Ce trebuie să știe orice om despre gândirea critică, o superputere în lumea care confundă opinia cu adevărul. De ce nu a câștigat nimeni premiul de 1 milion de dolari pentru puteri paranormale
Dacă ținem cont de trendurile actuale în materie de vindecări miraculoase, soluții ușoare și rapide, opinii împărtășite și promovate fără o susținere documentată, argumentată de cercetări, riscăm să fim victimele celor care se îmbogățesc prin manipulare. Mai mult, ne putem risca sănătatea mintală, siguranța financiară sau chiar viața fără acest exercițiu de discernământ care ne sprijină în luarea celor mai bune decizii pentru noi. Iată de ce ne este utilă gândirea critică.
Fascinația pentru puterile supraomenești
Ești la începutul anilor ’80, în SUA, și urmărești emisiunea „That’s my line“, un show de divertisment, în care sunt prezentați oameni neobișnuiți. Într-una dintre zile, invitatul este James Hydrick, un practicant de arte marțiale, care pretinde că are puteri telekinetice, anume că poate mișca obiecte cu puterea minții. Și, ca să convingă publicul, face o demonstrație în care aparent întoarce paginile unei cărți de telefon de la distanță, doar concentrându-se asupra ei.
Ce nu știe Hydrick este faptul că la emisiune este invitat și James Randi, fost magician, devenit sceptic profesionist, care și-a creat o misiune din a demasca impostorii și susținătorii pseudoștiinței. Randi a venit pentru a verifica, dacă, într-adevăr Hydrick are puteri paranormale. Pentru asta, așază de jur împrejurul cărții de telefon fulgi de polistiren pentru a elimina ipoteza că Hydrick ar întoarce paginile cărții cu ajutorul curenților de aer.
Hydrick încearcă din nou în noile condiții. Se concentrează. Dar nu se întâmplă nimic, paginile cărții nu se mai mișcă. Ani mai târziu, Hydrick recunoaște că învățase să sufle subtil, în așa fel încât nimeni să nu observe. Ce făcea el nu se baza pe o putere paranormală, ci pe manipulare. Câți astfel de impostori nu vedem azi la TV sau pe platformele de socializare, încercând să ne convingă de puterile lor neobișnuite sau de efectele miraculoase ale produselor sau serviciilor pe care le vând?
Ai puteri paranormale? Te așteaptă un premiu
Dar să revenim la James Randi. Între 1964 și 2015, acesta, prin intermediul fundației sale, James Randi Educational Foundation a oferit un premiu de 1 milion de dolari oricărei persoane care putea demonstra în mod convingător abilități paranormale, în condiții controlate, de transparență, condiții care erau agreate în prealabil cu cei care pretindeau că au acele abilități.
Și-au încercat puterile astrologi și numerologi, oameni care pretindeau că au puteri telepatice (citesc mințile altor oameni), capacități telekinetice (mișcă obiecte de la distanță), oameni care susțineau că au premoniții (fac predicții prin puteri paranormale) sau alții care spuneau că au clarviziune (înțeleg și prevăd desfășurarea unui fenomen). În cei peste 50 de ani, peste 1.000 de oameni au încercat să câștige premiul, dar niciunul nu a reușit să-și demonstreze capacitățile. De ce? Pentru că atunci când așa-zisele capacități extraordinare sunt observate cu atenție și verificate în mod riguros, iluziile se destramă. Este vorba despre gândirea critică.
Ce este gândirea critică?
Gândirea critică nu este despre a nega totul, despre a fi „Gică contra“. Gândirea critică este o abilitate ce ne permite să luăm decizii pe baza unor informații valide, cât mai aproape de realitatea obiectivă. O persoană cu gândire critică adresează întrebări valide, pentru a verifica dacă așa funcționează lucrurile în lumea reală, sau dacă există o contradicție cu legile de bază din fizică, biologie, psihologie („Dacă gândurile pozitive atrag lucruri pozitive în viața noastră și gândurile negative atrag pericole, cum se face că și cei care gândesc pozitiv se îmbolnăvesc sau au accidente și cei care gândesc negativ pot avea relații bune sau cariere de succes?”) sau dacă există inconsecvențe în mesaje: „Dacă un influencer susține că putem atrage tot ce ne dorim, dar trebuie să-i dăm bani să ne învețe, de ce mai are nevoie să vândă cursuri scumpe ca să-și împlinească propriile dorințe?”).
