„E stupid să privești dependentul de droguri cu furie.” De la iarbă la cocaină și la „vreau să mă las”

La 40 de ani, viața lui Andrei* se împarte între cei doi copii, meseria de inginer software care îl pasionează și hobby-urile lui: cântatul la tobe, datul cu skateboard-ul și înțelegerea psihicului uman. Are multă energie, e inteligent și, de când se știe, a fost interesat să experimenteze tot felul de lucruri care să-i testeze limitele fizice și psihice. De-asta, consumul de droguri i-a picat mănușă. A început cu pastile, ocazional, prin liceu, a trecut pe fumat de iarbă și, tot crescând dozele, a ajuns și dependent de cocaină. Acum, deși nu spune nu drogurilor, vrea să se lase. De ce? Pentru sănătate. A lui.

Publicat în: 22.05.2022

*Din motive care țin de protejarea identității, numele folosit în acest articol nu este cel real. Informațiile din acest articol se referă strict la experiența unei persoane. Smartliving.ro nu susține utilizarea și/sau deținerea de substanțe ilegale.

În 2000, când era în anul I de facultate, Andrei a fumat prima dată iarbă. Iarbă, marijuana sau weed e denumirea generică pentru un amestec făcut din planta de canabis, care poate fi din speciile sativa sau indica. N-a început direct cu iarbă.

A fost întotdeauna tentat să experimenteze lucruri noi, care să-l facă să-și testeze limitele minții și trupului, așa că prin clasa a opta a experimentat lucid dreaming, adică visul lucid, o tehnică prin care îți poți antrena psihicul să fie conștient în timp ce visezi. Nimic ilegal până aici. Apoi, în liceu, a luat ocazional anxiolitice și medicamente antispastice, și-a injectat destul de des o substanță anestezică, a fumat coji de banană uscată, a încercat să fumeze inclusiv mac, crezând că e un fel de opiu. „Culmea e că cei care făceam asta eram tocilarii din clasă”, începe Andrei să povestească.

Un gram pe lună – cinci grame pe noapte

„Ideea e că mi-a plăcut tot timpul să experimentez, și drogurile mele preferate sunt halucinogenele, LSD și ciuperci, că îți explorezi anumite zone din creier. Cel mai mult îmi place dispariția egoului”, spune el. Deși are experiență cu mai multe tipuri de droguri, stau cu Andrei la o terasă din București și vorbim despre fumatul de iarbă. Cât e el de bun sau de rău, în condițiile în care, în general, societatea se împarte-n două: ba e bine, ba e rău să fumezi weed. 

Așadar, în anul I de facultate, Andrei stătea într-un cămin studențesc și își dorea să fumeze iarbă. În perioada aia, prin anul 2000, nu prea găseai. Cel puțin dacă erai ca el, proaspăt venit în Capitală dintr-un oraș de provincie. Dar Andrei e sociabil, extrovert și s-a integrat repede. În felul ăsta a avut parte de prima lui experiență cu iarba: „Am fumat în patru un joint, nu știa niciunul să fumeze. Eu eram cel mai mic de statură și cel mai slab și m-am spart primul. Când te otrăvești, contează lucrurile astea, cât sânge ai în tine. Și am început să râd, nu puteam să mă controlez, în timp ce ceilalți trei încă nu aveau nimic, credeau că mă prefac. Când mi-a trecut mie, i-a apucat pe ei. Atunci cred că o săptămână m-a ținut efectul de la cui”.

O perioadă destul de lungă a fumat rar. La început, în jur de un gram pe lună, după care jointurile au început să devină mai dese, iar consumul a crescut direct proporțional cu problemele de viață și cu faptul că a început să-și permită să cumpere din ce în ce mai mult.

„Nu mai știu când am început să fumez daily basis (n.r. – zilnic) și singur, cred că atunci când au început supărările, cu despărțirea de soția mea, nefericire, haos. Asta a fost vreo 10 ani mai târziu. Până atunci fumam, dar cred că fumam un gram pe lună”, spune el.

