Cât de monogami sunt oamenii? Studiu: în topul fidelității la mamifere, suntem între castori și suricate
Oamenii se află undeva între castori și suricate la capitolul monogamie, potrivit unui studiu recent bazat pe analiza relațiilor familiale din 103 societăți umane comparate cu date privind 34 de specii de mamifere.
Analiza arată că aproximativ 66% dintre persoanele provenite din aceeași familie au ambii părinți comuni. Această proporție plasează populația umană pe locul al șaptelea într-un clasament comparativ al monogamiei, care include de la șoareci californieni, considerați campionii fidelității absolute, până la oile Soay din Scoția, specia considerată cel mai puțin monogamă.
Studiul, publicat în Proceedings of the Royal Society: Biological Sciences, propune o abordare diferită pentru a evalua gradul de monogamie al mamiferelor. Mark Dyble, profesor asistent de antropologie evoluționistă la Universitatea Cambridge, a comparat informații despre structura familială umană cu date similare de la mai multe specii de mamifere.
„Când privim speciile de animale cu adevărat cooperative, fie păsări, mamifere sau insecte, ipoteza principală se numește ipoteza monogamiei, care spune că trecerea către societăți animale supercooperative este precedată de evoluția împerecherii monogame. Implicațiile evolutive nu privesc neapărat monogamia ca atare, ci stabilitatea legăturii de cuplu în formarea unor relații reproductive pe termen lung”, a explicat Mark Dyble.
Șoarecele californian, în fruntea clasamentului
În topul clasamentului realizat de cercetători se află șoarecele californian (Peromyscus californicus). În populațiile studiate, puii provin exclusiv din același cuplu de părinți. Aceste creaturi de mici dimensiuni formează legături de cuplu pentru toată viața, devenind astfel standardul de aur al monogamiei în lumea mamiferelor.
Pe locul al doilea apare câinele sălbatic african. Grupurile acestor animale funcționează ca unități familiale, iar aproape 85% dintre pui au ambii părinți comuni. Urmează șobolanul-cârtiță din Damaraland, o specie care trăiește în Africa, în colonii numeroase, unde proporția ajunge la aproximativ 80%.
În segmentul superior al clasamentului intră și tamarinul cu mustață (78%), lupul etiopian (77%) și castorul eurasiatic (73%), toate specii cunoscute pentru comportamentul lor social monogam.
| Specie | Frați născuți din aceiași părinți (%) | Monogame social? |
| Șoarece cerb din California (California deermouse) | 100% | Da |
| Câine sălbatic african | 85% | Da |
| Șobolan-cârtiță de Damaraland (Damaraland mole rat) | 80% | Da |
| Tamarin cu mustață | 78% | Da |
| Lup etiopian | 77% | Da |
| Castor eurasiatic | 73% | Da |
| Oameni | 66% | ? (neclar social) |
| Gibon lar (cu mâini albe) | 64% | Da |
| Suricată | 60% | Da |
Populația umană se află pe locul șapte, cu aproximativ 66% dintre copii având ambii părinți biologici comuni. Rezultatul ne poziționează între speciile care mențin perechi permanente și cele la care împerecherea este mai variată.
Sub noi, dar la distanță mică, se află gibonul lar – cu mâini albe (64%), suricata (60%) și vulpea roșie.
La polul opus, oaia Soay din Scoția înregistrează doar 0,6% frați cu ambii părinți comuni. Rudele noastre evolutive, gorila de munte și cimpanzeul, se află mult mai jos decât oamenii în acest clasament. Aceste două specii trăiesc în grupuri în care relațiile reproductive sunt variate, iar descendența din cupluri stabile este rară.
| Specie | Frați născuți din aceiași părinți (%) | Monogame social? |
| Maimuță vervet | 4% | Nu |
| Babuin de savană | 4% | Nu |
| Balena ucigașă (orca) | 3% | Nu |
| Focă | 3% | Nu |
| Urs negru | 3% | Nu |
| Macac japonez | 2% | Nu |
| Macac rhesus | 1% | Nu |
| Macac cu creastă Celebes | 1% | Nu |
| Oaie Soay | 1% | Nu |
Cum a fost realizat clasamentul
În cercetările anterioare despre monogamia umană s-au folosit adesea norme privind căsătoria sau interpretări ale organizării sociale. Mark Dyble a lucrat, în schimb, cu informații arheologice și etnografice din societăți umane foarte diferite, inclusiv din situri funerare din Epoca Bronzului și din comunități neolitice, pentru a vedea cât de des copiii proveneau din același cuplu de părinți.