Alte întrebări care ar putea să ne ajute să discernem între informații valide și dezinformări țin de sursa acestora: Cât de credibilă este sursa? Obișnuiește sursa să facă frecvent afirmații care nu pot fi verificate sau care sunt contrare informațiilor din știință? Să spunem că ai văzut pe TikTok pe cineva care îți spune că, dacă mănânci salată de brusture, îți regenerezi celulele și încetinești îmbătrânirea. Postarea sa are zeci de mii de like-uri și multe comentarii în care oamenii povestesc cum s-au apucat să mănânce brusture. Totuși, cine este această persoană? Ce autoritate are în a face astfel de recomandări? Ce studii are? Ce profesie? A studiat biologia sau medicina? Sau este doar o persoană cu un „ring light” bun și talent la povestit?
Te mai uiți și la alte postări ale persoanei și în alta vezi că vinde cursuri de vindecare prin lumina solară. Poți observa deja un tipar la acea persoană: face afirmații spectaculoase, neînsoțite de dovezi și în dezacord cu modul în care știm că funcționează realitatea? Pentru că, dacă legea atracției ne-ar aduce bani în cont și partenerul de cuplu potrivit, dacă brusturii ne-ar întineri și lumina solară ne-ar vindeca, nu am fi toți bogați, fericiți în cuplu, tineri și sănătoși? Dacă predicțiile numerologilor și ale astrologilor ar fi corecte, oare investitorii cu bani nu și-ar lua consilieri numerologi și astrologi pentru a le spune în ce să-și investească banii?
Efectul Forer
Tot James Randi, despre care am menționat mai sus, a făcut un experiment interesant despre astrologie. Le-a cerut mai multor studenți să noteze data, ora și locul nașterii pentru ca a doua zi să aducă fiecăruia un horoscop personalizat, bazat pe aceste informații astrologice. A doua zi, fiecare student a citit descrierea primită și a evaluat de la 1 (deloc) la 5 (total) cât de mult crede că i se potrivește descrierea. Majoritatea a oferit scoruri de 4 și 5.
Ulterior, Randi le-a cerut studenților să dea descrierea primită către colegul din spate. Atunci au realizat studenții că toți primiseră același horoscop. Acesta conținea fraze vagi și universal valabile, ca de exemplu, „Ai o latură sensibilă, pe care o arăți doar celor cu adevărat de încredere“. Astfel de afirmații îi păcălesc ușor pe oameni, iar fenomenul este cunoscut în psihologie ca efectul Forer (după numele unui psiholog care l-a pus în evidență) sau efectul Barnum (după numele unui showman american, care deținea un circ și reușea în spectacolele sale să creeze iluzii care să-i fascineze pe spectatori).
De ce picăm în capcane?
Așadar, realitatea în care trăim funcționează după niște legi care nu pot fi păcălite. Însă noi, da. Cred că fiecare dintre noi am fost păcăliți cel puțin o dată de persoane cu abilități excelente de persuasiune care au apelat la dezinformări, trucuri bine împachetate și promisiuni frumoase. Fără să stau prea mult să mă gândesc, îmi vin în minte trei situații de genul acesta. Picăm în astfel de capcane nu pentru că suntem proști, ci pentru că suntem umani, avem emoții, speranțe, nevoi, frici și exact acolo țintesc mesajele manipulative. Totuși, ne putem antrena să ne protejăm mai bine de astfel de capcane, iar gândirea critică ne oferă o protecție împotriva acestor iluzii convingătoare.
O dilemă care pune la lucru gândirea critică
Poate te întrebi ce miză ai avea să-ți dezvolți această abilitate? Hai să ne gândim la un scenariu în care trebuie să iei o decizie de viață crucială pentru tine.
Imaginează-ți că în timpul unei întâlniri cu prietenii, simți dintr-o dată o presiune puternică în piept și îți pierzi cunoștința. Când te trezești, îți dai seama că ești în spital și auzi doi medici discutând despre rezultatele analizelor tale. Se pare că e o problemă cu inima ta și medicii au două scenarii posibile.
În scenariul A, pentru a putea supraviețui în următoarele ore, ai nevoie de o operație invazivă, care are riscuri mari de a produce complicații ulterioare. În scenariul B, ai nevoie de tratament medicamentos care te va ajuta să supraviețuiești în următoarele zile, ceea ce va da timp suficient medicilor să facă investigații amănunțite. Din perspectiva celor doi medici, ambele scenarii au aceeași probabilitate. Dar dacă scenariul A se va adeveri și tu vei alege B, vei muri.