Spre final de facultate, Andrei a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soție și cu care a făcut un copil. Tot cam pe-atunci, viața lui a devenit complicată, pentru că a început să jongleze cu viața de familie, profesia de inginer cu ambiții și statutul de tânăr rockstar – atunci când a început să cânte, ca toboșar, într-o trupă de electro-pop.

„Cred că a contat foarte mult și perioada de rockstar de weekend, consumam mult droguri în weekend, aveam un stil de viață nociv și apoi toată săptămâna îmi era rău. Și era teoria cui pe cui se scoate, mai bagi un cui, mai bagi o bere și-ți trece. Stupid, de altfel”, spune el acum.

Pornind de la un gram pe lună, a ajuns să aibă zile în care să fumeze și câte cinci grame pe noapte. „Dar eram pe amfetamină, pe speed, și fumam joint după joint, că nu prea mai simți nimic dacă ești pe amfetamine”, spune el.

De pe la 28 de ani a început să fumeze iarbă zilnic, cu pauze de câte trei luni la interval de câte trei ani, aproximativ. Atunci când lua pauze, nu numai că nu mai fuma iarbă, dar nu mai băga nimic. Nici măcar tutun sau cafea.

„Mie îmi place să am perioade de asceză când și când. Sunt niște chestii spirituale puternice și e o chestiune de voință, de a-ți testa nervii, până la urmă. Și îți iei reward (n.r. – recompensă) foarte mare când îți propui ceva greu și îl faci, îți crește nivelul de dopamină, îți crește energia. Cumva, asta îți dau și alcoolul, și cocaina, și gambling-ul (n.r. – jocurile de noroc) – energia aia de a merge mai departe”, mărturisește Andrei.

„Băgam de toate zilnic“

Consumul de iarbă a crescut și odată cu anturajul. A început să aibă repetiții cu trupa în fiecare zi, iar concerte în fiecare weekend. Cum în jurul lui se făceau joint-uri după joint-uri, Andrei n-a refuzat vreodată și și-a extins limitele, toleranța. Adică, dacă lui i-ar fi ajuns două fumuri ca să se spargă, când era în gașcă, trăgea câte 10 fumuri de fiecare dată.

Nu numai că a ajuns să fumeze mai multă iarbă, dar a început să consume mai mult din tot.

Ce se întâmpla în viața ta când ai început să fumezi zilnic?

Andrei: Dar nu numai că fumam, băgam de toate zilnic. Și alcool, și cocaină, asta pe la 30 de ani. Viața mea era fucking hard. Aveam copil de 2 ani, eram în dubă tot timpul, în fiecare weekend concerte, mergeam și la serviciu, făceam software.

Și mi-era super greu, eram obosit tot timpul, nefericit, că nu-mi mai convenea relația în care eram, voiam să divorțez, nu știam cum, mi-era frică, nu aveam un model de viață, voiam să renunț și la formație că voiam să fiu inginer și mi se părea că-mi bat joc de carieră, dar nu aveam curaj să iau decizia – că e mișto să fii și rockstar în fiecare weekend, e o dependență și asta, o dependență pe care ți-o dă tot lifestyle-ul ăla, locuri noi, droguri noi, totul nou și se potrivea și cu personalitatea mea de a nu sta în loc niciodată. În același timp, viața de acasă mă încurca rău de tot. A fost o perioadă mai dark.

Tot pe fond social a venit și consumul de cocaină. I s-a oferit, el își dorea, deci a tras.

Andrei spune că fumatul de iarbă are un efect calmant, liniștitor, relaxant, iar cocaina, dimpotrivă, îți crește foarte mult încrederea în tine și capacitatea de concentrare, până la un punct. „Ești mult mai creativ și pe iarbă, și pe cocaină. Mie cel mai mult îmi place să le bag pe toate odată și cu alcool. Rachetă!”, spune el și râde.  

