negativă. Cum ai putea să fii relaxat și să simți plăcere în timpul sexului, atunci când crezi că trupul tău gol este urât sau inacceptabil? Nu poți, așa că sexul poate să devină o sursă de anxietate sau de stres. În orice caz, nu e ceva plăcut. Dacă, în loc să te lași purtat de fantezie și de simțuri, te concentrezi pe grijile legate de cât de atrăgător sau neatrăgător ești sau încerci să-ți ascunzi corpul atunci când ești privit pe lumină sau atins de partener în anumite zone, sexul devine o întâlnire tensionată pe care mai degrabă ai vrea să o eviți. Există chiar niște cercetători care au dat o denumire acestui lucru – adică pentru auto-monitorizarea conștientă a propriului corp în timpul actului sexual, în locul implicării – și i-au spus „spectatoring”.

Vezi, deci, că o imagine corporală negativă nu face deloc bine. Nu numai că ești nemulțumit de felul în care arăți, dar îți poate afecta considerabil calitatea vieții.

• Citește și: Cât sex este prea puțin și de ce multe cupluri fac tot mai puțin sex?

Cum să-ți dai seama în ce fel te raportezi la imaginea ta corporală

Chiar dacă am spus că nu cunosc persoane care să nu fi avut măcar o dată o nemulțumire legată de propriul corp, asta nu înseamnă că toată lumea are nemulțumiri sau dificultăți legate de imaginea corporală în general. Dacă ești curios cum stau lucrurile între tine și corpul tău, poți să te gândești puțin la următoarele lucruri:

• Sunt aspecte legate de înfățișarea ta care îți displac cu adevărat?
• Petreci mai mult timp gândindu-te la ce nu îți place în legătură cu aspectul tău fizic decât la ce îți place?
• Petreci mult timp îngrijorându-te în legătură cu ce cred ceilalți despre felul în care arăți?
• Aspectul fizic e extrem de important pentru tine și crezi că spune ceva despre valoarea ta personală?
• Îți revin mereu în minte aceleași gânduri negative despre felul în care arăți, ca un disc stricat?
• Eviți anumite activități sau situații pentru că te simți stânjenit(ă) în legătură cu corpul tău?
• Petreci mult timp, efort sau bani încercând să „repari” aspectul fizic sau să atingi perfecțiunea corporală?
• Te bazezi frecvent pe haine sau produse cosmetice pentru a acoperi „defectele” înfățișării tale?
• Cauți excesiv dietele ideale, metodele sau exercițiile de remodelare corporală, hainele sau produsele cosmetice care te avantajează cel mai mult?
• Sentimentele legate de înfățișarea ta te împiedică să te accepți sau să te bucuri de viața de zi cu zi?
• Îți e greu să accepți corpul în care trăiești? Ți-ai dori să trăiești în „alt corp”?

Dacă răspunzi cu „da” la majoritatea întrebărilor, e posibil ca imaginea corporală personală să-ți provoace unele dificultăți. Să știi însă că nu ești singur/ă.

La nivel internațional există preocupări ale forurilor care se ocupă de sănătatea mintală în ceea ce privește efectele unei imagini corporale negative, pentru că presiunile puternice care ne fac să tindem către idealuri de frumusețe pot duce – și uneori chiar duc – la probleme psihice și fizice. Nu de puține ori, o imagine corporală distorsionată poate să ducă la tulburări alimentare.

Body acceptance, între body positivity și body neutrality

În contextul în care, în ultima vreme, tot mai multă lume ajunge la psiholog acuzând diferite probleme care decurg din afectarea imaginii corporale, au apărut concepte noi (după care, evident, au apărut și hashtag-uri pe social media): body acceptance (acceptare corporală), body positivity (pozitivitate corporală) și body neutrality (neutralitate corporală).