Ce vei face? Ce variantă alegi dintre următoarele:
- Faci un sondaj pe contul tău de social media și îți întrebi urmăritorii ce să faci?
- Îți suni prietenii și familia și îi întrebi pe ei?
- Îți suni preotul și îl întrebi pe el?
- Apelezi la un numerolog, la un clarvăzător sau la un astrolog?
- Întrebi un influencer renumit pe TikTok, cunoscut pentru opiniile sale medicale ferme, fără a avea studii medicale?
- Îl întrebi pe chatGPT?
- Te documentezi singur/ă, pentru că nu ai încredere în nimeni?
- Îi lași pe cei doi medici să decidă pentru tine?
- Dai cu banul?
- Cauți specialiștii cardiologi buni și le ceri opinia susținută de dovezi, dar iei singur/ă decizia?
Aceasta este o situație potențială în care ai de luat o decizie cu impact major pentru tine. În astfel de situații, pentru a te asigura că iei cea mai bună decizie, cea care îți crește șansele de supraviețuire și/ sau crește probabilitatea să ai în continuare o viață bună, este necesar să gândești critic. Ce ar însemna asta? În primul rând, să-ți bazezi decizia pe informații valide, din surse credibile, cum ar fi experții din domeniul respectiv (spre exemplu, să afli informații despre eficacitatea, riscurile și costurile fiecărui tratament sau intervenție), să gândești în probabilități, nu în certitudini (spre exemplu, „luând tratamentul X, am o probabilitate de 70% să mă fac bine”, în loc de „cu siguranță acest tratament mă va face bine”) și să ții cont, în cele din urmă, de valorile tale personale, adică ce e cel mai important pentru tine (spre exemplu, să îți minimizezi durerea, să reduci timpul de recuperare după intervenție, să ai o calitate bună a vieții, să trăiești cât mai mult sau să ții cont de prioritățile din această etapă a vieții).
Ne fac aceste recomandări un fizician, laureat al premiului Nobel, un filosof și un psiholog în cartea Third Millenium Thinking: Creating Sense in a World of Nonsense? (editată în limba română de Editura Trei: Gândirea mileniului trei
Cum să găsești sens într-o lume fără sens).
Fără gândirea critică, efectele deciziilor noastre pot fi dramatice
Poate că cei mai mulți dintre noi, în cea mai mare parte a timpului, nu sunt în situații extreme, iar deciziile par mai degrabă cu impact mai mic. Spre exemplu: să iau un supliment alimentar pentru slăbit, recomandat de un influencer? Să mă înscriu la un curs scump al unui psiholog care îmi promite că îmi voi vindeca traumele copilăriei în 7 zile? Să-mi fac cea mai nouă intervenție pentru întinerirea tenului, recomandată de o vedetă? Să iau un credit rapid de nevoi personale ca să merg și eu în Bali, cu prietenii mei? Să anulez vizita la medic pentru că am văzut pe TikTok că boala e în minte, nu în corp?
Poate părea că astfel de alegeri nu contează foarte mult, dar făcute în mod repetat, fără o judecată critică, pot avea un efect cumulativ negativ asupra vieții noastre, asupra sănătății, finanțelor, relațiilor sau stimei de sine.
În concluzie, gândirea critică nu este o abilitate rezervată doar deciziilor mari, ci este utilă și necesară în viața de zi cu zi, tocmai pentru că aceste alegeri, aparent mărunte, construiesc gradual direcția vieții noastre. Asta nu înseamnă să devenim neîncrezători, suspicioși sau să căutăm nod în papură în toate. Ci să ne amintim să ne punem întrebările potrivite, să recunoaștem diferența dintre o opinie și o opinie susținută de dovezi, dintre o promisiune seducătoare și o realitate demonstrabilă. Gândirea critică ne ajută să evaluăm informațiile înainte de a le accepta, să căutăm surse credibile, să conștientizăm propriile părtiniri și să luăm decizii pe baza celor mai bune dovezi disponibile, în acord cu valorile și prioritățile noastre.
Gândirea critică nu este un scut infailibil și nu oferă garanții, dar este cel mai bun instrument pe care îl avem să navigăm într-o lume în care adevărul nu se strigă tare, însă afirmațiile spectaculoase și manipulative, da.