De la consumul de droguri la dependență: „Lunea mă ridicam din pat doar cu o liniuță de cocaină”

Andrei a băgat cam de toate. Când spune asta, se referă la droguri. Singurele care l-au dus la dependență sunt fumatul de tutun și de iarbă, consumul de alcool și de cocaină. „Cam astea sunt lucrurile de care am fost dependent, la care am avut probleme să mă opresc sau să mă temperez. Și cocaina, și alcoolul îmi dădeau mai multe mutări. Având multe activități diferite – ba rockstar, ba inginer, ba tătic – mă ajuta foarte mult să fumez un joint, să mă deconectez de muncă și să mă pun la tobe, să trag o liniuță și să mă apuc să scriu versuri. În felul ăsta, îmi dispărea tot stresul”, spune el.

„Când nu mai aveam chef să fac nimic, drogurile îmi dădeau energie, dar pe termen lung te duci dracu’. S-a mai întâmplat și să-mi permit să-mi cumpăr drogurile astea, financiar vorbind. Am ajuns și cu 15.000 de euro datorii la dealeri la viața mea, când eram cu cocaina. Dar, pentru că produc mulți bani, mi se dădeau. Și asta e nasol.”

În opinia lui, e scump să te droghezi. Și nu se referă la iarbă, care în opinia lui nu e scumpă, nu se referă nici măcar la prețul cocainei. Se referă la faptul că, atunci când te droghezi cu cocaină, bei triplu și fumezi triplu: „Îți crește rezistența și bagi și din celelalte substanțe mai mult”.

Andrei a avut, în viața lui de până acum, perioade în care băga droguri ca nebunul numai ca să se poată ridica din pat. „De exemplu, dacă aveam un weekend foarte greu și eram super obosit, lunea mă ridicam din pat doar cu o liniuță de cocaină. Nu puteam să mă ridic, să conduc, să merg până la birou, nu aveam nicio șansă dacă nu băgam o liniuță”, spune el.

În general, de câte ori a fost prăjit, n-a fost de la iarbă, ci de la cocaină și pastile – ecstasy. Cum a ajuns aici? Păi mai întâi ești deprimat, apoi nu mai ai energie pentru că ești deprimat, după care ești supărat pe viața reală. Când bagi ceva, câteva zile nu mai ești deprimat și poți să funcționezi. „Și începi să fii oportunist și să iei, să iei, că îți faci treaba, ți-e mai bine, nu-ți mai pasă de probleme, ai energie să muncești, îți place munca, chiar dacă înainte nu-ți plăcea. Că ai substanțele alea în tine”, explică Andrei. 

„Nimeni n-a găsit iarbă pe jos și nu s-a apucat să fumeze singur”

Nu poți să dai vina pe o substanță pentru propria slăbiciune. În opinia lui Andrei, cei care ajung să consume abuziv sau devin dependenți sunt oameni predispuși la dependențe de orice fel sau oameni care vor să-și testeze limitele. 

Există vreo legătură între consumul de iarbă și trecerea la alte substanțe, după părerea ta?

Andrei: Nicio treabă! Ține de personalitatea ta. Sunt oameni cărora le place să se arunce-n cap să vadă cum e și alții care n-au curaj nici să se apropie de muchie. Și cel mai mult contează anturajul. Nimeni n-a găsit iarbă pe jos și nu s-a apucat să fumeze singur. Come on, who does that? Un prieten, un frate mai mare, cineva te introduce. În general, un dependent de droguri generează alți dependenți de droguri în anturajul lui. Și asta pentru că există sistemul ăsta ilegal, că nu poți altfel să ajungi la substanță. Eu nu sunt genul de om care să zică că nu e bine să te droghezi. Eu zic că da, e ok să te droghezi, dacă știi să folosești toate lucrurile astea.

Tu ai știut să le folosești?

Andrei: Nu. Dar acum știu. Pe alea pe care le-am mai folosit, acum știu să le folosesc. Fumatul de iarbă te prinde sau nu te prinde, iar eu am observat că iarba și ciupercile prind la foarte multă lume.