Chiar dacă toate au în spate aceeași preocupare, unii consideră că se referă la același lucru, iar alții spun că ar fi și niște diferențe între ele:

• Body positivity e o mișcare care promovează ideea că toate corpurile sunt frumoase, indiferent de mărime, formă, culoare, vârstă, gen, dizabilități sau trăsături. Obiectivul ei e să combată standardele nerealiste de frumusețe și să încurajeze iubirea de sine. Cei care se asociază cu body positivity pot, de exemplu, să se posteze pe social media arătându-și corpurile, chiar dacă nu corespund unui ideal de frumusețe, alături de un mesaj de tipul „îmi iubesc corpul exact așa cum e”. Una dintre criticile care i s-a adus noțiunii de body positivity este că ar fi un fel de pozitivism toxic.
• Body acceptance e un concept mai realist și mai flexibil decât body positivity și e folosit mai des în contexte terapeutice. Se referă la a avea o părere favorabilă despre propriul corp, indiferent de aspectul real, la a-ți accepta corpul în ciuda greutății, imperfecțiunilor și formei lui, la a avea respect față de corp, chiar dacă poate nu iubești mereu fiecare bucățică a lui, la a avea comportamente sănătoase pentru corp și la a conștientiza și respinge standardele de frumusețe nerealiste. De exemplu, o femeie care a trecut printr-o mastectomie și căreia îi e dificil să-și accepte corpul poate învăța, treptat, să schimbe un gând de tipul „sunt dezgustătoare, nimeni nu m-ar putea privi” cu „nu e ușor, dar învăț să accept cum arată corpul meu acum.”

„Aveam părul blond și lung, puțin creț și aveam niște sâni foarte frumoși.” Când cancerul de sân schimbă lucrurile

• Body neutrality e un concept mai nou, care se concentrează pe funcționalitatea corpului. Pe ce poate să facă mai degrabă decât pe cum arată. Nu cere iubire sau validare a aspectului fizic, ci recunoaște corpul ca fiind mai degrabă un instrument care ne ajută să facem ce avem nevoie, nu o „vitrină”. De multe ori, cei care îmbrățișează body neutrality sunt cei care se simt presați de body positivity și consideră că nu e nevoie să-ți iubești corpul. E, practic, un fel de a spune „corpul meu nu trebuie să arate într-un anumit fel ca să aibă valoare, îi mulțumesc pentru ce face, nu pentru cum arată.”

Ce poți să faci ca să te simți mai bine în corpul tău?

Chiar dacă ai depășit etapele de pubertate și adolescență, care sunt foarte dificile din punct de vedere al adaptării la schimbările corporale – practic, traversezi o perioadă la finalul căreia nici măcar nu îți e clar cum o să arăți –, nu înseamnă că ești pe deplin împăcat cu tine și cu corpul tău. De fapt, indiferent de vârstă, poți să ai în continuare sentimente amestecate față de felul în care arăți. Mai ales că, odată cu înaintarea în vârstă, apar alte provocări care pornesc de la mesaje de tipul „ridurile nu sunt ok” și „firele albe de păr trebuie acoperite”.

Problemele legate de imaginea corporală pot afecta persoane de toate vârstele, dimensiunile și genurile. Un studiu din 2016 (făcut în Statele Unite) a constatat că doar aproximativ un sfert dintre bărbații și femeile intervievați s-au declarat extrem de mulțumiți de aspectul lor fizic. Totuși, o analiză din 2023 plasează problemele de imagine corporală ca o preocupare majoră de sănătate la nivel mondial, pentru că au un impact semnificativ asupra bunăstării noastre atât mintale, cât și fizice.

Așadar, primul pas pe care e bine să îl ai în minte dacă te simți nemulțumit în legătură cu propriul corp este să știi că nu ești singur. Chiar dacă toți ceilalți pare că sunt împăcați cu felul în care arată, cel mai probabil nu sunt chiar pe deplin mulțumiți.