Pentru mamifere, analiza s-a bazat pe date publicate anterior despre structura relațiilor la zeci de specii. În total, Dyble a lucrat cu informații despre aproape două milioane de relații de rudenie în cadrul populațiilor umane și peste 60.000 în rândul mamiferelor.
Rezultatul arată că valorile observate la oameni sunt apropiate de cele întâlnite la mamiferele descrise în literatura de specialitate ca fiind social monogame și sunt mult mai ridicate decât la speciile clasificate ca non-monogame.
Dyble a folosit clasificările deja stabilite în studii academice, inclusiv un demers realizat la Cambridge în 2013, pentru a separa speciile considerate social monogame de cele cu structuri reproductive variate.
Monogamia umană, surprinzătoare sau predictibilă?
„Cât de surprinzător este faptul că oamenii se situează alături de alte specii monogame depinde probabil de presupunerile inițiale ale fiecăruia. Unii oameni cred că suntem o specie foarte monogamă și sunt poate surprinși să vadă, de fapt, câtă variație există, iar pentru alții, punctul de plecare este că nu suntem o specie foarte monogamă… Dar, de fapt, datele sugerează că suntem”, a declarat Dyble.
Rezultatele diferă între societățile analizate, însă tabloul general susține ideea că împerecherea monogamă este o trăsătură importantă a oamenilor și că a contribuit la formarea grupurilor complexe de cooperare. Potrivit lui Dyble, aceste grupuri au avut un rol de bază în evoluția noastră.
Rezultate din studii asupra păsărilor, mamiferelor și insectelor indică un tipar asemănător. Societățile cooperative apar mai des în rândul speciilor monogame, unde puii sunt crescuți în comun, iar rudele tind să rămână împreună. Cercetătorii atrag atenția că structura familiei umane variază mult între culturi și epoci, așa că nu există un tipar unic valabil pentru toți oamenii.
- Citește și: Poliamor: cum ne dăm seama dacă ni se potrivește
Limitele studiului
Dyble menționează și câteva limite ale studiului. O parte dintre datele despre populațiile umane provin din informații raportate de participanți, nu din analize genetice, astfel că pot exista erori privind paternitatea. Cercetătorul consideră însă că acest tip de eroare nu ar modifica tendința generală observată. Pentru etapele viitoare, autorul intenționează să folosească date genetice moderne pentru comparații mai precise.
Rezultatele deschid discuția despre modul în care s-a format monogamia socială la oameni. Există mamifere cu procente apropiate, cum sunt suricatele, dar la acestea reproducerea este controlată de o singură pereche dominantă din grup, nu de mai multe cupluri, cum se întâmplă la oameni.
„Acest lucru arată că evoluția monogamiei la oameni a fost probabil printr-o traiectorie evolutivă destul de diferită comparativ cu oricare dintre aceste alte specii. În cazul nostru, structura este neobișnuită și rămâne dificil de explicat cum a apărut și de ce”, a subliniat autorul studiului.
„De ce oamenii sunt monogami”
Julia Schroeder, profesor asociat în evoluție, comportament și biodiversitate la Imperial College London, care nu a participat la cercetare, consideră rezultatul previzibil. Într-un mesaj transmis publicației Washington Post, specialista a spus că nu este surprinzător faptul că oamenii se află spre zona monogamă a clasificării, dar a avertizat că „orice împărțire în două categorii simplifică excesiv variația pe care o vedem”.
Kit Opie, lector în antropologie evoluționistă la Universitatea Bristol, a avut o poziție mai critică. „Întrebarea interesantă nu este dacă oamenii sunt monogami. Știm că oamenii sunt monogami de aproximativ 200.000 de ani. Pentru mine, întrebarea importantă este de ce oamenii sunt monogami, iar articolul nu discută acest aspect.”
Opie a adăugat că o comparație cu rudele noastre primate ar fi fost mai adecvată decât una cu mamifere aflate departe pe arborele evolutiv.
- Citește și: „Monogamia sexuală nu trebuie să fie plictisitoare.“ Cum păstrăm conexiunea erotică în cuplu?
Context evolutiv și sociologic
Unii sociologi au argumentat că oamenii nu sunt destinați să fie monogami pe tot parcursul vieții. În schimb, multe studii din științele evoluției arată că formarea unei perechi pentru creșterea copiilor a avut un rol important în istoria speciei noastre. Alte ipoteze pun accent pe implicarea taților și pe rolul bunicilor în viața de familie, elemente mai puțin întâlnite la alte mamifere.
Compararea oamenilor cu un grup larg de mamifere oferă o altă perspectivă decât raportarea exclusivă la cimpanzei și gorile. Dyble consideră că această diferență de abordare merită urmărită, pentru că poate ajuta la înțelegerea felului în care au apărut formele de monogamie socială la oameni.