Totuși, știu mulți oameni, mai ales care au probleme gen paranoia, cărora nu le face bine iarba, fac și atacuri de panică. Deci celor cu tendință schizoidă și psihotică nu le-aș recomanda iarbă deloc, că le apasă butoanele. La fel și procrastinatorilor. Nu le recomand consumul de substanțe de niciun fel, pentru că un procrastinator, dacă s-a apucat să consume substanțe, nici nu o să se lase de ele, n-are cum, că o să amâne mereu. 

Când îl întreb dacă drogurile – și îi subliniez că mă refer strict la fumatul de iarbă – i-au afectat în vreun fel viața personală, Andrei spune că nu. Că iarba nu, dar cocaina, da. Totuși, pe măsură ce discuția o ia pe mai multe fire, admite că sunt unele zone în care consumul de iarbă îi limitează alegerile. „De exemplu, nu aș putea să am o iubită care nu se droghează. Sau când îmi aleg tipuri de activități. Eu, când îmi aleg o activitate, mă gândesc: Câte ore trebuie să stau acolo? Păi eu nu pot să stau cinci ore fără un joint. Și trebuie să găsesc o soluție la problema asta. În sensul ăsta, da, e nasol”.

„Fumatul de iarbă te relaxează.“ Avantaje și dezavantaje

Andrei recunoaște că au fost perioade când consumul de droguri de orice fel i-a afectat viața, dar asta numai pentru că el n-a știut cum altfel să gestioneze dificultățile vieții. „Când ești pe depresie, te agăți de multe chestii pe care le faci pe repeat și te atașezi de treaba aia, cumva. Dar nu cred că e vreo problemă pe care mi-a rezolvat-o iarba pentru care să nu fi existat și altă soluție”, spune el.

Îl întreb despre avantajele și dezavantajele fumatului de iarbă, pentru că sigur există ambele fațete. Andrei începe să vorbească despre efectul calmant, antidepresiv și antistres al marijuanei. Pe de o parte, e un avantaj. Pe de altă parte, tocmai acest efect relaxant te și dezavantajează, pentru că, dacă îți tot amâni problemele la infinit, nu faci decât să le lași să se adune, fără a învăța să le gestionezi. În acest fel, poți ajunge să amâni viața.

„Iarba te eliberează de stres, te ajută, dar tocmai aici poate să te și încurce, pentru că poți să te obișnuiești să le lași prea mult timp (n.r. – problemele) și, ‘cause I got high, ‘cause I got high, să nu faci nimic toată ziua. Într-adevăr, dacă ești genul de om care mai degrabă stai acasă decât să ieși din casă și mai degrabă stai așezat decât în vârful picioarelor, mai bine nici nu te apuci de iarbă, pentru că o să fii de două ori mai putoare. Dar, dacă ești genul de om care nu poate să stea o secundă jos și umbli cu mătura și cu aspiratorul în mână non-stop, bagă și un joint în gură, că o să fie bine, se echilibrează. Iarăși, dacă ai o problemă cu greutatea, nu fuma iarbă, că o să mănânci triplu.”

Andrei a trăit pe pielea lui efectele și știe că, din perspectiva de consumator, e foarte greu să-ți dai seama când e prea mult, pentru că la dependență se ajunge cu pași mici. De-abia după ce nu mai ești prăjit îți dai seama că ai fost prăjit, spune el. Prăjit înseamnă să nu mai funcționezi în parametrii tăi normali, adică să uiți mai mult, să nu te prinzi de lucruri, să fii mai lent, să nu poți să înveți. Iar lui i s-a întâmplat să treacă prin asta de mai multe ori în viață.