E bine să accepți că fiecare corp e diferit și e absolut în regulă să fie așa. Bine, bine, o să spui, nu am vreo problemă cu alte corpuri, doar cu al meu nu mă împac. Și te-nțeleg. Nu e deloc simplu să accepți că nu ai înălțimea potrivită ca să fii favorizat atunci când cauți o parteneră, să te obișnuiești cu gândul că ai pus ceva grăsime pe șolduri pe care nu reușești să o dai jos, că ai sânii prea mici sau prea mari, că nasul tău nu se încadrează în standardele de frumusețe care sunt la tot pasul pe internet și la TV, că ai început să chelești.

Sunt sigură că, dacă te frământă foarte mult problema acceptării corporale, ai căutat deja articole și cărți despre asta. Așa că poate nu vin cu ceva nou din acest punct de vedere. Dacă ai încercat deja pe citite, dar nu și pe făcute, îți recomand să și acționezi. Dacă însă ai și citit și ai și încercat diferite exerciții de scanare sau acceptare corporală, dar nu ai observat îmbunătățiri, îți recomand să încerci și cu ajutorul unui psiholog. Uneori e mai indicat să existe un martor în carne și oase al efortului pe care îl depunem și al luptei interioare pe care o trăim. Să nu uităm că acceptarea vine din relații.

Mai departe, având în vedere că pentru fiecare om funcționează altceva, poți încerca diferite alte lucruri. Fie să folosești anumite afirmații în care să spui pentru ce anume îi mulțumești corpului tău, fie să chestionezi gândurile negative care îți vin în minte atunci când te privești în oglindă sau când îți amintești acele părți ale corpului de care ești nemulțumit, fie să reduci pe cât posibil comparațiile cu persoane care au corpuri impecabile din punctul tău de vedere, atât în mediul online, cât și offline (îți recomand, de exemplu, să mergi pe plajă la Eforie, unde găsești corpuri de toate formele și e posibil ca asta să te normalizeze puțin) sau să reduci momentele în care te verifici în oglindă, căutând cea mai bună poziție din care să fii văzut.

Îți las și eu aici un exercițiu pe care îl poți încerca:

Acționează „ca și cum”. Imaginează-ți, pentru câteva momente, cum ar arăta viața ta dacă ți-ai accepta corpul. Ce ai face? Cum ai gândi? Ce ți-ai spune? Ce s-ar schimba? Există vreo modalitate prin care să acționezi acum spre a atinge unele dintre aceste schimbări?

Poate că amâni să-ți cumperi haine noi, să ieși la întâlniri sau te-ai retras și nu mai participi la activități care îți aduceau bucurie. Dar poți, oare, să te comporți măcar din când în când „ca și cum” îți accepți corpul?

Ce-ar fi dacă ai contesta regulile pe care ți le-ai impus în ceea ce privește cum „trebuie” să arăți? Ce-ar fi dacă nu ar „trebui” să arăți într-un fel anume? Ce-ar fi dacă ai începe chiar acum activitățile și planurile pe care le-ai pus pe pauză sau nici măcar nu le-ai încercat, pentru că nu te simți bine în corpul tău?

• Citește și: „10 motive pentru care oamenii se subestimează de obicei, din experiența mea de psiholog“

Indiferent ce încerci din punct de vedere psihologic sau psihoterapeutic, nu-ți neglija corpul. Fă oricât de puțin poți în momentul prezent ca să te simți mai bine. Fă mișcare (atât cât poți, chiar și 10 minute de stretching acasă înseamnă că te apropii de corpul tău), îmbracă-te în așa fel încât să te simți bine și comod, machiază-te, dacă asta e ceva ce-ți aduce plăcere, fă-ți manichiura sau mergi la masaj, mișcă-te fiind conștient de felul în care o faci, mănâncă și bea apă cu atenție la aceste lucruri, dansează! – dansul este o formă minunată de împrietenire cu corpul, și nu e nevoie să știi coregrafie ca să dansezi.

Micile schimbări nu o să te facă brusc să-ți accepți corpul, dar vor îmbunătăți, puțin cu puțin, felul în care te privești de dinăuntru. Și înconjoară-te cu oameni a căror prezență e liniștitoare.

Corpul este o ancoră în prezent.