„Eu am avut revelația asta recent, acum câteva luni, după ce am făcut o pauză de la toate. Am ajuns la concluzia că trebuie să o las un pic mai moale, dar de-abia după ce am lăsat-o mai moale și mi-a venit toată mintea la cap mi-am dat seama că am fost prăjit un an și ceva”, spune Andrei, după care menționează că alți cunoscuți de-ai lui n-au apucat să ajungă la această conștientizare: „Am mai mulți cunoscuți care au decedat de la abuz de substanțe și alcool. În general, de la o singură substanță, nu ajungi acolo, dar când ai un cocktail și mai ești și mai gras sau ai și alte probleme medicale, te cam omoară.”

„Acum scap de cocaină și dup-aia vreau să scap de weed daily”

Când avea 30 de ani, Andrei și-a propus să mai bage substanțe până la 40, o vârstă la care crede că încă îi mai poate da organismului șansa să se recupereze. Acum, la 40, a început un proiect ambițios, prin care vrea să se lase nu numai de cocaină și de iarbă, ci și de alcool și tutun: „Eu acum scap de cocaină și dup-aia vreau să scap de weed daily”, adică vreau să nu mai consum nimic zilnic. Dacă se poate, până la 45, aș vrea să nu mai beau alcool și să nu mai fumez. Ăsta e planul meu”.

De câteva luni, a intrat și într-un proces de psihoterapie. Când îl întreb ce l-a făcut să meargă la psiholog, răspunde zâmbind că era cazul. E interesat de psihologie de multă vreme, dar acum, sub pretextul suferinței prin care a trecut în urma unei despărțiri, s-a hotărât să facă pasul și, pentru că a rezonat cu psihoterapeuta, a și rămas.   

„La început mergeam de două ori pe săptămână, dar acum mai merg o dată pe lună, de verificare. Am lucrat și pe dependențe, dar la mine problema era de extremism. M-am dus la ea (n.r. – la psihoterapeută) și i-am zis că vreau să mă las, iar ea mi-a zis că sunt extremist, ori bag mult, ori bag deloc. Și că trebuie să fac un plan realist pe care să-l îndeplinesc, că, dacă e la extreme, nu e de cursă lungă”, spune el.

În câteva luni, cu ambiție și cu suportul psihoterapeutei, a ajuns să se poată abține de la consumul de cocaină și să fumeze iarbă mult mai rar.

„Acum, în loc să fumez 20 de grame de iarbă pe săptămână, fumez cinci grame pe săptămână. Mă mențin, îmi place să fac un joint și să fumez din el toată ziua, trag câte două fumuri din când în când. În general, în weekend bag trei grame și în cursul săptămânii două. Cocaină nu mai bag deloc acum, dar băgam cam un gram pe lună, pe care mi-l luam eu. Că, așa, când mergi la petreceri, nu știi cât tragi. Că tot tragi din grămadă. Dar acum nu mai merg la petreceri de genul, că simt că nu mă pot abține, dacă-mi pui tăvița sub nas, trag.”

„Dacă viața ta e frumoasă când ești treaz, nu prea ai chef să te faci altfel decât treaz”

Cea mai mare problemă cu consumul e anturajul, e de părere Andrei. Prin urmare, ori de câte ori vrea să se lase de droguri, își schimbă cercul de cunoscuți cu care iese. Dacă ar avea un anturaj sănătos, i-ar fi mai ușor. Pe de altă parte, știe că tot el e cel care, atunci când îi e greu, caută anturajul care îi facilitează consumul.

„În general, dacă viața ta e frumoasă când ești treaz, nu prea ai chef să te faci altfel decât treaz”, spune Andrei. De altfel, știe ce trebuie să facă pentru a obține hormonii fericirii într-un mod sănătos și încearcă să pună și în practică teoria: „În primul rând, trebuie să faci ce îți propui – știi că e o vorbă, că-ți iei fericirea din rezolvat probleme, deci e bine să-ți alegi probleme pe care îți face plăcere să le rezolvi. Iarăși, sportul implică treaba asta. Ai mai multe metode de a-ți lua dopamină și serotonină. Eu acum mă dau cu skate-ul, bat la tobe, cânt cu cineva care îmi place, fac un exercițiu care îmi iese.”

Indiferent dacă vrei să ai un stil de viață mai sănătos sau dacă ești consumator de droguri și abuzezi în vreun weekend, e important să-ți menții serotonina, dopamina și oxitocina la un nivel bun, ca să te simți bine. „Trebuie să ieși cu oameni, să te iei în brațe cu ei, să ajuți o bătrânică, să plimbi un cățel al altuia, să faci lucruri drăguțe care să-ți dea chimie pozitivă. Pentru fiecare substanță de-asta –  serotonină, dopamină, oxitocină – cauți pe net din ce o poți lua, că unele vin din sport, altele când te expui la nou, tot felul. E frumos omul așa, cum e construit, nu știm noi să-l folosim”, spune Andrei și zâmbește.

„Nu cred că te omoară vreo substanță, doar frecvența și cantitatea”

Reiau. Andrei are 40 de ani și s-a apucat să fumeze iarbă la 18. Încercase deja alte substanțe până la vârsta aia și-apoi, cu cât a câștigat mai mulți bani, a cunoscut mai mulți oameni și a pătruns mai adânc în lumea muzicală și a petrecerilor, a consumat din ce în ce mai mult din orice i s-a oferit. Cu experiența de-acum, dacă s-ar întâlni cu Andrei cel de la 18 ani, cel care voia să-ncerce toate drogurile pentru că așa făceau toți idolii lui de la TV, și-ar spune niște chestii simple: „că nu trebuie să bagi mult ca să-ți fie bine, chiar dimpotrivă, trebuie să bagi puțin ca să-ți fie bine. De-asta e bine să mergi cu pași mai mici, să te bucuri de fiecare pas mai mult”.

„Nu cred că te omoară vreo substanță, doar frecvența și cantitatea, care pot fi dăunătoare. Doar că, după ce ai ajuns la un nivel, vrei mai încolo, mai încolo, mai încolo. Că și când începi să faci bani ești tentat să vrei să faci mai mulți bani. Natura e oportunistă, creierul nostru e oportunist și, cu cât ești mai inteligent, cu atât ești mai oportunist. Ai nevoie de multă etică să-ți calmezi oportunitățile, că nu toate sunt sănătoase.”

Andrei are acum două fiice, așa că a fost la îndemână întrebarea-clișeu ce le vei spune copiilor tăi despre consumul de droguri? Era, oricum, o întrebare pe care și-a pus-o singur de multe ori și tot de-atâtea ori a încercat să-și răspundă: „În primul rând, o să verific dacă iau ce trebuie, să nu fie vrăjeală (n.r. – de proastă calitate). O să le explic despre ce e vorba și că e bine să depășească limita cât mai încet și să nu se ducă prea tare cu ea. Și cred că e bine să bagi cât mai târziu”. Ce înseamnă cât mai târziu? „Dacă se poate, după 40 de ani, doar că, de regulă, vrei să le încerci atunci când ești tânăr și cu creierul în formare. Partea bună când ești mic e că nu poți să bagi în fiecare zi, că trăiești cu părinții”.

Crede că drogurile sunt mult mai puțin nocive decât se consideră în societatea românească de astăzi și că, de fapt, consumul de alcool, care e legal, face mai mult rău oamenilor. De fapt, nu suntem pregătiți, ca societate, pentru consumul de droguri și problemele derivate din el, tocmai pentru că nu îl acceptăm.

„E stupid să privești dependentul de droguri cu furie, e ca și cum l-ai vedea pe unul că e bolnav și, în loc să fii empatic, ești rău cu el. Până nu se fac schimbările astea de mentalitate și până când la Medicină nu se studiază serios consumul, e foarte periculos să trăiești în România și să consumi droguri. E periculos și din punct de vedere legal, dar în primul rând din punct de vedere al sănătății. Că, dacă ajungi la spital, nimeni nu știe ce să-ți facă. Considerăm că drogurile sunt rele și că drogații sunt răi, de-aia suntem nepregătiți. Că, dacă n-am vedea lucrurile așa, am fi pregătiți și de droguri.”